Treceți la conținutul principal

Consecințe logice

Când Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu, Constantin Noica au redevenit personae non grata, după ce fuseseră interziși de comuniști multe decenii, după ce, în temeiul unei recente legi scelerate, cripto-comuniste, nu ni se dă voie să-i cinstim în public, să le ridicăm statui, sub pretextul că au fost legionari, simpatizanți legionari, au participat la guvernul mareșalului Antonescu, au fost condamnați de un tribunal politic între 1945 și 1964 etc., putem trage două concluzii simple :
1. interdicția ne va obliga să îi  cinstim în secret (așa cum am făcut-o înainte de 1989) — dar nu pentru că au fost sau ar fi fost legionari sau de orice altă tendință politică anticomunistă, națională, asta ține de opinii, ci pentru că fac parte din elita culturii române. *
2. refuzând să mai repetăm actul de supunere la Poartă, adică la una dintre porțile active, cum ar fi Moscova, New York sau Ierusalim, vom face totul pentru a spulbera legea scelerată, produs al unei ideologii care ar vrea să ne priveze de dreptul de a ne cinsti eroii culturii.

Din fericire, românilor le mai rămân destui oameni de cultură neinterziși pentru moment : Mihai Eminescu, Octavian Goga, Dimitrie Gusti, Lucian Blaga, Petre Pandrea, N. Steinhardt, Vasil Părvan, Onisifor Ghibu, Nicolae Iorga, Aron Densusianu, Aron Cotruș, Radu Gyr, etc. etc .
Toți au fost cândva, după 1945, interziși de organizatorii morții culturii române, dintre care unii au fost părinții celor care ne monitorizează acum și ne pun cultura în țarcuri, ne mână spre lagărele de exterminare ale spiritului, în numele așa-ziselor valori universale, unelte ale uniformizării, ale distrugerii identității și memoriei colective.

¿ Cred oare monitorizatorii că ar putea să ne oblige să scoatem din beciurile muzeelor sau din gropile de gunoaie busturile care fuseseră cândva distribuite și expuse obligatori la Colțul Roșu, ale «eroilor» care se numeau «ai clasei muncitoare», dar care fuseseră, în majoritatea cazurilor niște agenți ai unei puteri străine, uneori  inși naivi, victime ale represiunii anticomuniste, uneori oameni cinstiți dar manipulați sau niște invenții ale propagandei de partid : Vasile Roaită, Donca Simo, Ștefan Plavăț, Ocsko Terez, Encsel Maurițiu etc. Sau să repunem pe piedestaluri pseudo-valorile de tipul A. Toma, Al. Jar, V. Em. Galan, Francisc Munteanu, Mihai Roller, care ni se impuseseră prin folosirea măciucii comuniste internaționaliste, manipulată de liderii sovietelor coloniale ?

Fiindcă e vorba de morți, de morți pentru cauza partidului comunist din România, partid care dorea dezmembrarea României și pregătea colonizarea ei, nu voi face greșeala de a le denigra angajarea. Dar nu uit că imaginea și numele acestor agenți de influență sau militanți sub steag străin mi-au fost impuse ca modele de urmat și nume de cinstit, în vreme ce eroii românilor, din toate domeniile sociale, culturale sau politice, fuseseră blocați sub lespedea uitării vinovate. Se lucra la înlocuirea culturii cu erzatzuri ideologice și se improviza o memorie colectivă falsă.
Nu putem să acceptăm repetarea și generalizarea interdicțiilor. Va trebui să-i alungăm din cetate pe cei care vor să ne taie rădăcinile. Pădurea bătrânilor va da lăstarii noilor codri de care neamul din care facem parte are nevoie pentru a se feri de pieire.

* Deși, până la urmă se va vedea dacă a fi sau a fi fost legionar este un păcat mai mare decât acela de a fi fost comunist sau a fi privat-comunist (o noțiune care include noii afaceriști reciclați din foști activiști, nomenclaturiști, care în numele reformei au distrus și pauperizat România, prin privatizarea abuzivă, act de natură penală, a  proprietății colective ).
 Între opțiunea oportunistă și angajarea reală, sinceră și riscantă, în toate cazurile aleg angajarea deschisă, ideologică, chiar dacă, pentru vânătorii de păcate post-factum, ea poate fi penalizată, prin anacronism și decontextualizare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …