Treceți la conținutul principal

De ce tremură profitorii tranziției

Preiau un text, scris ca o lovitură în plex, publicat de arhitectul Șerban Popa în revista Certitudinea a lui Miron Manega. Cine are de auzit și văzut, să vadă și să audă. Dan C.

Cu siguranță, dr. Constantin Cojocaru, ca autor al VARIANTEI COJOCARU, este cel mai mare economist român din toate timpurile și unul marii economiști ai lumii.

Privind lucrurile retrospectiv, ideea domniei sale de a transfera mijloacele de producție din proprietatea socialistă a întregului popor, în proprietatea privată a fiecărui cetățean, prin intermediul unor instrumente economico - financiare, denumite titluri de proprietate (TDP-uri) și crearea mecanismului prin care acest transfer să se fi putut face efectiv, reprezintă o culme a gândirii economice.

În esență, punerea în aplicare a VARIANTEI COJOCARU ar fi reprezentat, din punct de vedere economic, singura modalitate justă de reparare a nedreptăților suferite decenii în șir de către cei „eliberați” de armata roșie, precum și calea prin care ar fi fost asigurată ieșirea din comunism, în beneficiul popoarelor, fără convulsiile post comuniste.

Drept aceea, VARIANTA COJOCARU a fost, în 1990, pe punctul de a destabiliza complotul ocultei mondiale, complot prin care, odată cu „căderea comunismului”, patrimoniul aflat în proprietatea popoarelor din răsăritul Europei, urma să treacă - și, din păcate, a și trecut - în proprietatea oligarhilor lumii și a cozilor lor de topor autohtone.

Românii nu au înțeles ce șansă le-a oferit Constantin Cojocaru.

Și nu înțeleg nici acum.

Deocamdată...

Formidabilul arsenal de manipulare și de presiune asupra opiniei publice, de care s-au folosit dușmanii poporului român, pe de o parte, dar și câteva incongruențe ale doctrinei, pe de cealaltă parte, au făcut ca VARIANTA COJOCARU din 1990, ca și versiunile ei ulterioare să poată să fie anihilate de către profitorii privatizării comunismului, ai așa-zisei „tranziții”.

Profitori care trebuie însă să știe că lucrurile nu au luat sfârșit odată cu plecarea din această lume a dr. Cojocaru.

Să știe și să tremure.

Șerban Popa

Legitimitatea este „o valoare prin care ceva sau cineva este recunoscut și acceptat ca fiind corect și potrivit”.[1] În domeniul științei politice, legitimitatea este în mod obișnuit înțeleasă ca acceptarea populară și recunoașterea de către public a autorității unui regim de guvernare, prin care autoritatea are putere politică prin consimțământ și înțelegeri reciproce, nu prin coerciție. Cele trei tipuri de legitimitate politică descrise de sociologul german Max Weber sunt tradiționale, carismatice și rațional-juridice[2]:













.







..







.















Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor. Cvasi-dispariția evreilor din cultura României

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...

Manea, Gabrea și empatia non-identitară cu o teroristă. Ana Pauker

Prozatorul Norman Manea, prezentat de câțiva ani, într-o anume presă din România, ca potențial candidat la premiul Nobel pentru literatură, a publicat un eseu acum câțiva ani în Observatorul cultural  (dar și  în volumul  Plicuri şi portrete) sub titlul  Tovarăşa Ana – Paradoxul Pauker: antisemitism şi comunism,  reconstituire și un comentariu lung pe marginea biografiei Anei Pauker. O bază documentară pentru un probabil proiect literar, devreme ce prozatorul scrie :  « Viaţa Anei Pauker mi s-a părut aproape un roman şi am revenit la ea cînd am putut. Nu din punctul de vedere al unui istoric sau al unui cercetător-comentator politic, ci din cel al unui scriitor interesat mai curînd de contradicţii decît de convenţionala coerenţă, chiar şi în cazul unei militante staliniste.»  « Este vorba despre un caz deloc idilic, al legendarei Pasionaria române, Ana Pauker, şi al atît de interesantei sale biografii – o neclintită comunistă care a opta...

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publica...