Ar trebui să fim mai atenți la folosirea expresiilor pe care ni le impun alții. De pildă de unde a apărut expresia «comunitatea LGBT»? Nu există nici o comunitate de acest fel. Manifestațiile stradale organizate în Statele Unite, apoi în alte țări, în zone urbane, nu indică existența unei comunități ci aceea a unei manipulări de masă. Minoritarii care se află în spatele acestui discurs ideologic pot fi ușor identificați. Sunt unii dintre aceia care au avut mereu statut de minoritari, o comunitate de migranți fără țară, de indivizi traumatizați, de fără nume, cu o identitate subsecventă de natură religioasă, care se prezintă sub diverse etichete și măști. Minoritari care au recurs adesea la o masă de manevră destabilizatoare, pe care o recrutează pe unde pot, dintre alți minoritari.
Contestatari? Nu, doar pescuitori în ape tulburi. Unii dintre ei au lansat la finele secolului al XIX-lea proiectul unei țări. Un program social și politic colectiv, care contrazice o tradiție milenară, escatologică, care refuză și acum să devină politică. Altneuland este Țara care a fost construită prin rapt, imigrare insinuantă, cumpărarea organizată de terenuri agricole de subzistență ale unor oameni săraci împinși spre emigrare, sub pretextul recuperării unor drepturi milenare,
Rămâne să ne dumirim de ce se admite această idee antisocială, dictatorială, că niște minorități (indiferent ce fel de minorități!) au dreptul să dicteze legi, să conducă țări, să-și satisfacă exigențe, care sunt de fapt privilegii. (dan culcer)
Iată o sinteză care pune accentele unde trebuie:
Sursa : http://inliniedreapta.net/boicotul-referendumului-pentru-familie/?utm_source=Newsletter+ILD&utm_campaign=fbe6e10a56-RSS_EMAIL_CAMPAIGN&utm_medium=email&utm_term=0_b2dfe8ba3a-fbe6e10a56-166463537
«Minoritățile sexuale au tot dreptul să-și exprime dezacordul în legătură cu definiția tradițională a familiei, și să trăiască în dezacord cu ea, dar nu au voie să se exprime în locul majoritarilor asupra a ceea ce ar presupune o noua definire a ei. (Re)definirea din punct de vedere juridic a căsătoriei este o chestiune de ordin public și nu de ordin privat, așa cum ne sugerează în continuu intelectualii iluminați de logica „progresistă”, pentru că efectele ei se răsfrâng asupra întregii societăți. Dacă minoritarii ar fi singurele ființe din lume care se „căsătoresc”, atunci societatea nu ar avea nici o dilemă de rezolvat, după cum, până la momentul punerii în discutie a legalizarii căsătoriior dintre persoanele de acelasi sex, se știa foarte bine ce înseamnă căsătoria și nu era nevoie de nici o clarificare a termenului.
Deocamdată, comunității LGBT nu i se refuză nici un drept, și-l refuză ea singură. Cu dreptul la căsătorie e ca și cu dreptul la muncă: nu poți pretinde că ți-a fost refuzat, pe motiv că nu ai profitat de el. Sub pretenția că se ocupă de solicitarea unui drept universal, ea cere de fapt anularea actualei definiții a căsătoriei, care s-ar produce automat în momentul în care ar include termenii minoritarilor. De ce nu se pot căsători minoritățile sexuale? Simplu, pentru că nu acceptă definiția actuală a căsătoriei. Ca atare, problema trebuie cautată în modul în care este definit un drept și nu în acordarea/neacordarea lui.
Ce șansă au avut minoritarii în fața majorității? În principiu să devină convingători, raționali, să nu mai confunde merele cu perele, și mai ales să n-o mai facă intenționat. Adică aceeași pe care au avut-o în celelalte democratii ale lumii. Ce-i drept, șansa de a-i convinge pe majoritari că se înșeală în problema legalizării căsătoriilor homosexuale este la fel de mare ca și aceea a majoritarilor de a le demonstra celor dintâi că au luat-o razna…
Cu cât ne apropiem mai mult de momentul referendumului, cu atât mă conving mai tare că trebuia organizat. Modul mizerabil în care organizarea acestuia este asociată cu satisfacerea intereselor actualului lider PSD, pentru a-i falsifica miza în ochii electoratului antipesedist, îmi dovedește încă o dată că nu trebuie să am nici o încredere în scrupulele formatorilor de opinie „progresiști”. De altfel, cred că românii au apelat la soluția referendumului tocmai pentru că și-au pierdut încrederea în buna credință a politicienilor și a „deontologilor” care le predau religia corectitudinii politice. Și, în mod real, pentru că nu se mai simt reprezentați aproape de nimeni.»
Contestatari? Nu, doar pescuitori în ape tulburi. Unii dintre ei au lansat la finele secolului al XIX-lea proiectul unei țări. Un program social și politic colectiv, care contrazice o tradiție milenară, escatologică, care refuză și acum să devină politică. Altneuland este Țara care a fost construită prin rapt, imigrare insinuantă, cumpărarea organizată de terenuri agricole de subzistență ale unor oameni săraci împinși spre emigrare, sub pretextul recuperării unor drepturi milenare,
Rămâne să ne dumirim de ce se admite această idee antisocială, dictatorială, că niște minorități (indiferent ce fel de minorități!) au dreptul să dicteze legi, să conducă țări, să-și satisfacă exigențe, care sunt de fapt privilegii. (dan culcer)
Iată o sinteză care pune accentele unde trebuie:
Sursa : http://inliniedreapta.net/boicotul-referendumului-pentru-familie/?utm_source=Newsletter+ILD&utm_campaign=fbe6e10a56-RSS_EMAIL_CAMPAIGN&utm_medium=email&utm_term=0_b2dfe8ba3a-fbe6e10a56-166463537
«Minoritățile sexuale au tot dreptul să-și exprime dezacordul în legătură cu definiția tradițională a familiei, și să trăiască în dezacord cu ea, dar nu au voie să se exprime în locul majoritarilor asupra a ceea ce ar presupune o noua definire a ei. (Re)definirea din punct de vedere juridic a căsătoriei este o chestiune de ordin public și nu de ordin privat, așa cum ne sugerează în continuu intelectualii iluminați de logica „progresistă”, pentru că efectele ei se răsfrâng asupra întregii societăți. Dacă minoritarii ar fi singurele ființe din lume care se „căsătoresc”, atunci societatea nu ar avea nici o dilemă de rezolvat, după cum, până la momentul punerii în discutie a legalizarii căsătoriior dintre persoanele de acelasi sex, se știa foarte bine ce înseamnă căsătoria și nu era nevoie de nici o clarificare a termenului.
Deocamdată, comunității LGBT nu i se refuză nici un drept, și-l refuză ea singură. Cu dreptul la căsătorie e ca și cu dreptul la muncă: nu poți pretinde că ți-a fost refuzat, pe motiv că nu ai profitat de el. Sub pretenția că se ocupă de solicitarea unui drept universal, ea cere de fapt anularea actualei definiții a căsătoriei, care s-ar produce automat în momentul în care ar include termenii minoritarilor. De ce nu se pot căsători minoritățile sexuale? Simplu, pentru că nu acceptă definiția actuală a căsătoriei. Ca atare, problema trebuie cautată în modul în care este definit un drept și nu în acordarea/neacordarea lui.
Ce șansă au avut minoritarii în fața majorității? În principiu să devină convingători, raționali, să nu mai confunde merele cu perele, și mai ales să n-o mai facă intenționat. Adică aceeași pe care au avut-o în celelalte democratii ale lumii. Ce-i drept, șansa de a-i convinge pe majoritari că se înșeală în problema legalizării căsătoriilor homosexuale este la fel de mare ca și aceea a majoritarilor de a le demonstra celor dintâi că au luat-o razna…
Cu cât ne apropiem mai mult de momentul referendumului, cu atât mă conving mai tare că trebuia organizat. Modul mizerabil în care organizarea acestuia este asociată cu satisfacerea intereselor actualului lider PSD, pentru a-i falsifica miza în ochii electoratului antipesedist, îmi dovedește încă o dată că nu trebuie să am nici o încredere în scrupulele formatorilor de opinie „progresiști”. De altfel, cred că românii au apelat la soluția referendumului tocmai pentru că și-au pierdut încrederea în buna credință a politicienilor și a „deontologilor” care le predau religia corectitudinii politice. Și, în mod real, pentru că nu se mai simt reprezentați aproape de nimeni.»
Comentarii
Trimiteți un comentariu