Despre câteva reforme politice necesare

Cred că ar trebuie deschisă o discuție mai largă, în care diaspora să se implice nu doar prin vot ci prin dezbateri, proiecte prelabile votului, până când nu e prea tîârziu.

1. Despre statutul României, ieșirea din situația de semicolonie (nu exagerez!), declararea neutralității României, ca pe vremuri. 

Aceasta implică retragerea armelor și elementelor de armată străine. Ele nu ne pot apăra. Este o falsă opțiune politică și militară intrarea în orice sistem de alianțe militare, de apărare sau de atac. Experiența istorică a poporului român o dovedește. Armata României a fost abandonată de așa-zișii prieteni și aliați, de fiecare dată când ar fi avut nevoie de un ajutor adevărat.

Contra cui și pentru cine au căzut soldații declrați eroi pe situl Ministerului Apărării Naționale? http://www.mapn.ro/eroi/

2. Modificarea statutului Băncii Naționale care să mențină controlul asupra producției de monedă și acoperirea monedei naționale cu aur. Aveam rezerve de aur, le putem mări și le putem repatria pe cele aflate depuse (cu ce folos și pe ce bază?) în depozite exterioare, la bănci străine. Reluarea dezbaterii cu privire la natura statutului acestei bănci. 

3. Criticarea falsei democrații electoraliste, propuneri pentru alte moduri de reprezentare și pentru legarea deputaților prin responsabilizarea față de electorii care i-au ales, adică respunderea directă și dreptul electorilor de le retrage încrederea acordată în baza unei analize publice a modului în care au lucrat în cadrul mandatului acordat de electori. Ar fi interesantă să se reia dezbaterea la care s-au adunat sute de idei bune, despre Constituție, chiar dacă una proastă a fost votată. Ieșirea din sistemul prezidențial și mărirea responsabilității celor două camere, mai ales a Senatului. Etc.

Nu putem rămâne doar în cadrele sistemul deja instituit. Este nevoie de mai mult curaj pentru reforme profunde, reformism care nu se poate manifesta dacă nu sunt puse în discuții proiecte noi, chiar dacă șocante la prima vedere.

Am pledat pentru denumirea României ca stat național poliglot. Nicidecum stat multinațional, cum vor «minoritarii», lucru care nu corespunde situației demografice. De aceea reiau ideea desființării partidelor etnice.

Candidaturile provenite din partea organizațiilor minoritarilor trebuie interzise, atât timp cât ele mai există, odată cu pseudo-partidele de gen UDMR, PCM. Nici un partid pe baze etnice nu mai poate fi tolerat. Interesele populațiilor minoritare etnic nu sunt omogene ci se diferențiază în funcție de liniile ideologice mari în care se divide câmpul politic din România, ca și în funcție de starea socială (nu există nimic comun, decât limba maternă, între țăranul din Ozun sau minerul maghiar de la Baia Sprie și între comerciantul de arme maghiar din România —nu citez numele intenționat— distrugătorul de păduri de aceeași etnice, în cârdășie cu echivalentul român și fostul grof emigrat în SUA, care și-a recuperat abuziv proprietățile, fiindcă administrația României ignoră istoria reformei agrare, perfect legală și progresistă, din România după 1920. 

Candidatura unui președinte maghiar, dacă este promovată în prioritate pe criteriul aparteneței sale etnice, de către un grup care vorbește doar în numele unor interese comunitare etnice, nu poate fi acceptată. Un maghiar promovat pe baza etniei nu poate deveni președinte al României, devreme ce, prin natura funcției, el trebuie să reprezinte interesele tututor cetățenilor României, ori la rădăcină el a fost propus fiindcă se presupunea, de către formațiuniile etnice care l-au propus, că va da prioritate intereselor acestora. O contradicție în termeni.
Însuși conceptul de minoritar este un paradox. Egalitatea cetățenilor se manifestă pe plan individual și nu etnic comunitar. Care sunt deci criteriile egalității cetățenilor? Aceasta este chestiunea esențială și ea trebuie să capete un răspuns limpede. Prin eliminarea specificării naționalității, religiei sau limbii materne din orice bază de date electorale.

Cred că în felul acesta se va putea ieși din spirala infernală a comunitarismului de orice natură, care ne amenință statalitatea cu forța sa dizolvantă.

Dan Culcer, mai 2018

Dintr-un mesaj adresat unui activist român domiciliat în străinătate.