Treceți la conținutul principal

Identitate și alteritate în teoria etnocentrismului evreu

« Odată cu modernizarea, la nivelul mentalului colectiv românesc evreul a fost învestit cu puternice trăsături de alteritate. »  
Ciudată frază, axiomatică, complet falsă, fără temei științific. Ea marchează începutul unei serii de studii despre relațiile dintre localnici și evrei imigranți* puse sub semnul «holocaustului din România». 
În realitate, alteritatea evreilor în spațiul est-european și balcano-pontic nu este o o invenție sau o atribuire netemeinică de către xenofobi localnici ci, multă vreme, până la emigrarea sionistă, chiar esența prezenței evreilor, fie germanofoni (idișofoni), fie rusofoni sau hispanofoni (sefarazi), în teritorii locuite majoritar de localnici aparținând unor culturi și tradiții diferite. E vorba deci de evrei aparținând unor comunități neintegrate, care refuzau integrarea, erau neintegrabile datorită autoizolării culturale, ca purtătoare ale unor idealuri politice străine și contradictorii (sionism, comunism, socialism, internaționalism), voinței de ghettoizare (aglutinare, solidarizare, autoapărare), religiei, limbii comunitare utilizate, diferențierea fiind însăși programul lor existențial de supraviețuire comunitară, identitară. 
Grupurile de evrei ajunse pe aceste meleaguri erau deci străini, se considerau străini și au vrut să rămână străini, atâta vreme cât statutul de străin le era favorabil, statutul de protectorat al sudiților**, supuși străini. protejați de consulatele unor țări străine deschise în țările respective. Modernizarea începuse demult.
Dan Culcer  
* Caietele Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” Nr. 2/2007 -Bucuresti-2007.
** SUDÍT, sudiți, s.m. Locuitor din țările românești aflat sub protecția unei puteri străine, având prin aceasta dreptul la o jurisdicție specială, la anumite privilegii fiscale etc., de care nu se bucurau pământenii. – Din it. suddito.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …