Treceți la conținutul principal

Dan Culcer. De la dictatură la democratie — prin metoda Stirn


Am dat, fâcând ordine în arhive, peste un articol scris de  mine pentru România Liberă din București, la 11 iulie 1990. Nu știu dacă a apărut. Dar știu că nici o colaborare cerută de Băcanu în prezența lui Paler într-un bistro parizian, unde beam o cafea sau vreo bere împreună, la începutul lui 1990, nu a fost plătită de redacția acestui ziar plin de «democrație» și de ifose moralizatoare post-zaveriste.
Dan Culcer

De la dictatură la democratie-prin metoda Stirn

Un caz ridicol tulbură viata politică franceză. Olivier Stirn. un ministru al Turismului, în guvernul socialist al D-lui Rocard, a avut ideea genială de a angaja vreo 200 de actori, liceeni, şomeri şi studenţi ca spectatori de umplutură, la un colocviu organizat de asociaţia pe care o conduce, «Statele generale ale progresului» Vorbitorii au fost personalităţi de vază ale vieţii politice şi culturale franceze. Colocviul n-a atras în mod spontan publicul pe care se sconta. Cineva, dacă nu chiar Dl. Olivier Stirn a vrut să corecteze situaţia oferind masei de umplutură 349 de franci pentru treo ore de aplauze programate. Cum iniţiativa a fost dezvăluită de presă, scandalul care a izbucnit l-a obligat pe Stirn să demisioneze sub presiunea Primului
Ministru.
Ar fi putut sa fie doar subiectul unor glume, căci situaţia în sine era mai degrabă ridicolă decît dramatică. Dar, pe fondul unor scandaluri de care nu era străină pătura de politicieni, indiferent de orientare, situaţia a fost rapid luată în serios.
Dl.Stirn a devenit nu numai oaia neagră ci şi ţapul ispăşitor. In căutarea unei pierdute virginităţi morale. Criza reprezentării politice şi teama că teoreticienii anti parlamentarismului ( adică extrema dreaptă şi în speţă Jean-Marie Le Pen, preşedintele Frontului Naţional} ar putea să exploateze politic, propagandistic situaţia în favoarea lor, au obligat restul partidelor politice (de dreapta ca şi de stânga), să transforme cazul Stirn într-un caz exemplar de comportament deviant al unui om politic de ale cărui metode urmau să se delimiteze fără ambiguitate. Nu e primul şi probabil nu va fi nici ultimul. Cronologia nu contează.
Franţa va rămâne pentru România încă multă vreme un model la care ne întoarcem periodic. Chiar şi la. nivel simbolic. Aplicarea avant-la-lettre a «soluţiilor franţuzeşti» s-a făcut însă în funcţie de specificul naţional al democraţiei române, aşa cum a fost el teoretizat de Dl. Brucan şi aplicat de Dnii. Iliescu, Roman, Voican. Sala este înlocuită cu piaţa, studenţii, actorii, liceenii, şomerii (care pentru moment par a fi o marfă rară pe piaţa liberă din România) au fost înlocuiţi cu minerii scoşi din producţie şi înaintaţi la rang de gărzi de asalt ale Frontului, ameninţat de o lovitură de stat «legionară». Francii se înlocuiesc cu leii iar recrutorii de la Agenţia Naţională de Muncă sunt înlocuiţi cu agitatorii proveniţi din rândurile securiştilor implantaţi în zona Văii Jiului, încă pe vremea lui Ceauşescu, repede specializaţi în munca în subteran, când minerii erau încă revoluţionari.
Rămâne să se stabilească un singur lucru: cine va fi ţapul ispăşitor atunci când se va vedea că aplicarea metodei Stirn în România, ca şi aplicarea metodei Stahanov acum patruzeci de ani, nu are efect decât pe termen scurt. Cînd minerii, mai ieri chemaţi să ajute guvernul care le-a mărit salariile fără să le ceară nimic în schimb altceva decât «aplauze prelungite şi urale», vor observa că leul pierde din valoarea sa de cumpărare, vor cere oare să fie plătiţi în valută forte pentru aceleaşi servicii?
De unde se vede că, aparent, e mai bine să fii şomer la Paris decât miner la Bucureşti. Evident …desigur…fără îndoială, doar în aparenţă.

Paris 11 iulie 1990 Dan CULCER

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alegeri la scriitori. Mica publicitate sau Mica duplicitate

Nu am pentru moment decât titlul. Sunt convins că voi găsi subiectul și sper, de-asemenea, că voi găsi tonul necesar. Probabil după alegerile care se arată la orizontul patriei noastre de hârtie.
Până atunci, iată textul unei scrisori trimise președintelui Uniunii Scriitorilor din România, în întâmpinarea apropiatelor alegeri pentru postul pe care îl ocupă, încă. Cred că nu e greu de pronosticat : Nicolae Manolescu va fi reales. Printre altele, pentru că o seamă de electori sunt eliminați, privați de dreptul de vot, printr-o prevedere «statutară».

Stimați colegi,
Prin expresiile prezente în textul de mai jos, extras din convocatorul emis de Uniunea Scriitorilor din România la data de 16 Feb 2018, constat că sunt împiedicat să votez, mi se interzice să votez la aceste alegeri.
Lipsa prevederii normale, a votului prin împuternicire, ne interzice realmente de a ne exercita dreptul la vot, tuturor celor care, din motive diverse, nu se pot deplasa sau nu vor a se deplasa în localitatea u…

Despre lege, prietenie, încredere și proprietate. In căutarea unei tablouri de familie

Textul de mai jos a fost publicat pe Internet în paginile acestui blog al meu, Jurnalul unui vulcanolog, difuzat și unor ziare din Târgu Mureș, după cîte știu, rămas nepublicat.


Il trimit [poștal, semnat, imprimat și recomandat] spre luare la cunoștință unei familii de potlogari, formată din Carol și Rodica Puia. Ca să știe dânșii că necinstea lor nu va rămâne nepedepsită moral, fiind făcută publică.
Am luat hotărârea să procedez astfel pentru trei motive :
Fiindcă justiția română a fost incapabilă să analizeze situația cu obiectivitate și echilibru, să apere proprietatea mea, așa cum o cere constituția în numele căreia acționează, preferînd să refuze judecata în fond și ascultarea martorilor, cercetarea probelor documentare, în numele unui formalism juridic inacceptabil. Poliția, prin reprezentanții ei locali, a tergiversat ancheta ani de zile.
Arhivele Comisiei de patrimoniu a județului Mureș în care se aflau documentele privind istoricul acestei situații au fost pierdut…

Un mujic obosit la Paris în 1985

În vizită la noi, Matei Cazacu, istoriograful, și Angelika, a sa soție. Prieteni buni. Pe coridor apartamentului care servește de galerie cu portrete familiale, Matei vede caricatura mea, realizată în vara lui 1985, de un meșter anonim, la Paris, în Piața din fața Muzeului de la Beaubourg. Deci pe vremea când eram încă turist în Franța.
Matei Cazacu își amintește, privind caricatura, că Ilie Constantin, poetul tansferat și el la Paris, cu câtiva buni mai înainte de mine, în căutarea unei himere, îi spusese în 1987, probabil, când ne reîntâlneam amândoi la Paris, că Dan Culcer «are o figură de mujic obosit» Caricatura din 1985, pe care o reproduc, este o perfectă ilustrare a acestei observații poetice.