Treceți la conținutul principal

Dan Culcer. De la dictatură la democratie — prin metoda Stirn


Am dat, fâcând ordine în arhive, peste un articol scris de  mine pentru România Liberă din București, la 11 iulie 1990. Nu știu dacă a apărut. Dar știu că nici o colaborare cerută de Băcanu în prezența lui Paler într-un bistro parizian, unde beam o cafea sau vreo bere împreună, la începutul lui 1990, nu a fost plătită de redacția acestui ziar plin de «democrație» și de ifose moralizatoare post-zaveriste.
Dan Culcer

De la dictatură la democratie-prin metoda Stirn

Un caz ridicol tulbură viata politică franceză. Olivier Stirn. un ministru al Turismului, în guvernul socialist al D-lui Rocard, a avut ideea genială de a angaja vreo 200 de actori, liceeni, şomeri şi studenţi ca spectatori de umplutură, la un colocviu organizat de asociaţia pe care o conduce, «Statele generale ale progresului» Vorbitorii au fost personalităţi de vază ale vieţii politice şi culturale franceze. Colocviul n-a atras în mod spontan publicul pe care se sconta. Cineva, dacă nu chiar Dl. Olivier Stirn a vrut să corecteze situaţia oferind masei de umplutură 349 de franci pentru treo ore de aplauze programate. Cum iniţiativa a fost dezvăluită de presă, scandalul care a izbucnit l-a obligat pe Stirn să demisioneze sub presiunea Primului
Ministru.
Ar fi putut sa fie doar subiectul unor glume, căci situaţia în sine era mai degrabă ridicolă decît dramatică. Dar, pe fondul unor scandaluri de care nu era străină pătura de politicieni, indiferent de orientare, situaţia a fost rapid luată în serios.
Dl.Stirn a devenit nu numai oaia neagră ci şi ţapul ispăşitor. In căutarea unei pierdute virginităţi morale. Criza reprezentării politice şi teama că teoreticienii anti parlamentarismului ( adică extrema dreaptă şi în speţă Jean-Marie Le Pen, preşedintele Frontului Naţional} ar putea să exploateze politic, propagandistic situaţia în favoarea lor, au obligat restul partidelor politice (de dreapta ca şi de stânga), să transforme cazul Stirn într-un caz exemplar de comportament deviant al unui om politic de ale cărui metode urmau să se delimiteze fără ambiguitate. Nu e primul şi probabil nu va fi nici ultimul. Cronologia nu contează.
Franţa va rămâne pentru România încă multă vreme un model la care ne întoarcem periodic. Chiar şi la. nivel simbolic. Aplicarea avant-la-lettre a «soluţiilor franţuzeşti» s-a făcut însă în funcţie de specificul naţional al democraţiei române, aşa cum a fost el teoretizat de Dl. Brucan şi aplicat de Dnii. Iliescu, Roman, Voican. Sala este înlocuită cu piaţa, studenţii, actorii, liceenii, şomerii (care pentru moment par a fi o marfă rară pe piaţa liberă din România) au fost înlocuiţi cu minerii scoşi din producţie şi înaintaţi la rang de gărzi de asalt ale Frontului, ameninţat de o lovitură de stat «legionară». Francii se înlocuiesc cu leii iar recrutorii de la Agenţia Naţională de Muncă sunt înlocuiţi cu agitatorii proveniţi din rândurile securiştilor implantaţi în zona Văii Jiului, încă pe vremea lui Ceauşescu, repede specializaţi în munca în subteran, când minerii erau încă revoluţionari.
Rămâne să se stabilească un singur lucru: cine va fi ţapul ispăşitor atunci când se va vedea că aplicarea metodei Stirn în România, ca şi aplicarea metodei Stahanov acum patruzeci de ani, nu are efect decât pe termen scurt. Cînd minerii, mai ieri chemaţi să ajute guvernul care le-a mărit salariile fără să le ceară nimic în schimb altceva decât «aplauze prelungite şi urale», vor observa că leul pierde din valoarea sa de cumpărare, vor cere oare să fie plătiţi în valută forte pentru aceleaşi servicii?
De unde se vede că, aparent, e mai bine să fii şomer la Paris decât miner la Bucureşti. Evident …desigur…fără îndoială, doar în aparenţă.

Paris 11 iulie 1990 Dan CULCER

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…

Alegeri la scriitori. Mica publicitate sau Mica duplicitate

Nu am pentru moment decât titlul. Sunt convins că voi găsi subiectul și sper, de-asemenea, că voi găsi tonul necesar. Probabil după alegerile care se arată la orizontul patriei noastre de hârtie.
Până atunci, iată textul unei scrisori trimise președintelui Uniunii Scriitorilor din România, în întâmpinarea apropiatelor alegeri pentru postul pe care îl ocupă, încă. Cred că nu e greu de pronosticat : Nicolae Manolescu va fi reales. Printre altele, pentru că o seamă de electori sunt eliminați, privați de dreptul de vot, printr-o prevedere «statutară».

Stimați colegi,
Prin expresiile prezente în textul de mai jos, extras din convocatorul emis de Uniunea Scriitorilor din România la data de 16 Feb 2018, constat că sunt împiedicat să votez, mi se interzice să votez la aceste alegeri.
Lipsa prevederii normale, a votului prin împuternicire, ne interzice realmente de a ne exercita dreptul la vot, tuturor celor care, din motive diverse, nu se pot deplasa sau nu vor a se deplasa în localitatea u…

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan