Treceți la conținutul principal

Contra atacul. Solidaritatea agresaților. Bivolii contra leilor




COMENTARIU: N. Steinhardt a numit lupta de clasă, rasism social. Tensiunea sau lupta între rase, națiuni sau comunități nu este însă rasism ci luptă pentru supraviețuire, pentru menținerea identității, care este condiția existenței. O celulă care nu mai este protejată de o membrană celulară nu mai este decât materia moartă, schimbul metabolic cu mediul înconjurător nu mai este posibil. Această observație elementară nu este o analogie biologistă, nici o reactualizare păcătoasă a ideologiei național-socialiste a spațiului vital, ci condiția vieții acestei entități sociale, culturale și biologice, care se numește națiune.
Între celula dintr-un corp uman sau animal, într-un mediau dat, și suma unor celule umane sau animale în simbioză, nu există discontinuitate. Dacă o celulă migrează și se înscrie într-un alt sistem biologic, acolo este acceptată, dacă este compatibilă, sau este respinsă și distrusă, dacă ameninţă mediul în care s-a inserat. Dacă uităm adesea aceste locuri comune ale biologiei, este pentru că umanoizii se consideră mai presus decât animalele, ba chiar total diferiți. Dar nu este așa.
Poate ați văzut pe Youtube scena în care o turmă de bivoli reușeste să se opună unor feline, care încearcă să omoare un vițeluș, deja slăbit de atacul unui crocodil pe malul râului. Și după ce, în prima secvență, de frică, bivolii se salvează prin fugă, fiecare pe cont propriu, se întâmplă ceva, fără nici un echivalent cu ceea ce credem despre animale. Turma se regrupează și atacă felinele, salvează vițelușul și alungă felinele.
Dintre comentariile de pe Youtube l-am ales pe acela care se apropie de sensul pe care vreau să-l dau scenei. «A l'image de notre société. Un prédateur politique, financier ou militaire n'est rien quand le troupeau fait bloc pour se protéger. Et là encore, les buffles sont gentils, ils auraient pu écraser les lions.» (Precum în societățile noastre. Politicianul, financiarul sau militarul , adevărate animale de pradă, nu mai reprezintă nimic dacă comunitatea se unește pentru a se proteja. Iar bivolii sunt chiar generoși căci ar fi putut strivi leii.)
Nu trebuie să cădem în erezia aproape uitatei Olga Lepeșinskaia, care a crezut că se poate trece de la o masă biologică triturată într-un mojar, declarată acelulară dar vie, înapoi la materia vie celulară. Laureata Premiului Stalin a vrut să revoluționeze biologia sau chiar a crezut în generația spontanee. În realitate a mințit, falsificând datele experienței.


Dacă nu vrem să plătim acest tribut fricii, minciunii sau auto-amăgirii, va trebui să acceptăm că agresiunea unei entități vii împotriva oricărei entități vii induce un răspuns legal și normal, mai mult sau mai puțin agresiv, al agresatului, al victimei. Care se află în legitimă apărare. (Dan Culcer)

Sursa Youtube https://youtu.be/F1elDd7SRuA

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …