Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, istoricul universitar Nicolae Harsany. Firește, prezența lui Nicolae Harsany pe o astfel de lista nu este o dovadă de colaborare sistematică sau întâmplătoare, nici măcar de colaborare pur și simplu. Totuși unele elemente, coincidențe, nu pot fi neglijate. Emigrat în SUA la scurtă vreme după «Revoluție», dimpreună cu soția sa, Doina Pașca-Harsany, Nicolae Harsany s-a specializat acolo în istoria imperiului austro-ungar. În România, la Timișoara, ca studentă și mai apoi, viitoarea sa soție frecventa cercul unor tineri, pe atunci (anii 80), literați șvabi cunoscut sub numele de AktionsGruppe Banat. Este cu totul improbabil ca o femeie, fiica unui activist de partid timișorean și a unei directoare de fabrică de textile, să nu fi fost reperată de Securitate și contactată pentru a fi solicitată să dea informații despre un grup format din bărbați (singura femeie, scriitoare era Herta Muller) care era supravegheat continuu. Prietenia dintre Doina Pașca și W. Totok era de notorietate.
Stângist, altfel poet și publicist bun, harnic cercetător de arhive, unul dintre membrii Grupului, William Totok s-a reciclat, după plecarea în Germania, în vânător de fasciști «Volksdeutsch», a colaborat la radio Europa Liberă, înainte de 1989 ca și după strămutarea de la München, în noua formulă est-europeană, redactează un blog plurilingv, plin de documente autentice dar ridat de conformisme ideologice clasice, când reproduce drept acțiuni pozitive demersurile publice ale Institutului Wiesel și se solidarizează cu evidente acțiuni iredentiste maghiare.«Obiectivul revistei Halbjahresschrift constă în prezentarea corectă și autentică a evoluțiilor istorice, economice, sociale, culturale și politice din Europa centrală, răsăriteană și de sud-est. Autorii resping toate formele naționalismului, revizionismului și extremismului politic. În ediția online se publică texte în limba germană, română, engleză și maghiară.» http://www.halbjahresschrift.homepage.t-online.de/ Declarația de intenții merită să fie confruntată cu practica redacțională.
În decembrie 1989, contactul dintre Doina-Pașca Harsany și W. Totok a fost folosit probabil de către ramura complotistă a Securității, după părerea mea, pentru transmiterea în Occident a unor informații alarmante și alarmiste despre situația din Timișoara. Erau la modă exagerările creatoare de opinie publică. Am avut ocazia să fiu în decembrie 1989 și ianuarie 1990 în miezul redacției canalului de televiziune TF1, pentru care am selectat și tradus vreo 30 de zile informații, o vreme neverificabile, care veneau dinspre România, prin transmisiile în direct ale Televiziunii române Libere. Am încercat și din păcate rareori reușit să corectez anumite informații delirante, cum au fost cele despre masacrele de la Timișoara - cadravrele din Comitirulk ăsrcacilor prezentate drept cadavre de victime sau povestea cu desantul aerian care ar fi atacat centrul Timișoarei. Ziariștii francezi în cutare de senzațional preferau să ofere astfel de știri dramatizabile, în ciuda analizelor mele de credibilitate.
(A se vedea pentru credibilitatea acestora situl lui Marius Mioc : https://mariusmioc.wordpress.com/https://mariusmioc.wordpress.com/)
Interesant ce scrie Mădălin HODOR, demascatorul «colaboraționiștilor de rând și de lux», în Revista 22, sub titlul Centenarul urii : « Sfătuit de abilii săi consilieri israelieni, care au o lungă experiență internațională în campanii cu accent pe specularea emoțională a sentimentelor negative ale electoratului, PSD a jucat de la bun început cartea învrăjbirii. Îmbrăcați în costume populare și zâmbind din afișe cu motive naționale, liderii partidului ne-au asigurat de la bun început că ei sunt „mândri că sunt români“. Și dacă ei sunt românii „cei mândri“, cum sunt ceilalți, care li se opun? Cei care nu sunt mândri, evident. Și neromâni, din moment ce nu sunt mândri de apartenența lor. Puțin naţionalism, puțin antieuropenism și multă construcție pe resentimente, frici şi frustrare. Rezultatul? Victorie în alegeri.» https://revista22.ro/70273383/centenarul-urii.html Comentariul meu : Să înțelegem că există vreun interes israelian pentru specularea unei acțiuni de învrăjbire internă? Sau consilierii sunt doar niște băieși/băieți simpatici care, după ce s-au exersat pe terenul intern al țării lor, extind metodele folosite pentru a ajuta rămânerea la putere, și deci îndatorarea față de ei, a PSD și a lui Dragnea?
