Treceți la conținutul principal

Prudență, conformism, lașitate. Opera și autorul

Extrag din blogul scriitoarei Mirela Roznoveanu acest detaliu important referitor la comportamentul unui scriitor român, distins cu totul felul de premii pentru operă. Oare aceste distincții, titluri și funcții nu se datorează în parte și cumințeniei sau prudenței Gabrielei Adameșteanu, una dintre multiplele relații feminine ale colegului meu de redacție, Mihai Sin?  
New York – Munchen, Octombrie 2004


«Titu Popescu: Eu disting astfel pe colegii noştri din ţară: cei care vin să se întîlnească cu noi şi cei care nu vor/pot să o facă, din cauză de motive/temeri pe care ei le ştiu bine. Subscrii la această dicotomie neortodoxă?
Mirela Roznoveanu. Gabriela Adameşteanu, de pildă,  mi-a atras atenţia că dacă nu încetez să mai scriu articole politice virulente în presa din exil, voi fi tratata în ţară ca Paul Goma.  Îţi dai seama ce onoare. Pentru ea era o grozăvie. După aceasta m-a evitat constant cînd a mai venit la New York. Este doar un exemplu. Bine, la asta se mai adaugă  încă ceva. Gabriela îmi ceruse cu câţiva ani în urmă să îi dau cîteva pagini din jurnalul meu scris în zilele revoluţiei pentru a le publica în ”22” într-un număr aniversar al Revoluţiei din decembrie 1989. I-am trimis un fragment pe care nu l-a publicat  pe motiv că era ”prea personal”.  Înainte de a-i trimite acel fragment, Gabriela mă rugase în mod expres să îmi rescriu jurnalul, sau măcar fragmentele pe care i le trimit,  conform modului şi tehnicii rememorării din jurnalul Monicăi Lovinescu. Fireşte că mi s-a părut absurd şi nu am făcut-o. În plus, Gabriela  nu era de acord cu ceea ce scrisesem în jurnalul meu. De fapt ea a spus că nu poate publica aşa ceva, paginile unui martor ocular al revoluţiei care devenise după revoluţie publicist comentator la România Liberă, pentru că ele puneau în lumină proastă GDS-ul şi alţi amici de-ai ei. Din nefericire, ca o ironie a soartei, Gabriela practică cenzura la ”22”. Ea se comporta exact ca defuncta cenzura comunistă.»

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …