Treceți la conținutul principal

Argument pentru efectele imigrației non-euroepene

« Le mot “afropéen” – issu du milieu musical pour ensuite être utilisé par le journalisme et la littérature – est dépourvu de connotations raciales, ainsi que l’explique la journaliste Rokhaya Diallo: «Quand on parle de Noir, on pense “Africain”. Quand on dit “Européen” on pense “Blanc”. Afropéen est un joli mot – c’est rare pour un néologisme – qui ne renvoie pas à la couleur de peau» (s.p.). Dans le même article, l’écrivaine Léonora Miano joue avec la définition d’afropéen en introduisant un clin d’œil aux discours encore entichés de colonialisme: «Le terme “afropéen” cherche à décrire ces personnes d’ascendance subsaharienne ou caribéenne et de culture européenne: des individus qui mangent certes des plantains frits mais dont les particularismes ne sont pas tellement différents de ceux qu’on peut trouver dans les régions de France» (Faure s.p.). On peut remarquer qu’il s’agit toujours d’une histoire de regard et de peau, c’est-à-dire d’ascendance. Mais il est évident que chez Miano e Diome il est aussi question d’une approche colonialiste dans les discours et dans les comportements. Afin d’illustrer le traitement de ces problématiques chez ces deux écrivaines, je proposerai un bref examen de deux recueils de nouvelles où elles mettent en scène les aventures de jeunes afropéens. Il s’agit de La Préférence nationale de Diome et de Afropean soul de Miano parus respectivement en 2007 et en 2008. Les deux ouvrages présentent des parcours individuels où les personnages se confrontent avec la vie en France et la condition d’immigrés. Le regard posé sur eux par les autres et leurs difficultés pratiques dans les villes européennes sont deux conditions rapprochant tous les personnages en une même communauté. Les récits des aventures et des mésaventures des héroïnes et héros nous permettent d’approcher de l’extérieur, mais avec beaucoup d’efficacité, des situations que les auteures ont vécues – comme dans le cas de Diome – ou ont connues par le récit de tierces personnes. À partir de cela, la lecture s’avère être une véritable expérience pour les lecteurs, parce qu’en lisant on entre en contact avec des «formes de vie», des existences qui deviennent exemplaires, qui prennent forme dans les courts récits et qui sollicitent le lecteur à réagir, à prendre position. »

Extras din https://journals.openedition.org/oltreoceano/343#tocto1n3

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Informații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA

Caut i nformații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA, PETROVAN, MIHALCA, GEORGIU ? Pentru o cercetare privind răspîndirea acestor patronime în spațiul României, cu precădere în cel al Ardealului, incluzând Maramureșul, Bihorul, Silvania. Inclusiv în presa veche sau în arhivele naționale. Dan Culcer   Am adunat ce am găsit în surse publice despre numele de familie Culcer , Colceriu / Colcer , Lenghel , Marica , cât și legăturile între ele. Dacă vrei, pot încerca să găsesc și în registre mai specializate (arhive, steme, heraldiscă), dar iată ce apare până acum: Numele „Culcer” Istoric, genealogie Există o monografie a familiei Culcer din Dobrița , scrisă de Gabriel Culcer, fiul lui Max Culcer. ( Familia Culcer Family ) Familia Culcer are rădăcini importante în Gorj, România. Un membru notabil: medicul Dimitrie Culcer . ( Vertical | Jurnalul ce străbate timpul ) Dumitru „Tache” Culcer, fiu al lui Dimitrie, a avut rol ...

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor. Cvasi-dispariția evreilor din cultura României

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...

Orice scriitor scrie pentru măcar un cititor.

Se pare că există undeva români care citesc ce se scrie în românește. Mai mult, care extrag din aceste scrieri fraze care li se par expresive în concentrarea lor. Și le reproduc pe un suport disponibil pe Internet.  Am găsit acum câțiva ani citate marcate ca fiind extrase din scrierile mele. Unora le-aș putea identifica sursa, dacă ea mai este disponibilă pe Internet. O să încerc. Nu m-am gândit vreodată că o frază poate singură conține un mesaj puternic. Și totuși, astfel de fraze există. Și ele se numesc Aforisme. Mulțumesc acestor necunoscuți pentru lectura lor. Orice scriitor scrie pentru măcar un cititor. În cel mai rău caz, cititorul este scriitorul însuși.  https://rightwords.ro/citate/autori/dan-culcer  Căci o definiție minimalistă a patriotismului identitar ar fi negativă: aparțin identității elementele pe care nu le putem lua cu noi atunci când plecăm. Citat de Dan Culcer despre patrie Nu există o libertate dată, ci doar o libertate cucerită. Ești liber dac...