Treceți la conținutul principal

Pentru o reformă a Uniunii Scritorilor

Reproduc un mesaj vechi pe care l-am găsit azi, peste ani. Merita atunci o reacție la timp. Scuze: DC

Stimate Domnule Culcer,

O reformă (oarecare, nu doar a USR) este, desigur, un proces complex şi de durată, pe parcursul căruia au loc atât acţiuni "simbolice", cât şi activităţi pragmatice. O categorie nu o exclude pe cealaltă, dimpotrivă, ele se potenţează, fiecare având rolul său.

Aşadar, şi această petiţie îşi are rolul său (mai mult decât simbolic aş spune): acela de a conştientiza şi informa (şi) opinia publică în privinţa abuzurilor de la USR, precum şi de a da publicului o voce – indiferent că e vorba de scriitori "unionişti", "neunionişti" sau "reformatori" sau pur şi simplu de persoane interesate de ceea ce se întâmplă în cultura noastră în general şi în lumea literară în particular, precum şi de soarta instituţiilor din sistemul românesc în ansamblu (pentru că situaţia din USR nu este unică, din păcate; şi iar din păcate nu se constituie astfel de grupuri de reformă şi în alte instituţii – drept pentru care vom asista, probabil multă vreme de acum înainte, la abuzuri similare în cvasi-majoritatea instituţiilor româneşti, fie acestea sindicate, regii autonome, ministere, direcţii specializate sau mai ştiu eu ce).

Pe de altă parte, şi acţiunea în justiţie este importantă – dar importanţa ei este relevantă într-un context mai larg: acela al activităţii de ansamblu a GRUSR, cu toate acţiunile simbolice sau mai puţin simbolice (inclusiv cele individuale ale membrilor grupului). Este irelevant faptul că procesul este iniţiat în nume propriu (în orice moment se pot constitui ca părţi şi alte persoane, intervenienţi etc. – cred că şi dvs. puteţi interveni în nume propriu, dacă doriţi); important este că acţiunea aparţine unui membru al GRUSR şi se poate dovedi benefică activităţii acestuia.

Acţiunea în justiţie este, aşadar, salutară şi trebuie urmărită şi, mai ales, sprijinită – atât din interiorul breslei, de către scriitori membri sau nemembri USR, cât şi din exteriorul acesteia, de către (cât mai multe) persoane interesate de soarta instituţiilor culturale. Şi sub acest aspect petiţia pe care comentăm are importanţa ei (mai mult decât simbolică, repet), aşa cum este importantă întreaga activitate a GRUSR, atât online, cât şi în realitatea imediată.

Un grup de iniţiativă / de reformă / de acţiune poate avea (în funcţie de factorii declanşatori) atât activităţi / evenimente iniţiate pe termen scurt (de azi pe mâine, să zicem un protest ad hoc în stradă), cât şi pe termen mediu (adunarea generală) sau lung (procesul în justiţie). Membrii acestui grup (sau susţinătorii lui) pot participa sau nu la aceste acţiuni – în funcţie de disponibilităţi / posibilităţi. Aşadar, nu e o problemă majoră neparticiparea la un eveniment sau altul, în carne şi oase; problema majoră este neimplicarea.

Grupul poate fi susţinut (de către toate părţile interesate) prin implicare activă pe multiple planuri: promovare online şi din gură în gură, redactarea şi publicarea unor articole relevante (aşa cum am văzut că fac destui scriitori), scrisori deschise de susţinere etc. De exemplu, dacă cineva nu poate participa la adunarea generală preconizată, poate să ia poziţie publică faţă de aceasta, într-un fel sau altul. Printr-o scrisoare de sprijin care să fie citită în plen, de exemplu – dacă nu se poate vota prin corespondenţă sau prin delegat.

Iar aici intervine rolul semnificativ pe care îl are "suportul de pălăvrăgeală" Facebook. În grupul virtual de pe FB se poate ţine mai bine legătura cu membrii (dintre care unii poate nu sunt în ţară), se pot iniţia acţiuni, se pot promova evenimente /documente etc., se pot aduna puncte de vedere (inclusiv de genul celor pe care le prezentaţi dvs. mai sus), se pot publica scrisori de susţinere etc.

A fost o alegere corectă crearea unui grup virtual pe Facebook. Şi poate ar fi o alegere convenabilă şi pentru dumneavoastră să vă înscrieţi în el (dacă nu aţi făcut-o deja) şi să activaţi (şi) acolo, să îl animaţi cu sugestii şi critici, aşa cum aţi făcut-o aici. Poate că sugestiile (chiar şi contribuţiile) dvs. privitoare la organizarea şi funcţionarea grupului ar fi binevenite (bănuiesc că de fapt acesta a fost şi scopul grupului). E la fel de simplu (dacă nu mai simplu) ca şi verificarea mailului sau publicarea unui comentariu sub petiţia aceasta.

Iar o comunitate ar trebui să fie "animată" de cât mai mulţi membri ai săi, nu doar de unul singur. Sau doi. Sau trei. La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte organizarea şi gestionarea acelei comunităţi – în special când administratorii grupului fac o muncă benevolă. Toţi membrii ar trebui să pună umărul, să-şi acorde sprijin reciproc, să încerce să îndrepte greşelile / omisiunile inerente, să se implice în organizare, gestionare, promovare, să caute şi să propună soluţii etc. Cred că o reformă reală (a oricărei instituţii, nu doar a USR) implică (şi) aceste lucruri. După (şi numai după) aceea se vor reforma USR, relaţiile dintre membrii ei, relaţiile cu terţii etc.

Toate cele bune!

Cristina Elena Andrei, susţinătoare a GRUSR,  traducătoare, cunoscută sub pseudonimul Țărănista?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor. Cvasi-dispariția evreilor din cultura României

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...

Manea, Gabrea și empatia non-identitară cu o teroristă. Ana Pauker

Prozatorul Norman Manea, prezentat de câțiva ani, într-o anume presă din România, ca potențial candidat la premiul Nobel pentru literatură, a publicat un eseu acum câțiva ani în Observatorul cultural  (dar și  în volumul  Plicuri şi portrete) sub titlul  Tovarăşa Ana – Paradoxul Pauker: antisemitism şi comunism,  reconstituire și un comentariu lung pe marginea biografiei Anei Pauker. O bază documentară pentru un probabil proiect literar, devreme ce prozatorul scrie :  « Viaţa Anei Pauker mi s-a părut aproape un roman şi am revenit la ea cînd am putut. Nu din punctul de vedere al unui istoric sau al unui cercetător-comentator politic, ci din cel al unui scriitor interesat mai curînd de contradicţii decît de convenţionala coerenţă, chiar şi în cazul unei militante staliniste.»  « Este vorba despre un caz deloc idilic, al legendarei Pasionaria române, Ana Pauker, şi al atît de interesantei sale biografii – o neclintită comunistă care a opta...

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publica...