Rămas-bun, doamnă Camelia Zorlescu!
Împătimită de teatru, o prezență feminină stilată, cu o siluetă de invidiat. O viață în teatru. Peste treizeci de ani, pe scena Teatrului Nottara
Camelia Zorlescu s-a născut la Galați, în 1938. De mică, a simțit care îi e drumul: cânta, dansa, spunea poezii pe scena din curtea bunicilor. Și joaca i-a devenit profesie. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesorilor Dina Cocea, Ion Cojar și Ion Olteanu. A fost repartizată la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, unde tocmai se înființase secția în limba română. Acolo a luat și primul premiu important, pentru rolul din Doi pe un balansoar, spectacol în care îl avea partener pe Constantin Diplan.
Din 1965, a fost actriță a Teatrului Nottara. A venit prin concurs, alături de Ștefan Iordache și Gilda Marinescu, sub directoratul lui Horia Lovinescu. Primul rol, în 1966, în spectacolul Au fost odată două orfeline, în regia Sandei Manu, alături de o distribuție remarcabilă: Liliana Tomescu, Melania Cârjă, Ștefan Tapalagă.
Și a urmat o carieră construită cu multă dăruire și cu iubire. O regăsim în distribuțiile unor spectacole care au făcut săli pline la Nottara: Meșterul Manole de Octavian Goga, regia: Ion Olteanu, O casă onorabilă de Horia Lovinescu, regia: Lucian Giurchescu, Othello de Willliam Shakespeare, regia: Cornel Todea, Năzdrăvanul Occidentului de J.M. Synge, regia: Ion Olteanu, Ultima oră de Mihail Sebastian, regia: Valeriu Moisescu, Audiență la consul de Ion Brad, regia: Ion Cojar, Timon din Atena de William Shakespeare, regia: Dinu Cernescu, Sentimente și naftalină de Sidonia Drăgușanu, regia: Mihai Berechet, Pensiunea doamnei Olimpia de I.D. Șerban, regia: Constantin Dicu, Karamazovii de Horia Lovinescu, regia: Dan Micu, Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, regia: Alexandru Dabija, Brățara falsă de Paul Everac, regia: Eugen Todoran, Scapino, după Molière, regia: Alexandru Dabija, Floarea de cactus de Pierre Barillet și Pierre Gredy, regia: Mircea Cornișteanu, Într-o dimineață de Mihai Ispirescu, regia: Dan Micu, Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, regia: Dominic Dembinschi, Păguboșii, după M.R. Paraschivescu, regia: Gelu Colceag, Sinucigașul de Nicolai Erdman, regia: Cornel Mihalache, Prințul negru de Iris Murdoch, regia: Cornel Todea, Întâlnire la Senlis de Jean Anouilh, regia: Geo Saizescu, Soțul păcălit de Molière, regia: Mircea Cornișteanu, Titanic vals de Tudor Mușatescu, regia: Dinu Cernescu, Aniversarea de Thomas Vinterberg și Mogens Rukov, regia: Vlad Massaci.
O regăsim și în distribuțiile multor filme, semnate de regizori importanți: Manole Marcus, Sergiu Nicolaescu, Alecu Croitoru, Nicolae Corjos, Nae Caranfil. Pentru rolul din filmul Medalia de onoare, regia: Călin Peter Netzer, a fost nominalizată la Premiile Gopo, pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar într-un film de lungmetraj ficţiune.
Rămas-bun, doamnă Camelia Zorlescu!
Memento. Am introdus acest necrolog în Jurnalul meu, în amintirea artistei pe care am văzut-o în Doi pe un balansoar, pe când scriam cronici de spectacol în ziarul din Târgu-Mureș, după ce îmi antrenasem condeiul și ochiul la Cluj, colaborând cu note critice deespre spectacole la Tribuna și Făclia. Era să fiu bătut de uriașul Nițescu, de la Național, căruia comentariilw mele ironice nu i-au plăcut. Nici Zighi Munte nu mă iubea. Tinerii actori bărbați repartizați la noua secție română locuiau într-un fost hotel pe strada Koteles Samuel, vizavi de Institutul Maghiar de Teatru, unde lucram și locuiam eu, înainte de a fi găsi o gazdă pe strada Privighetorii. Despre toate astea am scris în prozele mele de debut.
Comentarii
Trimiteți un comentariu