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, istoricul universitar Nicolae Harsany. Firește, prezența lui Nicolae Harsany pe o astfel de lista nu este o dovadă de colaborare sistematică sau întâmplătoare, nici măcar de colaborare pur și simplu. Totuși unele elemente, coincidențe, nu pot fi neglijate. Emigrat în SUA la scurtă vreme după «Revoluție», dimpreună cu soția sa, Doina Pașca-Harsany, Nicolae Harsany s-a specializat acolo în istoria imperiului austro-ungar. În România, la Timișoara, ca studentă și mai apoi, viitoarea sa soție frecventa cercul unor tineri, pe atunci (anii 80), literați șvabi cunoscut sub numele de AktionsGruppe Banat. Este cu totul improbabil ca o femeie, fiica unui activist de partid timișorean și a unei directoare de fabrică de textile, să nu fi fost reperată de Securitate și contactată pentru a fi solicitată să dea informații despre un grup format din bărbați (singura femeie, scriitoare era Herta Muller) care era supravegheat continuu. Prietenia dintre Doina Pașca și W. Totok era de notorietate.
Stângist, altfel poet și publicist bun, harnic cercetător de arhive, unul dintre membrii Grupului, William Totok s-a reciclat, după plecarea în Germania, în vânător de fasciști «Volksdeutsch», a colaborat la radio Europa Liberă, înainte de 1989 ca și după strămutarea de la München, în noua formulă est-europeană, redactează un blog plurilingv, plin de documente autentice dar ridat de conformisme ideologice clasice, când reproduce drept acțiuni pozitive demersurile publice ale Institutului Wiesel și se solidarizează cu evidente acțiuni iredentiste maghiare.«Obiectivul revistei Halbjahresschrift constă în prezentarea corectă și autentică a evoluțiilor istorice, economice, sociale, culturale și politice din Europa centrală, răsăriteană și de sud-est. Autorii resping toate formele naționalismului, revizionismului și extremismului politic. În ediția online se publică texte în limba germană, română, engleză și maghiară.» http://www.halbjahresschrift.homepage.t-online.de/ Declarația de intenții merită să fie confruntată cu practica redacțională.
În decembrie 1989, contactul dintre Doina-Pașca Harsany și W. Totok a fost folosit probabil de către ramura complotistă a Securității, după părerea mea, pentru transmiterea în Occident a unor informații alarmante și alarmiste despre situația din Timișoara. Erau la modă exagerările creatoare de opinie publică. Am avut ocazia să fiu în decembrie 1989 și ianuarie 1990 în miezul redacției canalului de televiziune TF1, pentru care am selectat și tradus vreo 30 de zile informații, o vreme neverificabile, care veneau dinspre România, prin transmisiile în direct ale Televiziunii române Libere. Am încercat și din păcate rareori reușit să corectez anumite informații delirante, cum au fost cele despre masacrele de la Timișoara - cadravrele din Comitirulk ăsrcacilor prezentate drept cadavre de victime sau povestea cu desantul aerian care ar fi atacat centrul Timișoarei. Ziariștii francezi în cutare de senzațional preferau să ofere astfel de știri dramatizabile, în ciuda analizelor mele de credibilitate.
(A se vedea pentru credibilitatea acestora situl lui Marius Mioc : https://mariusmioc.wordpress.com/https://mariusmioc.wordpress.com/)
Interesant ce scrie Mădălin HODOR, demascatorul «colaboraționiștilor de rând și de lux», în Revista 22, sub titlul Centenarul urii : « Sfătuit de abilii săi consilieri israelieni, care au o lungă experiență internațională în campanii cu accent pe specularea emoțională a sentimentelor negative ale electoratului, PSD a jucat de la bun început cartea învrăjbirii. Îmbrăcați în costume populare și zâmbind din afișe cu motive naționale, liderii partidului ne-au asigurat de la bun început că ei sunt „mândri că sunt români“. Și dacă ei sunt românii „cei mândri“, cum sunt ceilalți, care li se opun? Cei care nu sunt mândri, evident. Și neromâni, din moment ce nu sunt mândri de apartenența lor. Puțin naţionalism, puțin antieuropenism și multă construcție pe resentimente, frici şi frustrare. Rezultatul? Victorie în alegeri.» https://revista22.ro/70273383/centenarul-urii.html Comentariul meu : Să înțelegem că există vreun interes israelian pentru specularea unei acțiuni de învrăjbire internă? Sau consilierii sunt doar niște băieși/băieți simpatici care, după ce s-au exersat pe terenul intern al țării lor, extind metodele folosite pentru a ajuta rămânerea la putere, și deci îndatorarea față de ei, a PSD și a lui Dragnea?
Comentarii
Trimiteți un comentariu