Când Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Nae Ionescu, Constantin Noica au redevenit personae non grata, după ce fuseseră interziși de comuniști multe decenii, după ce, în temeiul unei recente legi scelerate, cripto-comuniste, nu ni se dă voie să-i cinstim în public, să le ridicăm statui, sub pretextul că au fost legionari, simpatizanți legionari, au participat la guvernul mareșalului Antonescu, au fost condamnați de un tribunal politic între 1945 și 1964 etc., putem trage două concluzii simple :
1. interdicția ne va obliga să îi cinstim în secret (așa cum am făcut-o înainte de 1989) — dar nu pentru că au fost sau ar fi fost legionari sau de orice altă tendință politică anticomunistă, națională, asta ține de opinii, ci pentru că fac parte din elita culturii române. *
2. refuzând să mai repetăm actul de supunere la Poartă, adică la una dintre porțile active, cum ar fi Moscova, New York sau Ierusalim, vom face totul pentru a spulbera legea scelerată, produs al unei ideologii care ar vrea să ne priveze de dreptul de a ne cinsti eroii culturii.
Din fericire, românilor le mai rămân destui oameni de cultură neinterziși pentru moment : Mihai Eminescu, Octavian Goga, Dimitrie Gusti, Lucian Blaga, Petre Pandrea, N. Steinhardt, Vasil Părvan, Onisifor Ghibu, Nicolae Iorga, Aron Densusianu, Aron Cotruș, Radu Gyr, etc. etc .
Toți au fost cândva, după 1945, interziși de organizatorii morții culturii române, dintre care unii au fost părinții celor care ne monitorizează acum și ne pun cultura în țarcuri, ne mână spre lagărele de exterminare ale spiritului, în numele așa-ziselor valori universale, unelte ale uniformizării, ale distrugerii identității și memoriei colective.
¿ Cred oare monitorizatorii că ar putea să ne oblige să scoatem din beciurile muzeelor sau din gropile de gunoaie busturile care fuseseră cândva distribuite și expuse obligatori la Colțul Roșu, ale «eroilor» care se numeau «ai clasei muncitoare», dar care fuseseră, în majoritatea cazurilor niște agenți ai unei puteri străine, uneori inși naivi, victime ale represiunii anticomuniste, uneori oameni cinstiți dar manipulați sau niște invenții ale propagandei de partid : Vasile Roaită, Donca Simo, Ștefan Plavăț, Ocsko Terez, Encsel Maurițiu etc. Sau să repunem pe piedestaluri pseudo-valorile de tipul A. Toma, Al. Jar, V. Em. Galan, Francisc Munteanu, Mihai Roller, care ni se impuseseră prin folosirea măciucii comuniste internaționaliste, manipulată de liderii sovietelor coloniale ?
Fiindcă e vorba de morți, de morți pentru cauza partidului comunist din România, partid care dorea dezmembrarea României și pregătea colonizarea ei, nu voi face greșeala de a le denigra angajarea. Dar nu uit că imaginea și numele acestor agenți de influență sau militanți sub steag străin mi-au fost impuse ca modele de urmat și nume de cinstit, în vreme ce eroii românilor, din toate domeniile sociale, culturale sau politice, fuseseră blocați sub lespedea uitării vinovate. Se lucra la înlocuirea culturii cu erzatzuri ideologice și se improviza o memorie colectivă falsă.
Nu putem să acceptăm repetarea și generalizarea interdicțiilor. Va trebui să-i alungăm din cetate pe cei care vor să ne taie rădăcinile. Pădurea bătrânilor va da lăstarii noilor codri de care neamul din care facem parte are nevoie pentru a se feri de pieire.
* Deși, până la urmă se va vedea dacă a fi sau a fi fost legionar este un păcat mai mare decât acela de a fi fost comunist sau a fi privat-comunist (o noțiune care include noii afaceriști reciclați din foști activiști, nomenclaturiști, care în numele reformei au distrus și pauperizat România, prin privatizarea abuzivă, act de natură penală, a proprietății colective ).
Între opțiunea oportunistă și angajarea reală, sinceră și riscantă, în toate cazurile aleg angajarea deschisă, ideologică, chiar dacă, pentru vânătorii de păcate post-factum, ea poate fi penalizată, prin anacronism și decontextualizare.
1. interdicția ne va obliga să îi cinstim în secret (așa cum am făcut-o înainte de 1989) — dar nu pentru că au fost sau ar fi fost legionari sau de orice altă tendință politică anticomunistă, națională, asta ține de opinii, ci pentru că fac parte din elita culturii române. *
2. refuzând să mai repetăm actul de supunere la Poartă, adică la una dintre porțile active, cum ar fi Moscova, New York sau Ierusalim, vom face totul pentru a spulbera legea scelerată, produs al unei ideologii care ar vrea să ne priveze de dreptul de a ne cinsti eroii culturii.
Din fericire, românilor le mai rămân destui oameni de cultură neinterziși pentru moment : Mihai Eminescu, Octavian Goga, Dimitrie Gusti, Lucian Blaga, Petre Pandrea, N. Steinhardt, Vasil Părvan, Onisifor Ghibu, Nicolae Iorga, Aron Densusianu, Aron Cotruș, Radu Gyr, etc. etc .
Toți au fost cândva, după 1945, interziși de organizatorii morții culturii române, dintre care unii au fost părinții celor care ne monitorizează acum și ne pun cultura în țarcuri, ne mână spre lagărele de exterminare ale spiritului, în numele așa-ziselor valori universale, unelte ale uniformizării, ale distrugerii identității și memoriei colective.
¿ Cred oare monitorizatorii că ar putea să ne oblige să scoatem din beciurile muzeelor sau din gropile de gunoaie busturile care fuseseră cândva distribuite și expuse obligatori la Colțul Roșu, ale «eroilor» care se numeau «ai clasei muncitoare», dar care fuseseră, în majoritatea cazurilor niște agenți ai unei puteri străine, uneori inși naivi, victime ale represiunii anticomuniste, uneori oameni cinstiți dar manipulați sau niște invenții ale propagandei de partid : Vasile Roaită, Donca Simo, Ștefan Plavăț, Ocsko Terez, Encsel Maurițiu etc. Sau să repunem pe piedestaluri pseudo-valorile de tipul A. Toma, Al. Jar, V. Em. Galan, Francisc Munteanu, Mihai Roller, care ni se impuseseră prin folosirea măciucii comuniste internaționaliste, manipulată de liderii sovietelor coloniale ?
Fiindcă e vorba de morți, de morți pentru cauza partidului comunist din România, partid care dorea dezmembrarea României și pregătea colonizarea ei, nu voi face greșeala de a le denigra angajarea. Dar nu uit că imaginea și numele acestor agenți de influență sau militanți sub steag străin mi-au fost impuse ca modele de urmat și nume de cinstit, în vreme ce eroii românilor, din toate domeniile sociale, culturale sau politice, fuseseră blocați sub lespedea uitării vinovate. Se lucra la înlocuirea culturii cu erzatzuri ideologice și se improviza o memorie colectivă falsă.
Nu putem să acceptăm repetarea și generalizarea interdicțiilor. Va trebui să-i alungăm din cetate pe cei care vor să ne taie rădăcinile. Pădurea bătrânilor va da lăstarii noilor codri de care neamul din care facem parte are nevoie pentru a se feri de pieire.
* Deși, până la urmă se va vedea dacă a fi sau a fi fost legionar este un păcat mai mare decât acela de a fi fost comunist sau a fi privat-comunist (o noțiune care include noii afaceriști reciclați din foști activiști, nomenclaturiști, care în numele reformei au distrus și pauperizat România, prin privatizarea abuzivă, act de natură penală, a proprietății colective ).
Între opțiunea oportunistă și angajarea reală, sinceră și riscantă, în toate cazurile aleg angajarea deschisă, ideologică, chiar dacă, pentru vânătorii de păcate post-factum, ea poate fi penalizată, prin anacronism și decontextualizare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu