Treceți la conținutul principal

Rămas-bun, doamnă Camelia Zorlescu! Rămas bun, tinerețe!

Rămas-bun, doamnă Camelia Zorlescu!


Împătimită de teatru, o prezență feminină stilată, cu o siluetă de invidiat. O viață în teatru. Peste treizeci de ani, pe scena Teatrului Nottara

Camelia Zorlescu s-a născut la Galați, în 1938. De mică, a simțit care îi e drumul: cânta, dansa, spunea poezii pe scena din curtea bunicilor. Și joaca i-a devenit profesie. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesorilor Dina Cocea, Ion Cojar și Ion Olteanu. A fost repartizată la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, unde tocmai se înființase secția în limba română. Acolo a luat și primul premiu important, pentru rolul din Doi pe un balansoar, spectacol în care îl avea partener pe Constantin Diplan.

Din 1965, a fost actriță a Teatrului Nottara. A venit prin concurs, alături de Ștefan Iordache și Gilda Marinescu, sub directoratul lui Horia Lovinescu. Primul rol, în 1966, în spectacolul Au fost odată două orfeline, în regia Sandei Manu, alături de o distribuție remarcabilă: Liliana Tomescu, Melania Cârjă, Ștefan Tapalagă.

Și a urmat o carieră construită cu multă dăruire și cu iubire. O regăsim în distribuțiile unor spectacole care au făcut săli pline la Nottara: Meșterul Manole de Octavian Goga, regia: Ion Olteanu, O casă onorabilă de Horia Lovinescu, regia: Lucian Giurchescu, Othello de Willliam Shakespeare, regia: Cornel Todea, Năzdrăvanul Occidentului de J.M. Synge, regia: Ion Olteanu, Ultima oră de Mihail Sebastian, regia: Valeriu Moisescu, Audiență la consul de Ion Brad, regia: Ion Cojar, Timon din Atena de William Shakespeare, regia: Dinu Cernescu, Sentimente și naftalină de Sidonia Drăgușanu, regia: Mihai Berechet, Pensiunea doamnei Olimpia de I.D. Șerban, regia: Constantin Dicu, Karamazovii de Horia Lovinescu, regia: Dan Micu, Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, regia: Alexandru Dabija, Brățara falsă de Paul Everac, regia: Eugen Todoran, Scapino, după Molière, regia: Alexandru Dabija, Floarea de cactus de Pierre Barillet și Pierre Gredy, regia: Mircea Cornișteanu, Într-o dimineață de Mihai Ispirescu, regia: Dan Micu, Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, regia: Dominic Dembinschi, Păguboșii, după M.R. Paraschivescu, regia: Gelu Colceag, Sinucigașul de Nicolai Erdman, regia: Cornel Mihalache, Prințul negru de Iris Murdoch, regia: Cornel Todea, Întâlnire la Senlis de Jean Anouilh, regia: Geo Saizescu, Soțul păcălit de Molière, regia: Mircea Cornișteanu, Titanic vals de Tudor Mușatescu, regia: Dinu Cernescu, Aniversarea de Thomas Vinterberg și Mogens Rukov, regia: Vlad Massaci.

O regăsim și în distribuțiile multor filme, semnate de regizori importanți: Manole Marcus, Sergiu Nicolaescu, Alecu Croitoru, Nicolae Corjos, Nae Caranfil. Pentru rolul din filmul Medalia de onoare, regia: Călin Peter Netzer, a fost nominalizată la Premiile Gopo, pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar într-un film de lungmetraj ficţiune.

Rămas-bun, doamnă Camelia Zorlescu!

Memento. Am introdus acest necrolog în Jurnalul meu, în amintirea artistei pe care am văzut-o în Doi pe un balansoar, pe când scriam cronici de spectacol în ziarul din Târgu-Mureș, după ce îmi antrenasem condeiul și ochiul la Cluj, colaborând cu note critice deespre spectacole la Tribuna și Făclia. Era să fiu bătut de uriașul Nițescu, de la Național, căruia comentariilw mele ironice nu i-au plăcut. Nici Zighi Munte nu mă iubea. Tinerii actori bărbați repartizați la noua secție română locuiau într-un fost hotel pe strada Koteles Samuel, vizavi de Institutul Maghiar de Teatru, unde lucram și locuiam eu, înainte de a fi găsi o gazdă pe strada Privighetorii. Despre toate astea am scris în prozele mele de debut.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.