Sistematizarea ceaușistă și propaganda anti-ceaușistă înainte de Zaveră

Cum observasem într-un reportajul eseistic și cinematografic scris și publicat la întoarcerea din periplul efectuat în România în ianuarie 1990, fenomenul sistematizării satelor fusese mai ales o temă de propagandă anticeaușistă în anii premergători Căderii.

Îmi confirmă observațiile acest final de studiu publicat de Ilarion Itu în Sfera politicii :

« Nemulţumirile populaţiei, dar și intensificarea presiunilor internaţionale (la27 aprilie 1989 prinţul Charles al Marii Britanii a condamnat sistematizarea într-undiscurs), au determinat încetarea temporară a proiectului sistematizării. Autorităţile erau de părere că mai întâi populaţia trebuia convinsă de necesitatea economică a măsurii.Peste graniţe ajungeau însă informaţii distorsionate despre stadiul sistematizării satelor. Postului de radio „Europa Liberă“ difuza săptămânal știri neverificate, privind cazuri de sate „rase“ de pe suprafaţa pământului. „Scrisorile“ veneau în general din localităţi cu populaţie maghiară din Transilvania, Ceaușescu fiind acuzat că a intensificat măsurile naţionaliste prin distrugerea patrimoniului cultural al acestei minorităţi. Știrile alarmiste, combinate cu acţiunile emigraţiei române ști și ale organizaţiilor internaţionale legate de sistematizare au contribuit, în anul 1989, la adâncirea prăpastiei dintre regimul comunist de la București și lumea democratică. Acest proiect distructiv a degradat în plus imaginea lui Nicolae Ceaușescu, care în ultimele luni de viaţă  era complet izolat pe plan intrenaţional.Consecințele sistematizării. Până în 1989, cel puţin 29 de orașe au fost distruseși reconstruite în proporţie de 85-90%  : Suceava, Botoșani, Pașcani, Iași, Roman, Piatra-Neamţ, Bacău, Vaslui, Huși, Bârlad, Tecuci, Focșani, Galaţi, Râmnicu-Sărat, Buzău, Mizil, Ploiești, Pitești, Slatina, Craiova, Râmnicu-Vâlcea, Giurgiu, Slobozia, Călărași, Medgidia, Tulcea, Constanţa, Mangalia, Baia Mare etc.»

Dacă primul paragraf descrie corect ceea ce se întâmplase, paragraful final este siderant prin imprecizie : În câte decenii au fost distruse și reconstruite orașele înșiruite?? Și reconstruirea sau construirea de cartiere noi, chiar dacă adesea cu blocuri de confort redus, cum se numeau, era o dsitrugere sau un răspuns disperat, inadecvat, în condiții de penurie, la probleme demografice urbane?