Treceți la conținutul principal

Statul român nu-și mai face datoria. Nu-i mai apărăr pe cetățenii rpmâni. Consituția devine un text obsolet

Atacul celor care se tem pentru naţiunea română

Românii de pe Pământul Secuiesc vociferează, de mult nu s-a auzit glasul lor şi probabil că sunt de părere că este timpul să tragă semnalul de alarmă, să se plângă în prag de pieire. Nu fac acest lucru pentru prima dată şi probabil că nici pentru ultima. Cer protecţie, sprijin separat, departament guvernamental şi cireaşa de pe tort o reprezintă faptul că cu ajutorul şi prin intermediul organismelor represive ar dori să obţină creşterea siguranţei lor. La sfârşitul săptămânii trecute la Izvorul Mureşului s-a adunat crema celor care se tem pentru destinul românilor care trăiesc pe Pământul Secuiesc. Au fost prezenţi toţi cei care în timpul perioadei comunismului au fost colonizaţi aici pentru a-i teroriza pe maghiari şi cei care timp de 4-5 decenii au trăit bine din faptul că sunt români asupriţi în judeţele Covasna şi Harghita. Nu au lipsit nici susţinătorii lor bucureşteni şi ajutorii lor. Mircea Duşa a criticat organizaţiile politice maghiare pentru faptul că revendică autonomia în mod anticonstituţional şi a lăudat forumul civil devenit renumit pentru manifestările sale antimaghiare, forum care îşi desfăşoară activitatea în cele trei judeţe. In opinia sa, forumul a devenit un factor de echilibru în zonă. In discursul lui Duşa a existat un amalgam de mândrie, de superioritate majoritară, de îngrijorare minoritară şi frustrare şi reiese clar faptul că dacă tot nu a reuşit să ne asimileze, ar prefera să ne cureţe din România, de pe Pământul Secuiesc. Se revoltă împotriva autonomiei, dar de fapt cere autonomie culturală pentru românii care trăiesc aici. Probabil că memorandumul a fost formulat în mare înţelegere la Izvorul Mureşului de către românii care îşi fac griji pentru naţiune. De ce a devenit situaţia lor intolerabilă? Nu putem face decât presupuneri dar probabil că noua acţiune a CNS, planificată pentru data de 24 octombrie şi anume iluminarea Pământului Secuiesc, îi alarmează. Prin intermediul instrumentelor puterii au obstrucţionat referendumul, prin intermediul forţelor de menţinere a ordinii au preîntâmpinat acţiunea în masă, pentru ca lumea să nu poată vedea că aici trăieşte o parte de naţiune * (s.n.), care ar dori să decidă în legătură cu soarta sa, să-şi dirijeze viaţa, să dăinuie pe pământul său natal. Memorandumul lor răsunător serveşte acestui lucru, la fel ca şi persecutarea drapelelor, imnurilor şi limbii noastre. Ar dori să ne intimideze pentru ca noi să cedăm în privinţa obiectivelor noastre. Succesul lor depinde numai de noi. Peste două săptămâni şi jumătate vom avea posibilitatea să indicăm prin sutele de focuri de strajă faptul că această încercare a lor a fost lipsită de sens şi a fost fără rezultat.
Sursa: cotidianul Haromszek nr. 7615 din 06.10.2015, autor Farkas Reka

* Nota Dan Culcer. Deci Secuii nu sunt o națiune aparte (cum zic unii Secui) ci o parte de națiune, adică o parte a Națiunii Maghiare. Care este criteriul solicitatei autonomii a unei părți de națiune ? Și care sunt consecințele politice ale existenței unei părți de națiune, unirea cu națiunea a cărei fragment este ? Cum și când?
Vezi și Revista presei maghiare

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alegeri la scriitori. Mica publicitate sau Mica duplicitate

Nu am pentru moment decât titlul. Sunt convins că voi găsi subiectul și sper, de-asemenea, că voi găsi tonul necesar. Probabil după alegerile care se arată la orizontul patriei noastre de hârtie.
Până atunci, iată textul unei scrisori trimise președintelui Uniunii Scriitorilor din România, în întâmpinarea apropiatelor alegeri pentru postul pe care îl ocupă, încă. Cred că nu e greu de pronosticat : Nicolae Manolescu va fi reales. Printre altele, pentru că o seamă de electori sunt eliminați, privați de dreptul de vot, printr-o prevedere «statutară».

Stimați colegi,
Prin expresiile prezente în textul de mai jos, extras din convocatorul emis de Uniunea Scriitorilor din România la data de 16 Feb 2018, constat că sunt împiedicat să votez, mi se interzice să votez la aceste alegeri.
Lipsa prevederii normale, a votului prin împuternicire, ne interzice realmente de a ne exercita dreptul la vot, tuturor celor care, din motive diverse, nu se pot deplasa sau nu vor a se deplasa în localitatea u…

Despre lege, prietenie, încredere și proprietate. In căutarea unei tablouri de familie

Textul de mai jos a fost publicat pe Internet în paginile acestui blog al meu, Jurnalul unui vulcanolog, difuzat și unor ziare din Târgu Mureș, după cîte știu, rămas nepublicat.


Il trimit [poștal, semnat, imprimat și recomandat] spre luare la cunoștință unei familii de potlogari, formată din Carol și Rodica Puia. Ca să știe dânșii că necinstea lor nu va rămâne nepedepsită moral, fiind făcută publică.
Am luat hotărârea să procedez astfel pentru trei motive :
Fiindcă justiția română a fost incapabilă să analizeze situația cu obiectivitate și echilibru, să apere proprietatea mea, așa cum o cere constituția în numele căreia acționează, preferînd să refuze judecata în fond și ascultarea martorilor, cercetarea probelor documentare, în numele unui formalism juridic inacceptabil. Poliția, prin reprezentanții ei locali, a tergiversat ancheta ani de zile.
Arhivele Comisiei de patrimoniu a județului Mureș în care se aflau documentele privind istoricul acestei situații au fost pierdut…

Un mujic obosit la Paris în 1985

În vizită la noi, Matei Cazacu, istoriograful, și Angelika, a sa soție. Prieteni buni. Pe coridor apartamentului care servește de galerie cu portrete familiale, Matei vede caricatura mea, realizată în vara lui 1985, de un meșter anonim, la Paris, în Piața din fața Muzeului de la Beaubourg. Deci pe vremea când eram încă turist în Franța.
Matei Cazacu își amintește, privind caricatura, că Ilie Constantin, poetul tansferat și el la Paris, cu câtiva buni mai înainte de mine, în căutarea unei himere, îi spusese în 1987, probabil, când ne reîntâlneam amândoi la Paris, că Dan Culcer «are o figură de mujic obosit» Caricatura din 1985, pe care o reproduc, este o perfectă ilustrare a acestei observații poetice.