Armistițiul care a
fost semnat de Franța cu Germania nazional-socialistă a fost
interpretat, probabil juridic corect, de către fostul ambasador al
Franței la Varșovia (1935-1939), Leon Noel.
Investit
cu calitatea de reprezentant al Ministerului Afacerilor Externe al
Franței, în cadrul Comisiei de armistițiu, Leon Noel a refuzat să-și
pună parafa pe documentele acestui armistițiu. Numit de Petain delegat
general în zona ocupată a Franței, Leon Noel a luat măsuri foarte
restrictive privitoare la furnizarea de materiale solicitate imperativ
de Germania și a difuzat o circulară în care preciza că un armistițiu
nu poate fi confundat cu pacea. Armistițiul înseamnă doar o suspendare a
ostilităților. În circulară preciza că se reamintește șefilor de
întreprinderi că, juridic vorbind, războiul continuă și că în principiu un
francez care acceptă să-și dea concursul germanilor va cădea sub efectul legilor care vizează complicitatea cu inamicul.
«
Il est formellement rappelé aux chefs d'entreprise que l'armistice
n'est pas la paix, et que cela ne constitue qu'une suspension des
hostilités, que, juridiquement, la guerre continue et qu'en principe les Français qui accepteraient d'apporter leur concours aux Allemands tomberaient sous le coup des lois visant l'intelligence avec l'ennemi [...]. »
hostilités, que, juridiquement, la guerre continue et qu'en principe les Français qui accepteraient d'apporter leur concours aux Allemands tomberaient sous le coup des lois visant l'intelligence avec l'ennemi [...]. »
Prin
comparație și extensie toți oamenii politici români de la comuniști la
liberali, care au colaborat cu inamicul, inclusiv regele Mihai, sunt de
jure pasibili de a fi considerați trădători, mai exact colaboratori cu
inamicul pânăla semnarea Păcii de la Paris, adică până în 1947.
Mai
fac o observație, care merită să fie subliniată. România nu a fost un
stat agresor. În 1940 Uniune sovietică, ca și Germania, în cazul
Poloniei, a agresat România, fără declarație de război, printr-un
ultimatum, ocupând teritorii românești, Dacă Polonia s-a apărat în fața
Germaniei, ea a fost agresată, ocupată de Rusia, tot fără declarație de război
dinspre Est, în baza unui tratat secret dintre URSS și Reich. Dacă Reichul este considerat agresor, de ce URSS se bucură de un tratament diferit. Doar pentru că a participat ulterior la înfrângerea Germaniei?
Sunt
adevăruri cunoscute dar care trebuie repetate fiindcă se afirmă
neadevăruri în raport cu aceste evenimente, inclusiv în presa românească
actuală.
Dan Culcer
Comentarii
Trimiteți un comentariu