Treceți la conținutul principal

Liviu Rebreanu, romanul Ion, Jidoviţa şi cenzura

Un document din Arhivele naționale centrale, Fondul
DIRECŢIA GENERALĂ A PRESEI
ŞI TIPĂRITURILOR SECRET 
DE PE LÎNGĂ CONSILIUL DE MINIŞTRI Ex.nr.3
Nr.142/27.XI.96 203
B.D.S. 1982/27.XI.965

NOTA
”ION”-Liviu Rebreanu
Editura pentru Literatură
La aparatul ştiinţific care însoţeşte romanul editura a introdus şi un fragment dintr-o conferinţă a lui Liviu Rebreanu, pe marginea genezei romanului "Ion”.

Vorbind despre unele intenţii literare de viitor,scriitorul spune :
”Tot în acelaşi timp am dat şi peste cărţulii despre stările din Basarabia şi mai ales despre colonizările pe care le făceau ruşii,destul de metodic,în provincia românească de peste Prut.Lecturile acestea au deschis pentru romanul meu în embrion orizonturi mai largi....Problema pămîntului mi-a apărut atunci ca însăşi problema vieţii româneşti,a existenţei poporului românesc....”(pag.307-308).

”....pentru Basarabia, deposedarea românilor de pămînt prin colonizarea aici de neamuri străine şi mutarea românilor băştinaşi în alte părţi ale marelui imperiu rusesc.” (pag.308-309).

Vorbind de personajele romanului ”Ion” romancierul spune :
”Pe soţul Laurei l-am făcut odrasla unui preot bătrîn cu o familie mare, împrăştiată în toate provinciile romîneşti. Bătrînul cuscru a lui Herdelea are un fecior şi o fată stabiliţi în Vechiul Regat, alt fecior la Cernăuţi, altă fată măritată în Basarabia. Astfel,cînd va veni rîndul pentru romanul problemei pămîntului în Vechiul Regat, cititorii vor găsi cîţiva oameni pe care i-au întîlnit în ”Ion”; aşişderea şi pentru romanul care urmează să se desfăşoare în Basarabia.”(pag.310).

Dînd explicaţii topografice pentru satul Jidoviţa scriitorul spune :
”Comisia oficială, care după Unire, a revizuit şi verificat numele tuturor localităţilor din Romînia Mare, a adoptat în loc de Tradam numele Jidoviţa pe care i l-am dat eu în roman şi care exprimă într-un fel şi o realitate, Jidoviţa fiind un sat pur jidovesc în regiunea noastră pur românească, de altfel unicul sat jidovesc din Ardeal, afară, binenţeles, de Maramureş.”(pag.313).
Romanul se află la ”Bun de tipar”.

26.XI.1965
Scris în 4 exemplare
Redactat :Molho Fl.
Dact. :Grumberg R.
Ex.1,2,3,-BDS
Ex.4-U.83
rd/177

Nu am aici, în Franța, ediția la care se referă documentul, ca să pot verifica dacă citatele de mai sus au fost eliminate până la urmă de cenzură. Poate mă citește cineva și mă ajută cu verificarea în exemplarul propriu. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Informații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA

Caut i nformații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA, PETROVAN, MIHALCA, GEORGIU ? Pentru o cercetare privind răspîndirea acestor patronime în spațiul României, cu precădere în cel al Ardealului, incluzând Maramureșul, Bihorul, Silvania. Inclusiv în presa veche sau în arhivele naționale. Dan Culcer   Am adunat ce am găsit în surse publice despre numele de familie Culcer , Colceriu / Colcer , Lenghel , Marica , cât și legăturile între ele. Dacă vrei, pot încerca să găsesc și în registre mai specializate (arhive, steme, heraldiscă), dar iată ce apare până acum: Numele „Culcer” Istoric, genealogie Există o monografie a familiei Culcer din Dobrița , scrisă de Gabriel Culcer, fiul lui Max Culcer. ( Familia Culcer Family ) Familia Culcer are rădăcini importante în Gorj, România. Un membru notabil: medicul Dimitrie Culcer . ( Vertical | Jurnalul ce străbate timpul ) Dumitru „Tache” Culcer, fiu al lui Dimitrie, a avut rol ...

Nu există Salvator

Nicușor, un diminutiv pentru un președinte, este semn rău.  Pe deasupra, Nicușor este un om rău. Oamenii cu buza subțiri ca o lamă sunt de temut. Asta e experiența mea de fiziognomist. Încă un cincinal de lingușeală, furturi și wokism, topire în haznaua comună.  Evident, nu sunt naivul care ar fi crezut că salvatorul se numește George Simion.  Nu există Salvator, doar dacă aplicăm regula :  Ajută-te singur și Dumnezeu te va ajuta!

Anatoli Basarab. Manual de supraviețuire fără baterie.

 Noi, cei de 40+: Ultimii oameni adevărați sau Specia 40+. Manual de supraviețuire fără baterie. Oamenii de peste 40 nu sunt bătrâni. Sunt versiunea de test a omenirii. Am fost generația Beta a vieții moderne — fără update-uri, fără garanție, dar indestructibili. Noi mergeam singuri la școală. Fără GPS, fără escortă, fără „te rog să mă iei de la poartă”. Dacă ne rătăceam, întrebam un adult. Adică un om viu, nu o aplicație. Și, culmea, ajungeam acasă întregi. Ne jucam în stradă, printre mașini, câini și gropi, și veneam doar când se striga din balcon: „Hai la masă!”. Dacă nu veneam, primeam o „ședință de reeducare” cu papucul zburător. Educație fizică, aplicată pe viu. Țineam frână cu piciorul pe cauciuc, mergeam pe biciclete de adulți, de-abia ajungeam la pedale. Fără cască, fără cotiere, fără genunchiere. Aveam doar reflexe și îngerul păzitor care lucra peste program. Cine cădea, se ridica. Cine plângea, auzea: „Nu s-a rupt, deci nu doare.” Beam apă din furtun, mâncam pâine cu zah...