Treceți la conținutul principal

Cercul Revistelor Vii. Un proiect de colaborare


Din pasiune pentru publicistică, din interes pentru revistele culturale din România, ca scriitor coparticipant la fundarea unei reviste al cărui nume începe cu V, cu sentimentul îngrijorător că revistele actuale pot muri sau pot fi comasate cu o bibliotecă sau cu o «întreprindere de colectare a coarnelor și copitelor», am decis să pun bazele unui CERC AL REVISTELOR VII din România, prezentându-le cititorilor Asymetriei, revista care are avantajul de a avea un nume ce începe cu litera A. Prezentare se va face în ordine alfabetică de se va putea, oricum cât mai cuprinzător. Am început cu revista ARCA din ARAD.

Primul grijă va fi să stabilesc lista alfabetică. A doua etapă va fi intrarea în contact cu redacțiile și solicitarea acestora de a-mi trimite textele unor redactori și colaboratori statornici ai publicației, altfel zis al grupului revistei, dacă scriitorii respectivi, doresc să colaboreze la Asymetria, firește.

A treia etapă ar fi să rog conducerea publicațiilor să cântârească ideea mea despre CERCUL REVISTELOR VII (despre cele moarte, numai de bine, poate în altă vreme). Ce semnificație dau acestui proiect? Una simplă și care are avantajul că nu implică nici cheltuieli, nici un efort excesiv. Pur și simplu să facem un CERC, un RING, prin care publicațiile toate să facă referințe la toate celelalte, sub forma unor linkuri active (legături, pe românește), în așa fel încât de pe pagina de pornire (a CASEI, pe românește, adică Home page, pe lingua franca) orice cititor ajuns acolo să se poată îndrepta spre una sau spre mai multe alte reviste de literatură, cultură, succesiv. Trecând la prima legătură, îndată ce va ajunge la revista țintă, va găsi din nou lista principalî, de unde asemenea va putea călători în CERC. Legăturile nu duc la efecte concurențiale ci dimpotrivă induc o scurtă «captivitate» comunicativă. Ceea ce ar fi, în principiu, bine pentru toată lumea. Un astfel de cerc există, se numește România culturală, doar că acolo se face o selecție și nu știu după ce criterii și în interesul cui. Sau știu, dar nu e subiectul notei mele liminare.

Pentru cine știe cum funcționeză Rețeau Internet, este limpede că lectura revistelor nu se mai face doar prin accesare numărului curent, ci de fapt și mai ales prin căutarea unor subiecte, unor autori, unor cuvinte adică.

Prezența legăturii poate fi simplă (o linie cu titlul și legătura cu pagina de CASĂ a revistei. Sau mai complicată dar foarte simplu de realizat tehnic, printr-un nor de cuvinte cheie legate de temele tratate de fiecare revistă și de numele colaboratorilor, care să apară după ce se intră pe linia de legătură simplă. Această a două înfățișare a legăturii poate fi realizată corect de revista țintă, care știe mai bine ce dorește să pună în evidență.

Voi difuza acest mesaj. INCLUSIV către redacțiile revistelor maghiare sau de alte limbi din România. Sper să fie bine înțeles și acceptat ca o invitație la colaborare și solidaritate. Sper că lectura revistelor pe Rețea (chiar dacă cu întârziere) nu va duce la dispariția versiunii tipărite. Totuși, dacă va veni poate momentul trezirii, în care se vor prefera prețurile mici pentru versiuni în format pdf vandabile, decât versiunile gratuite pe Internet și prețurile mari pentru reviste tipărite pe hîrtie, care oricum nu pot acoperi cheltuielile de redactare și imprimare, și limitează sau reduc de fapt difuzarea.

Dan Culcer

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Informații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA

Caut i nformații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA, PETROVAN, MIHALCA, GEORGIU ? Pentru o cercetare privind răspîndirea acestor patronime în spațiul României, cu precădere în cel al Ardealului, incluzând Maramureșul, Bihorul, Silvania. Inclusiv în presa veche sau în arhivele naționale. Dan Culcer   Am adunat ce am găsit în surse publice despre numele de familie Culcer , Colceriu / Colcer , Lenghel , Marica , cât și legăturile între ele. Dacă vrei, pot încerca să găsesc și în registre mai specializate (arhive, steme, heraldiscă), dar iată ce apare până acum: Numele „Culcer” Istoric, genealogie Există o monografie a familiei Culcer din Dobrița , scrisă de Gabriel Culcer, fiul lui Max Culcer. ( Familia Culcer Family ) Familia Culcer are rădăcini importante în Gorj, România. Un membru notabil: medicul Dimitrie Culcer . ( Vertical | Jurnalul ce străbate timpul ) Dumitru „Tache” Culcer, fiu al lui Dimitrie, a avut rol ...

Nu există Salvator

Nicușor, un diminutiv pentru un președinte, este semn rău.  Pe deasupra, Nicușor este un om rău. Oamenii cu buza subțiri ca o lamă sunt de temut. Asta e experiența mea de fiziognomist. Încă un cincinal de lingușeală, furturi și wokism, topire în haznaua comună.  Evident, nu sunt naivul care ar fi crezut că salvatorul se numește George Simion.  Nu există Salvator, doar dacă aplicăm regula :  Ajută-te singur și Dumnezeu te va ajuta!

Anatoli Basarab. Manual de supraviețuire fără baterie.

 Noi, cei de 40+: Ultimii oameni adevărați sau Specia 40+. Manual de supraviețuire fără baterie. Oamenii de peste 40 nu sunt bătrâni. Sunt versiunea de test a omenirii. Am fost generația Beta a vieții moderne — fără update-uri, fără garanție, dar indestructibili. Noi mergeam singuri la școală. Fără GPS, fără escortă, fără „te rog să mă iei de la poartă”. Dacă ne rătăceam, întrebam un adult. Adică un om viu, nu o aplicație. Și, culmea, ajungeam acasă întregi. Ne jucam în stradă, printre mașini, câini și gropi, și veneam doar când se striga din balcon: „Hai la masă!”. Dacă nu veneam, primeam o „ședință de reeducare” cu papucul zburător. Educație fizică, aplicată pe viu. Țineam frână cu piciorul pe cauciuc, mergeam pe biciclete de adulți, de-abia ajungeam la pedale. Fără cască, fără cotiere, fără genunchiere. Aveam doar reflexe și îngerul păzitor care lucra peste program. Cine cădea, se ridica. Cine plângea, auzea: „Nu s-a rupt, deci nu doare.” Beam apă din furtun, mâncam pâine cu zah...