Treceți la conținutul principal

Eliminarea specificării naționalității, religiei sau limbii materne din orice bază de date electorale

Un comentariu pe marginea mesajului dlui Mircea Popescu, reprodus mai jos.

Candidaturile provenite din partea organizațiilor minoritarilor trebuie interzise, odată cu pseudo-partidele de gen UDMR, PCM. Nici un partid pe baze etnice nu mai poate fi tolerat. Interesele populațiilor minoritare etnic nu sunt omogene ci se diferențiază în funcție de liniile ideologice mari în care se divide câmpul politic din România, ca și de starea socială (nu există nimic comun, decât limba maternă, între țăranul din Ozun sau minerul maghiar de la Baia Sprie și între comerciantul de arme maghiar din România — nu citez numele intenționat — distrugătorul de păduri de aceiași etnie, în cârdășie cu echivalentul român și fostul grof emigrat în SUA, care și-a recuperat abuziv proprietățile, fiindcă administrația României ignoră istoria reformei agrare, perfect legală și progresistă, din România după 1920. 
Candidatura unui președinte maghiar, dacă este promovată în prioritate pe criteriul apartenenței sale etnice, de către un grup care vorbește doar în numele unor interese comunitare etnice, nu poate fi acceptată și candidatul nu poate deveni președinte al României, devreme ce, prin natura funcției, el trebuie să reprezinte interesele tuturor cetățenilor României, ori, la rădăcină, el a fost propus fiindcă se presupunea, de către formațiunile etnice care l-au propus, că va da prioritate intereselor acestora. O contradicție în termeni.
Însuși conceptul de minoritar este un paradox. Egalitatea cetățenilor se manifestă pe plan individual și nu etnic comunitar. Care sunt deci criteriile egalității cetățenilor? Aceasta este chestiunea esențială și ea trebuie să capete un răspuns limpede. Prin eliminarea specificării naționalității, religiei sau limbii materne din orice bază de date electorale.
Cred că în felul acesta se va putea ieși din spirala infernală a comunitarismului de orice natură, care ne amenință, cu forța sa dizolvantă a statalității.
Cu tot binele, Dan Culcer 

 Mircea Popescu comentează:
Senatorul Șerban Nicolae de la PSD cere o schimbare a regulilor pentru alegerea președintelui României.
La prima vedere, am doar trei observații.
Senatorul vorbește de: ”partidele politice, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţile naţionale, allianţele politice, alianţele electorale şi candidaţii independenţi”.

Deci, din nou doar despre ”organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale”. Cu alte cuvinte, organizațiile majorității românești sunt excluse din categoria de ”competitor electoral”.
În acest fel, o organizație ca ”Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș a ”minorității” românești din acele zone, va fi ”reprezentată” de UDMR.
Or fi românii discriminați, nu or fi?

Referindu-se la românii de pretutindeni, domnul senator este preocupat de regulile pt. desfășurarea alegerilor, de la locurile de votare, durata propagandei și identificarea alegătorilor, dar niciun cuvințel despre regula de reprezentare echitabilă a câtorva milioane de români din străinătate în Parlamentul țării lor. Același număr de 4 deputați și 2 senatori.
Este adevărat că alegerile parlamentare sunt diferite de cele prezidențiale, dar dacă senatorul PSD tot dorește reformă a sistemului electoral, măcar să fie o reformă completă, nu doar pe bucățele.

De asemeni, mai zice senatorul Șerban Nicolae: ”candidaturile propuse de partidele şi de alianţele politice, precum şi candidaturile independente, pot fi depuse numai dacă sunt susţinute de cel puţin 200.000 de alegători.”

Nu știu ce să zic despre cerința de 200.000 de semnături pentru un candidatura unui independent la președinție, același număr cerut și pentru candidatul din partea unor partide la care lucrează o armată de politruci pentru a obține semnăturile și care beneficiază de fonduri uriașe, dar asta-mi sună a ”protecționism” pentru partide.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …