Treceți la conținutul principal

Discurs pentru un Ardeal independent sau propagandă pentru Ungaria Mare?

duminică, 8 februarie 2015

Discurs pentru un Ardeal independent sau propagandă pentru Ungaria Mare?

A székely hadosztályra emlékezett a HVIM (2014-12-01) 

Mi se pare extraordinară credința acestui grup de agitatori și propagandiști în soluția politică a Ardealului independent. 
Dar, în eventualitatea că ar fi posibilă o astfel de soluție de guvernare, despre cum ar fi să fie asigurată independența nu se spune nimic. Acest mic detaliu de geopolitică nu pare să preocupe vorbitorul plin de importanța misiunii sale. 
Nostalgia Ungariei Mari subîntinde aceste vorbiri patetice. Cred că îl putem încredința pe junele vorbitor că măcar noi, cei care producem această sinteză pe un blog, nu suntem nici naivi, nici înfricoșați de o asemenea perspectivă. În primul rând fiindcă le vorbim limba și le cunoaștem cultura. Inclusiv cultura iredentă.
Din motive strict demografice, populația unui Ardeal independent este și rămâne majoritar românească. Ceea ce înseamnă că, prin regula majorității, conducerea Ardealului va fi majoritar românească. 
Crede cineva că interesele românilor ar fi aceleași cu ale maghiarilor, în acest caz improbabil în Ardeal? 
În ce mă privește, mă mir că nimeni nu vorbește de maghiarii săraci și de românii săraci, care sunt majoritari în Ardeal, ale căror interese nu coincid cu ale foștilor și noilor magnați care au reușit prin matrapazlâcuri juridice și ilegalitățu, complicități cu oligarhia și cleptocrația de la București, să se înstăpânească pe bunurile colective ale comunităților etnice locale.

Acest lucru va înceta când ne vom debarasa de cleptocrația româno-maghiaro-secuiască. Și vremea asta a venit.
Dan Culcer



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.