Treceți la conținutul principal

Argument pentru efectele imigrației non-euroepene

« Le mot “afropéen” – issu du milieu musical pour ensuite être utilisé par le journalisme et la littérature – est dépourvu de connotations raciales, ainsi que l’explique la journaliste Rokhaya Diallo: «Quand on parle de Noir, on pense “Africain”. Quand on dit “Européen” on pense “Blanc”. Afropéen est un joli mot – c’est rare pour un néologisme – qui ne renvoie pas à la couleur de peau» (s.p.). Dans le même article, l’écrivaine Léonora Miano joue avec la définition d’afropéen en introduisant un clin d’œil aux discours encore entichés de colonialisme: «Le terme “afropéen” cherche à décrire ces personnes d’ascendance subsaharienne ou caribéenne et de culture européenne: des individus qui mangent certes des plantains frits mais dont les particularismes ne sont pas tellement différents de ceux qu’on peut trouver dans les régions de France» (Faure s.p.). On peut remarquer qu’il s’agit toujours d’une histoire de regard et de peau, c’est-à-dire d’ascendance. Mais il est évident que chez Miano e Diome il est aussi question d’une approche colonialiste dans les discours et dans les comportements. Afin d’illustrer le traitement de ces problématiques chez ces deux écrivaines, je proposerai un bref examen de deux recueils de nouvelles où elles mettent en scène les aventures de jeunes afropéens. Il s’agit de La Préférence nationale de Diome et de Afropean soul de Miano parus respectivement en 2007 et en 2008. Les deux ouvrages présentent des parcours individuels où les personnages se confrontent avec la vie en France et la condition d’immigrés. Le regard posé sur eux par les autres et leurs difficultés pratiques dans les villes européennes sont deux conditions rapprochant tous les personnages en une même communauté. Les récits des aventures et des mésaventures des héroïnes et héros nous permettent d’approcher de l’extérieur, mais avec beaucoup d’efficacité, des situations que les auteures ont vécues – comme dans le cas de Diome – ou ont connues par le récit de tierces personnes. À partir de cela, la lecture s’avère être une véritable expérience pour les lecteurs, parce qu’en lisant on entre en contact avec des «formes de vie», des existences qui deviennent exemplaires, qui prennent forme dans les courts récits et qui sollicitent le lecteur à réagir, à prendre position. »

Extras din https://journals.openedition.org/oltreoceano/343#tocto1n3

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor. Cvasi-dispariția evreilor din cultura României

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publica...

Voi nu aparțineți culturii române și nici cultura română nu vă aparține.

  Voi nu aparțineți culturii române și nici cultura română nu vă aparține. Sunteți venituri și venituri veți rămâne. Nu fiindcă așa vreau eu, ci fiindcă în loc să iubiți cultura română, a cărei inimă nu bate pentru voi, o denigrați și o bârfiți pe toate meridianele, încercând să vă prezentați voi ca fiind sufletul și mintea culturii române, pe care vreți să o înlocuiți cu o făcătură fără inimă, fără minte și fără coaie, un ersatz, într-o limbă scâlciată, o improvizație stupidă pe care o numiți avangardă literară.