Treceți la conținutul principal

Pălăvrăgeala Magna

De ceva zile, puține, tot intelectualul are păreri despre intervenția scriitorului Nicolae Breban la înscăunare dlui Radu Boroianu ca director al noi versiuni, post băsesciene, a Institului Cultural Român. Pe blogul poetului Dorin Tudoran citesc această intervenție de bun simț :

Jordan Dorin Tudoran2 days ago
Distinse domnule Dorin Tudoran si [acelor] distinsilor domni oameni de cultură (sic) care se-nfierbântă în acest subiect (numirea noului presedinte I.C.R.). Ce bine ar fi daca v-ati consuma energia si inspiratia in scopuri de cultura, de conservarea ei si mai ales de susținerea valorilor culturale, adevarate, romanesti.
 Intelectualitatea de astazi, ma refer la cea scriitoriceasca, este mai mult ocupata de politichie decat de a-si forta mintea in a scrie lucruri frunoase si interesanteLupta asta pentru putere vă distruge, domnilor...Asa cum România este lipsita de sosele, de infrastructura economica normala, asa si arta de dupa 1990 a cazut intr-o mizerie lamentabila. Personal,nu pot sa constat că, plecat de 35 de ani din Romania, la ora actuala, ceea ce se intampla dupa 1990.d.p.d.v. cultural este pur si simplu o catastrofă .....Unii din scriitori fecunzi dinainte de 1990 s-au transformat subit in politicieni...,altii si-au facut un modus vivendi in a-l improsca cu rahat pe Mihail Sadoveanu ( ca de, este trendy sa faci asa ceva, dupa 1990-dar culmea este ca nimeni dintre savantii Romaniei nu l-a improscat cu rahat pe Acad. I.C. Parhon care a fost ditamai Presedintele M.A.N. câtiva ani buni până in 1952!!). Se pare însă că, în Romania actuala, politica de interese este mai presus de vocația sacră de scriitor,......Ehhh..

Dl Jordan crede în Scriitor. Vocație sacră. Firește, se poate scrie mai clar, mai dichisit și mai dur. Dar măcar dl. Jordan nu participă la pălăvrăgeala asta dominantă. Cunoașterea directă a dosarelor de urmărire informativă pe care Securitatea i le-a dedicat lui Nicolae Breban ar fi mai utilă. Gabriel Andreescu le-ar fi putut edita, dacă tot a stat să le citească. În rest, prea mult urechism peste tot. Ce-ar fi să mai dăm cu nasul sau ochii prin sursele primare? Deși nu locuiesc în România, eu am încercat. Și le-am citit. Se reduce plăcerea pălăvrăgelii, desigur. Dar s-ar înțelege ceva mai mult din lumea prin care cei mai vârstnici dintre noi am trecut. Nici eroi, dar nici lichele.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Informații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA

Caut i nformații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA, PETROVAN, MIHALCA, GEORGIU ? Pentru o cercetare privind răspîndirea acestor patronime în spațiul României, cu precădere în cel al Ardealului, incluzând Maramureșul, Bihorul, Silvania. Inclusiv în presa veche sau în arhivele naționale. Dan Culcer   Am adunat ce am găsit în surse publice despre numele de familie Culcer , Colceriu / Colcer , Lenghel , Marica , cât și legăturile între ele. Dacă vrei, pot încerca să găsesc și în registre mai specializate (arhive, steme, heraldiscă), dar iată ce apare până acum: Numele „Culcer” Istoric, genealogie Există o monografie a familiei Culcer din Dobrița , scrisă de Gabriel Culcer, fiul lui Max Culcer. ( Familia Culcer Family ) Familia Culcer are rădăcini importante în Gorj, România. Un membru notabil: medicul Dimitrie Culcer . ( Vertical | Jurnalul ce străbate timpul ) Dumitru „Tache” Culcer, fiu al lui Dimitrie, a avut rol ...

Nu există Salvator

Nicușor, un diminutiv pentru un președinte, este semn rău.  Pe deasupra, Nicușor este un om rău. Oamenii cu buza subțiri ca o lamă sunt de temut. Asta e experiența mea de fiziognomist. Încă un cincinal de lingușeală, furturi și wokism, topire în haznaua comună.  Evident, nu sunt naivul care ar fi crezut că salvatorul se numește George Simion.  Nu există Salvator, doar dacă aplicăm regula :  Ajută-te singur și Dumnezeu te va ajuta!

Anatoli Basarab. Manual de supraviețuire fără baterie.

 Noi, cei de 40+: Ultimii oameni adevărați sau Specia 40+. Manual de supraviețuire fără baterie. Oamenii de peste 40 nu sunt bătrâni. Sunt versiunea de test a omenirii. Am fost generația Beta a vieții moderne — fără update-uri, fără garanție, dar indestructibili. Noi mergeam singuri la școală. Fără GPS, fără escortă, fără „te rog să mă iei de la poartă”. Dacă ne rătăceam, întrebam un adult. Adică un om viu, nu o aplicație. Și, culmea, ajungeam acasă întregi. Ne jucam în stradă, printre mașini, câini și gropi, și veneam doar când se striga din balcon: „Hai la masă!”. Dacă nu veneam, primeam o „ședință de reeducare” cu papucul zburător. Educație fizică, aplicată pe viu. Țineam frână cu piciorul pe cauciuc, mergeam pe biciclete de adulți, de-abia ajungeam la pedale. Fără cască, fără cotiere, fără genunchiere. Aveam doar reflexe și îngerul păzitor care lucra peste program. Cine cădea, se ridica. Cine plângea, auzea: „Nu s-a rupt, deci nu doare.” Beam apă din furtun, mâncam pâine cu zah...