Treceți la conținutul principal

Despre volumul de poeme Strigi de Gavril Ședran

La Editura LIMES din Cluj-Napoca a apărut, în vara lui 2013, volumul de poeme Strigi de Gavril Ședran. 
Coleg de redacție la Vatra, prieten vechi și drag, Gavril Ședran este un poet excepțional. Încadrarea sa în neo-expresionism este doar o etichetă aplicată în loc de o definire adecvată. Care ar fi aceasta ? Poezie de tonalitate vetero-testamentară, apocaliptică, apărută într-un context istoric de temeri și proiecte milenariste, de adaptări slujnicare, de oportunisme provocate de ocuparea și colonizarea României, ea se înalță deasupra contextelor prin epurarea expresiei, prin delocalizare, ceea ce îi acordă forța literaturii medievale, între revoltă, blestem și înfrângerea insuportabilă a unui Iov necredincios. Toate acestea cu ajutorul unui limbaj de forță, cu transparența fumurie a unei lame de obsidian.
Prezentarea grafică a textului este lucrarea mea, plăcută dar obositoare uneori, datorită lentorii reacțiilor autorului pe care a trebuit să-l «biciuiesc» cu mesaje și telefoane vreme de câțiva ani. Așa că tipărirea și difuzarea cărții este până la urmă o victorie a tenacității și prieteniei, dar, mai ales, a convingerii mele, nezdruncinată de trecerea anilor, că am privilegiul să lucrez pentru o carte care va rămâne în literatura română. 
Tăcerea stupidă, reacțiile convenționale ale unor critici altfel onorabili, nu sunt decât argumente că vremea cărții acesteia nu a sosit și nu există încă cititorii care ar merita-o. Vor fi fiind poate unii deja, dar cartea nu le-a ajuns în mâini. Ea există în biblioteci, ceea ce este o condiție necesară dar nu suficientă pentru a fi citită, apreciată și integrată literaturii române, alături de numele celor care au apreciat scrisul lui Gavril Ședran la timp, Mircea Ciobanu, editorul dintâi, Ioan Mușlea, prieten de-o viață, de pildă.Tirajul este de 250 de exemplare, așa că iubitorii de carte rară, de poezie tipărită frumos pe hârtie, au interesul să se mobilizeze, în așteptarea ediției ebook pe care o voi realiza în 2015.

Strigi
 - Ședran, Gavril 
BELETRISTICĂ/ARCA978-973-726-837-2
20.00 lei

Antologia de față recuperează toate poemele din cele două volume de poezie publicate de Gavril Ședran înainte de a părăsi țara: "Strigi", 1968 și "Lapidare", 1981 . Este o poezie neoexpresionistă, aspră, sumbră, cinică, complet diferită de ceea ce apărea la noi în acea perioadă. Iată de ce pare mai actuală acum ca atunci...


Am regăsit o însemnare mai veche, pe marginea poeziei lui Gavril Ședran. Fusese publicată de Gabriel Stănescu, poet emigrat în Statele Unite înainte de 1989, în Caiete Internaționale de Poezie, International Notebook of Poetry, nr. 5/2004, publicație anuală editată de Gabriel Stănescu și sponsorizată de LiterArt XXI, Asociația Internațională a Scriitorilor și Oamenilor de Artă Români. Publicația era difuzată, până la moartea lui Gabriel Stănescu, în Statele Unite, Canada, Franța, Brazilia, Germania, Italia, Eleveția, Anglia, Republica Moldova, Danemarca, Suedia, Austria, Spania, Blegia, România. Cei care l-au cunoscut pe Gabriel Stănescu știu câte eforturi făcea acesta pentru a menține vie asociația, pentru a difuza tipăriturile ei, pentru a aduna în mănunchi scriitori, oameni de bine risipiți pe globul pământesc, cu destine ciudate și alte legături între ei decât neobosita relaționare a editorului. Gabriel Stănescu avea vocația culturii și inițiativele sale, adesea rău primite sau suspectate de tot felul de păcate, au lăsat urme folositoare și frumoase. Revista Origini-Romanian Roots a fost una dintre ele. În ciuda oboselii care părea că îl copleșește uneori Gabriel Stănescu s-a zbătut fără milă de sine, până ce inima i s-a oprit. 
L-am întâlnit prima și ultima dată în carne și oase, la București, în casa prețuitei mele prietene, Sabina Ivașcu, poetă și artistă de o viguroasă gingășie, undeva lângă Grădina Cișmigiu, într-o toamnă umedă și friguroasă. 
Răsufla greu, părea că face un efort de a lua o gură de aer, ca o ființă acvatică naufragiată pe țărm, între cuvintele repezite cu care își descria proiectele. Rămase proiecte.
În sumar se întâlnesc Ștefan Stoenescu, Liviu Ioan Stoiciu, Andrei Zanca, Horia Ion Groza, Mihai Ursachi, Mircea Ivănescu, Mihai Posada, Gheorghe Pituț, Traian Pop Traian, Mariana Zavati Gardner, Constantin Abăluță, Gavril Ședran (prezentat de Ioan Mușlea și de mine), cu extrase din volumele Strigi și Lapidare.

Reproduc rândurile mele liminare în versiunea lor originară *
« Multe din poemele din Strigi și Lapidare au fost concepute înainte de 1970, pe când Gavril Ședran era cunoscut ca asistent universitar, fizician teoretician la Universitatea din Cluj, și sculptor amator.
Ambele cărți au apărut cu greutate, tonalitatea poemelor fiind neobișnuită, de o coerență care șoca editori și cenzori. S-a aflat un editor totuși, poetul Mircea Ciobanu. Criticii vremii au trecut pe lângă aceste poeme cu privirea obstruată de inerții, de false asociații, de etichete. 
Poezia lui Ședran a rezistat deceniilor fără nici o pierdere, agresivă, solidă, lapidară, pietroasă.
Autorul a făcut o carieră de ziarist, redactor al paginilor de știință și artă la Vatra din Târgu Mureș (1971-1974), apoi doar al paginilor de știință la Contemporanul. Până câdn a emigrat cu statu de apatrid în Elveția, unde locuiește și lucrează ca profesor de optică într-o școală superioară de fotografie din Vevey. 
În afară de semnele pe hârtie, Gavril Ședran  a realizat și semne de piatră, metal și lemn. Unele din sculpturile sale pot fi văzute la Târgu Mureș în fața Teatrului Național sau la redacția revistei Vatra. Semnele sale de lemn, unele concepute în țară, altele în Elveția, au fost în parte distruse în 2003 de un incendiu : un fulger a lovit în vecinătatea atelierului artistului, din Franța. 
Linse de foc — limba unui balaur, sculpturile lui Ședran rămân în memoria puținilor privilegiați care le-au văzut întregi, ca niște totemuri carbonizate, după trecerea incendiatorilor năvălitori, la margine de lume, acolo unde încep ținuturile Luminii orbitoare, spirit tutelar căruia artistul și-a închinat scrisul și viața.
Flăcările acestui rug de lamentații și blesteme circumscriu viețile carbonizate ale celor care au trăit aceste vremuri :
» Închiși într-un același indecis anotimp
prădați de sfinții martirii și iluminații noștri
mai putem ști dacă moaștele ne sunt de giganți
sau pigmei

ne credeam stirpe înaltă
teama ne vrea întunecați

Ai crede că scapi
Să ajungi (de)odată
și de aproape
la chipul interzis
adevărat sub sigilii
al timpului
(face parte din)
infatuat și sterp

să crezi de pe stindard
înscrisul unei limbi irosite
în lingușeli, sulemeneli, ceremonii și nesocitințe «

Sunt convins că volumul tipărit în 2014 va ajunge în mâinile unor cititori adevărați. 
(d. c.)

* Am colaborat și eu cu câteva poeme, apărute ulterior în volumul Utopia, 2010 : (E(o)rogeneză, Arc voltaic, Maortea, ca un trvesti din Bois de Boulogne, Carcere, Rugă-rug, Refugiu, Eclipsă deasupra gunoaielor.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.