Treceți la conținutul principal

«Nu a existat nici un singur caz în care asemenea probe irefutabile [obținute prin mijloacele "ilegale"] să fie utilizate ca mijloace de probă în dosarele penale.», declară ofițerul de informații Aurel Rogojan.

Citesc în articolul unui general de securitate următoarele fraze : «Suspectă mai este, în cel mai înalt grad, lipsa crasă de profesionalism a instrucţiei judiciare, prin apariţia în dosarele de urmărire penală a transcriptelor interceptărilor. Scuzată-mi fie comparaţia, dar Securitatea Statului, deşi intercepta, fila, filma în secret prin sondă optică, efectua culegere de informaţii prin efracţie, ori spărgea cifruri ale altor state, nu a existat nici un singur caz în care asemenea probe irefutabile să fie utilizate ca mijloace de probă în dosarele penale. Nu le admitea legea, fiindcă nu se putea legitima intruziunea brutală în intimitatea, viaţa privată şi familia persoanei. Şi nici nu se afla ori prolifera ceva la maniera de a leza interesele persoanei. Problemele au apărut odată cu aplicarea prost înţeleasă a legii deconspirării Securităţii, căci succesorii ei, fie din servicii, fie din parchete, fie noi comisari politici, au confundat urmărirea informativă secretă cu urmărirea penală, văzând o cale facilă, fără investiţie de efort şi inteligenţă, în legalizarea probaţiunii cu dovezile urmăririi secrete. Măcar să se fi conformat obligaţiei ca toate părţile să cunoască probaţiunea secretă, aceasta să poată fi combătută, iar procesul să se desfăşoare echitabil. Acesta este un aspect al chestiunii, poate cel de fond. În planul legalităţii, al respectării Constituţiei.»

Sursa : http://www.art-emis.ro/analize/3409-diversiunea-sau-rebranduirea-interceptarilor.html ((Diversiunea sau rebranduirea interceptărilor de General Br. (r) Aurel I. Rogojan ) Duminică, 06 Martie 2016 20:53
Nu contează acum punctul de plecare al comentariului generalului de brigadă. Mă interesează aplicarea observației la materialele pe care le-am extras din arhiva CNSAS. Dl. Aurel Rogojan confirmă ceea ce observasem pe piele proprie când am încercat să provoc deconspirarea ascultării telefoanelor din redacție și telefonului meu de-acasă, sau ceea ce am înțeles din dosarele consultate, studiate la CNSAS. Securitatea respecta, nevrând să se deconspire, legalitatea. Era mai important să știe decât să declare că deține o informație obținută prin ascultări, filaj, spargerea secretului corespondenței.
«Nu a existat nici un singur caz în care asemenea probe irefutabile [obținute prin mijloacele "ilegale"] să fie utilizate ca mijloace de probă în dosarele penale.», declară ofițerul de informații Aurel Rogojan. Așa să fie ? Aserțiunea ar trebui verificată. De pildă în cazul Ursu.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor. Cvasi-dispariția evreilor din cultura României

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...

Manea, Gabrea și empatia non-identitară cu o teroristă. Ana Pauker

Prozatorul Norman Manea, prezentat de câțiva ani, într-o anume presă din România, ca potențial candidat la premiul Nobel pentru literatură, a publicat un eseu acum câțiva ani în Observatorul cultural  (dar și  în volumul  Plicuri şi portrete) sub titlul  Tovarăşa Ana – Paradoxul Pauker: antisemitism şi comunism,  reconstituire și un comentariu lung pe marginea biografiei Anei Pauker. O bază documentară pentru un probabil proiect literar, devreme ce prozatorul scrie :  « Viaţa Anei Pauker mi s-a părut aproape un roman şi am revenit la ea cînd am putut. Nu din punctul de vedere al unui istoric sau al unui cercetător-comentator politic, ci din cel al unui scriitor interesat mai curînd de contradicţii decît de convenţionala coerenţă, chiar şi în cazul unei militante staliniste.»  « Este vorba despre un caz deloc idilic, al legendarei Pasionaria române, Ana Pauker, şi al atît de interesantei sale biografii – o neclintită comunistă care a opta...

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publica...