Omului crispat în fața unui destin crepuscular, nu i se mai oferă altă terapeutică decât aceea a măștilor menite să disimuleze și să mistifice deopotrivă asasinii, demagogii și histrionii
Este necesară reanalizarea situaţiilor în cultura română după 1944, din perspectiva presiunilor care s-au exercitat asupra scriitorilor de către cei care îi aveau sub control şi la mână, controlorii care făceau parte din minoritățile ostile. etnic și social.
Nu pentru a condamna la neiertare, în condiţiile anacronismului perpetuu care se vrea impus în analiza faptelor sociale din comunismul real, nu pentru a înţelege sau scuza magnanim cedările, ci pentru a aprecia, la justa lor valoare, rezistenţele și bunele alegeri în lumea cărărilor care se bifurcă, în acest spaţiu sublunar și mioritic.
«Adevărata revoluție, scria în 1971 A.E. Baconski, ce se întrevede la orizont e aceea care va
readuce poetului prestigiul pierdut printre circumstanțele tulburi ale unei civilizații
mecanice, într-o epocă de anxietate, de incertitudine și demență, când omului crispat în
fața unui destin crepuscular, nu i se mai oferă altă terapeutică decât aceea a măștilor
menite să disimuleze și să mistifice deopotrivă asasinii, demagogii și histrionii. »
Cum alegem, la răspântie, cărarea care duce spre o asstfel de revoluție?
Extras din Dan Culcer. CENZURĂ ŞI IDEOLOGIE ÎN COMUNISMUL REAL, p. 984
Comentarii
Trimiteți un comentariu