Treceți la conținutul principal

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, istoricul universitar Nicolae Harsany. Firește, prezența lui Nicolae Harsany pe o astfel de lista nu este o dovadă de colaborare sistematică sau întâmplătoare, nici măcar de colaborare pur și simplu. Totuși unele elemente, coincidențe, nu pot fi neglijate. Emigrat în SUA la scurtă vreme după «Revoluție», dimpreună cu soția sa, Doina Pașca-Harsany, Nicolae Harsany s-a specializat acolo în istoria imperiului austro-ungar. În România, la Timișoara, ca studentă și mai apoi, viitoarea sa soție frecventa cercul unor tineri, pe atunci (anii 80), literați șvabi cunoscut sub numele de AktionsGruppe Banat. Este cu totul improbabil ca o femeie, fiica unui activist de partid timișorean și a unei directoare de fabrică de textile, să nu fi fost reperată de Securitate și contactată pentru a fi solicitată să dea informații despre un grup format din bărbați (singura femeie, scriitoare era Herta Muller) care era supravegheat continuu. Prietenia dintre Doina Pașca și W. Totok era de notorietate.
Stângist, altfel poet și publicist bun, harnic cercetător de arhive, unul dintre membrii Grupului, William Totok s-a reciclat, după plecarea în Germania, în vânător de fasciști «Volksdeutsch», a colaborat la radio Europa Liberă, înainte de 1989 ca și după strămutarea de la München, în noua formulă est-europeană, redactează un blog plurilingv, plin de documente autentice dar ridat de conformisme ideologice clasice, când reproduce drept acțiuni pozitive demersurile publice ale Institutului Wiesel și se solidarizează cu evidente acțiuni iredentiste maghiare.«Obiectivul revistei Halbjahresschrift constă în prezentarea corectă și autentică a evoluțiilor istorice, economice, sociale, culturale și politice din Europa centrală, răsăriteană și de sud-est. Autorii resping toate formele naționalismului, revizionismului și extremismului politic. În ediția online se publică texte în limba germană, română, engleză și maghiară.» http://www.halbjahresschrift.homepage.t-online.de/ Declarația de intenții merită să fie confruntată cu practica redacțională.
În decembrie 1989,  contactul dintre Doina-Pașca Harsany și W. Totok a fost folosit probabil de către ramura complotistă a Securității, după părerea mea, pentru transmiterea în Occident a unor informații  alarmante și alarmiste despre situația din Timișoara. Erau la modă exagerările creatoare de opinie publică. Am avut ocazia să fiu în decembrie 1989 și ianuarie 1990 în miezul redacției canalului de televiziune TF1, pentru care am selectat și tradus vreo 30 de zile informații, o vreme neverificabile, care veneau dinspre România, prin transmisiile în direct ale Televiziunii române Libere. Am încercat și din păcate rareori reușit să corectez anumite informații delirante, cum au fost cele despre masacrele de la Timișoara - cadravrele din Comitirulk ăsrcacilor prezentate drept cadavre de victime sau povestea cu desantul aerian care ar fi atacat centrul Timișoarei. Ziariștii francezi în cutare de senzațional preferau să ofere astfel de știri dramatizabile, în ciuda analizelor mele de credibilitate.
(A se vedea pentru credibilitatea acestora situl lui Marius Mioc : https://mariusmioc.wordpress.com/https://mariusmioc.wordpress.com/)
Interesant ce scrie Mădălin HODOR, demascatorul «colaboraționiștilor de rând și de lux», în Revista 22, sub titlul Centenarul urii :
« Sfătuit de abilii săi consilieri israelieni, care au o lungă experiență internațională în campanii cu accent pe specularea emoțională a sentimentelor negative ale electoratului, PSD a jucat de la bun început cartea învrăjbirii. Îmbrăcați în costume populare și zâmbind din afișe cu motive naționale, liderii partidului ne-au asigurat de la bun început că ei sunt „mândri că sunt români“. Și dacă ei sunt românii „cei mândri“, cum sunt ceilalți, care li se opun? Cei care nu sunt mândri, evident. Și neromâni, din moment ce nu sunt mândri de apartenența lor. Puțin naţionalism, puțin antieuropenism și multă construcție pe resentimente, frici şi frustrare. Rezultatul? Victorie în alegeri.»
https://revista22.ro/70273383/centenarul-urii.html
Comentariul meu : Să înțelegem că există vreun interes israelian pentru specularea unei acțiuni de învrăjbire internă? Sau consilierii sunt doar niște băieși/băieți simpatici care, după ce s-au exersat pe terenul intern al țării lor, extind metodele folosite pentru a ajuta rămânerea la putere, și deci îndatorarea față de ei, a PSD și a lui Dragnea?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor. Cvasi-dispariția evreilor din cultura României

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...

Informații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA

Caut i nformații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA, PETROVAN, MIHALCA, GEORGIU ? Pentru o cercetare privind răspîndirea acestor patronime în spațiul României, cu precădere în cel al Ardealului, incluzând Maramureșul, Bihorul, Silvania. Inclusiv în presa veche sau în arhivele naționale. Dan Culcer   Am adunat ce am găsit în surse publice despre numele de familie Culcer , Colceriu / Colcer , Lenghel , Marica , cât și legăturile între ele. Dacă vrei, pot încerca să găsesc și în registre mai specializate (arhive, steme, heraldiscă), dar iată ce apare până acum: Numele „Culcer” Istoric, genealogie Există o monografie a familiei Culcer din Dobrița , scrisă de Gabriel Culcer, fiul lui Max Culcer. ( Familia Culcer Family ) Familia Culcer are rădăcini importante în Gorj, România. Un membru notabil: medicul Dimitrie Culcer . ( Vertical | Jurnalul ce străbate timpul ) Dumitru „Tache” Culcer, fiu al lui Dimitrie, a avut rol ...

Orice scriitor scrie pentru măcar un cititor.

Se pare că există undeva români care citesc ce se scrie în românește. Mai mult, care extrag din aceste scrieri fraze care li se par expresive în concentrarea lor. Și le reproduc pe un suport disponibil pe Internet.  Am găsit acum câțiva ani citate marcate ca fiind extrase din scrierile mele. Unora le-aș putea identifica sursa, dacă ea mai este disponibilă pe Internet. O să încerc. Nu m-am gândit vreodată că o frază poate singură conține un mesaj puternic. Și totuși, astfel de fraze există. Și ele se numesc Aforisme. Mulțumesc acestor necunoscuți pentru lectura lor. Orice scriitor scrie pentru măcar un cititor. În cel mai rău caz, cititorul este scriitorul însuși.  https://rightwords.ro/citate/autori/dan-culcer  Căci o definiție minimalistă a patriotismului identitar ar fi negativă: aparțin identității elementele pe care nu le putem lua cu noi atunci când plecăm. Citat de Dan Culcer despre patrie Nu există o libertate dată, ci doar o libertate cucerită. Ești liber dac...