Treceți la conținutul principal

Despre câteva reforme politice necesare

Cred că ar trebuie deschisă o discuție mai largă, în care diaspora să se implice nu doar prin vot ci prin dezbateri, proiecte prelabile votului, până când nu e prea tîârziu.
1. Despre statutul României, ieșirea din situația de semicolonie (nu exagerez!), declararea neutralității României, ca pe vremuri. 
Aceasta implică retragerea armelor și elementelor de armată străine. Ele nu ne pot apăra. Este o falsă opțiune politică și militară intrarea în orice sistem de alianțe militare, de apărare sau de atac. Experiența istorică a poporului român o dovedește. Armata României a fost abandonată de așa-zișii prieteni și aliați, de fiecare dată când ar fi avut nevoie de un ajutor adevărat.
Contra cui și pentru cine au căzut soldații declrați eroi pe situl Ministerului Apărării Naționale? http://www.mapn.ro/eroi/
2. Modificarea statutului Băncii Naționale care să mențină controlul asupra producției de monedă și acoperirea monedei naționale cu aur. Aveam rezerve de aur, le putem mări și le putem repatria pe cele aflate depuse (cu ce folos și pe ce bază?) în depozite exterioare, la bănci străine. Reluarea dezbaterii cu privire la natura statutului acestei bănci. 
3. Criticarea falsei democrații electoraliste, propuneri pentru alte moduri de reprezentare și pentru legarea deputaților prin responsabilizarea față de electorii care i-au ales, adică respunderea directă și dreptul electorilor de le retrage încrederea acordată în baza unei analize publice a modului în care au lucrat în cadrul mandatului acordat de electori. Ar fi interesantă să se reia dezbaterea la care s-au adunat sute de idei bune, despre Constituție, chiar dacă una proastă a fost votată. Ieșirea din sistemul prezidențial și mărirea responsabilității celor două camere, mai ales a Senatului. Etc.
Nu putem rămâne doar în cadrele sistemul deja instituit. Este nevoie de mai mult curaj pentru reforme profunde, reformism care nu se poate manifesta dacă nu sunt puse în discuții proiecte noi, chiar dacă șocante la prima vedere.
Am pledat pentru denumirea României ca stat național poliglot. Nicidecum stat multinațional, cum vor «minoritarii», lucru care nu corespunde situației demografice. De aceea reiau ideea desființării partidelor etnice.
Candidaturile provenite din partea organizațiilor minoritarilor trebuie interzise, atât timp cât ele mai există, odată cu pseudo-partidele de gen UDMR, PCM. Nici un partid pe baze etnice nu mai poate fi tolerat. Interesele populațiilor minoritare etnic nu sunt omogene ci se diferențiază în funcție de liniile ideologice mari în care se divide câmpul politic din România, ca și în funcție de starea socială (nu există nimic comun, decât limba maternă, între țăranul din Ozun sau minerul maghiar de la Baia Sprie și între comerciantul de arme maghiar din România —nu citez numele intenționat— distrugătorul de păduri de aceeași etnice, în cârdășie cu echivalentul român și fostul grof emigrat în SUA, care și-a recuperat abuziv proprietățile, fiindcă administrația României ignoră istoria reformei agrare, perfect legală și progresistă, din România după 1920. 
Candidatura unui președinte maghiar, dacă este promovată în prioritate pe criteriul aparteneței sale etnice, de către un grup care vorbește doar în numele unor interese comunitare etnice, nu poate fi acceptată. Un maghiar promovat pe baza etniei nu poate deveni președinte al României, devreme ce, prin natura funcției, el trebuie să reprezinte interesele tututor cetățenilor României, ori la rădăcină el a fost propus fiindcă se presupunea, de către formațiuniile etnice care l-au propus, că va da prioritate intereselor acestora. O contradicție în termeni.
Însuși conceptul de minoritar este un paradox. Egalitatea cetățenilor se manifestă pe plan individual și nu etnic comunitar. Care sunt deci criteriile egalității cetățenilor? Aceasta este chestiunea esențială și ea trebuie să capete un răspuns limpede. Prin eliminarea specificării naționalității, religiei sau limbii materne din orice bază de date electorale.
Cred că în felul acesta se va putea ieși din spirala infernală a comunitarismului de orice natură, care ne amenință statalitatea cu forța sa dizolvantă.
Dan Culcer, mai 2018
Dintr-un mesaj adresat unui activist român domiciliat în străinătate.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …