Treceți la conținutul principal

Eliminarea specificării naționalității, religiei sau limbii materne din orice bază de date electorale

Un comentariu pe marginea mesajului dlui Mircea Popescu, reprodus mai jos.

Candidaturile provenite din partea organizațiilor minoritarilor trebuie interzise, odată cu pseudo-partidele de gen UDMR, PCM. Nici un partid pe baze etnice nu mai poate fi tolerat. Interesele populațiilor minoritare etnic nu sunt omogene ci se diferențiază în funcție de liniile ideologice mari în care se divide câmpul politic din România, ca și de starea socială (nu există nimic comun, decât limba maternă, între țăranul din Ozun sau minerul maghiar de la Baia Sprie și între comerciantul de arme maghiar din România — nu citez numele intenționat — distrugătorul de păduri de aceiași etnie, în cârdășie cu echivalentul român și fostul grof emigrat în SUA, care și-a recuperat abuziv proprietățile, fiindcă administrația României ignoră istoria reformei agrare, perfect legală și progresistă, din România după 1920. 
Candidatura unui președinte maghiar, dacă este promovată în prioritate pe criteriul apartenenței sale etnice, de către un grup care vorbește doar în numele unor interese comunitare etnice, nu poate fi acceptată și candidatul nu poate deveni președinte al României, devreme ce, prin natura funcției, el trebuie să reprezinte interesele tuturor cetățenilor României, ori, la rădăcină, el a fost propus fiindcă se presupunea, de către formațiunile etnice care l-au propus, că va da prioritate intereselor acestora. O contradicție în termeni.
Însuși conceptul de minoritar este un paradox. Egalitatea cetățenilor se manifestă pe plan individual și nu etnic comunitar. Care sunt deci criteriile egalității cetățenilor? Aceasta este chestiunea esențială și ea trebuie să capete un răspuns limpede. Prin eliminarea specificării naționalității, religiei sau limbii materne din orice bază de date electorale.
Cred că în felul acesta se va putea ieși din spirala infernală a comunitarismului de orice natură, care ne amenință, cu forța sa dizolvantă a statalității.
Cu tot binele, Dan Culcer 

 Mircea Popescu comentează:
Senatorul Șerban Nicolae de la PSD cere o schimbare a regulilor pentru alegerea președintelui României.
La prima vedere, am doar trei observații.
Senatorul vorbește de: ”partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţile naţionale, allianţele politice, alianţele electorale şi candidaţii independenţi”.

Deci, din nou doar despre ”organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale”. Cu alte cuvinte, organizațiile majorității românești sunt excluse din categoria de ”competitor electoral”.
În acest fel, o organizație ca ”Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș a ”minorității” românești din acele zone, va fi ”reprezentată” de UDMR.
Or fi românii discriminați, nu or fi?

Referindu-se la românii de pretutindeni, domnul senator este preocupat de regulile pt. desfășurarea alegerilor, de la locurile de votare, durata propagandei și identificarea alegătorilor, dar niciun cuvințel despre regula de reprezentare echitabilă a câtorva milioane de români din străinătate în Parlamentul țării lor. Același număr de 4 deputați și 2 senatori.
Este adevărat că alegerile parlamentare sunt diferite de cele prezidențiale, dar dacă senatorul PSD tot dorește reformă a sistemului electoral, măcar să fie o reformă completă, nu doar pe bucățele.

De asemeni, mai zice senatorul Șerban Nicolae: ”candidaturile propuse de partidele şi de alianţele politice, precum şi candidaturile independente, pot fi depuse numai dacă sunt susţinute de cel puţin 200.000 de alegători.”

Nu știu ce să zic despre cerința de 200.000 de semnături pentru un candidatura unui independent la președinție, același număr cerut și pentru candidatul din partea unor partide la care lucrează o armată de politruci pentru a obține semnăturile și care beneficiază de fonduri uriașe, dar asta-mi sună a ”protecționism” pentru partide.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.