Armistițiul nu înseamnă decât suspendarea ostilităților. Cazul României- 1944 și Franței -1940

Armistițiul care a fost semnat de Franța cu Germania nazional-socialistă a fost interpretat, probabil juridic corect, de către fostul ambasador al Franței la Varșovia (1935-1939), Leon Noel.

Investit cu calitatea de reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe al Franței, în cadrul Comisiei de armistițiu, Leon Noel a refuzat să-și pună parafa pe documentele acestui armistițiu. Numit de Petain delegat general în zona ocupată a Franței, Leon Noel a luat măsuri foarte restrictive privitoare la furnizarea de materiale solicitate imperativ de Germania și a difuzat o circulară în care preciza că un armistițiu nu poate fi confundat cu pacea. Armistițiul înseamnă doar o suspendare a ostilităților. În circulară preciza că se reamintește șefilor de întreprinderi că, juridic vorbind, războiul continuă și că în principiu un francez care acceptă să-și dea concursul germanilor va cădea sub efectul legilor care vizează complicitatea cu inamicul.

« Il est formellement rappelé aux chefs d'entreprise que l'armistice n'est pas la paix, et que cela ne constitue qu'une suspension des
hostilités, que, juridiquement, la guerre continue et qu'en principe les Français qui accepteraient d'apporter leur concours aux Allemands tomberaient sous le coup des lois visant l'intelligence avec l'ennemi [...]. »

Prin comparație și extensie toți oamenii politici români de la comuniști la liberali, care au colaborat cu inamicul, inclusiv regele Mihai, sunt de jure pasibili de a fi considerați trădători, mai exact colaboratori cu inamicul pânăla semnarea Păcii de la Paris, adică până în 1947.

Mai fac o observație, care merită să fie subliniată. România nu a fost un stat agresor. În 1940 Uniune sovietică, ca și Germania, în cazul Poloniei, a agresat România, fără declarație de război, printr-un ultimatum, ocupând teritorii românești, Dacă Polonia s-a apărat în fața Germaniei, ea a fost agresată, ocupată de Rusia, tot fără declarație de război dinspre Est, în baza unui tratat secret dintre URSS și Reich. Dacă Reichul este considerat agresor, de ce URSS se bucură de un tratament diferit. Doar pentru că a participat ulterior la înfrângerea Germaniei?

Sunt adevăruri cunoscute dar care trebuie repetate fiindcă se afirmă neadevăruri în raport cu aceste evenimente, inclusiv în presa românească actuală.

Dan Culcer