Treceți la conținutul principal

Parabola câinilor de pază, Une vie de chien

 Une vie de chien

Entre trois mille et cinq mille chiens, affectes à la surveillance de la frontière interallemande, ont perdu leurs fonctions en raison de l’ouverture de la frontière. Ils sont menaces de mort, selon le président de la société ouest-allemande de protection des animaux.

Les anciens gardes-frontières quadrupèdes, des bergers allemands pour la plupart ont trouvé des parents adoptifs, mais ils en restent en nombre dont le destin est incertain. Il s’agit pourtant de vrais professionnels.

L’écrivain russe Alexandre Soljenitsin, auteur de l’Archipel du Goulag, a cerné le premier les conséquences techniques de ce bouleversement sur la marche des Services. Dans un récit, publié il y a une quinzaine d’années, il décrit le recyclage spontané des chiens de garde restés sans emploi après le démantèlement d’une partie de l’archipel concentrationnaire. En quête de travail et de nourriture, les hordes de chiens errants se retrouvent dans les rues d’un petit ville le jour d’une fête quand les citoyens se rassemblent sur la place centrale pour exprimer leur enthousiasme envers le socialisme. Les chiens se rangent spontanément des deux cotes des colonnes des manifestants et les empêchent de se séparer à la fin de la fête.

Il faut écrire l’histoire des chiens de garde pour mieux comprendre le sens de l’Histoire. Partout dans le monde leur rôle a été toujours essentiel. Sans chiens de garde aucun système totalitaire ne peut durer.

Les pays de l’Est ont besoin d’équilibrer leur balance commerciale, l’exportation des Services est un moyen efficace.

Reste le problème des chiens trop vieux ou trop méchants, les inadaptables donc. Les humanistes de la société des animaux ouest-allemande proposent la piqûre pour les inadaptables. On peut proposer la mise aux enchères des chiens mais on ne doit pas oublier leurs maîtres. Les professionnels, les vrais, ont été toujours à bon prix. Ils trouveront sûrement des employeurs. Les vieux seront éliminés en douceur, aucun doute par contre que les qualités des jeunes chiens de garde seront appréciées sur le marché libre, tant à l’Est qu’a l’Ouest.

Dan CULCER
Chatenay-Malabry, 1990
Text trimis la ziarele Le Monde și la Tribune de Genève. Nu am verificat nici acum, nici atunci dacă a fost publicat. Dar parabola câinilor de pază mi se pare perfect adecvată pentru descrierea epocii de după 1989 cu reciclarea perpetuă a câinilor de pază.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.