Treceți la conținutul principal

Intre Laita si Elbrus

Economiile țărilor din zona evocată de la Laita, la granița cu Austria, la Elbrus, în masivul caucazian, se pot considera complementare. Eliminarea conceptului euro-asiatic din logica politică a țărilor mici și mijlocii se bazează pe eliminarea din joc a principiului hegemonic, reprezentat aici de politica statului celui mai puternic din această zonă, Rusia. 
Alexandr Dugin, ideologul, este un geopolitician care judecă în cadrul principiului hegemonic rus. Românii care se lasă atrași de așa zisă comunitate de interese orotodoxă nu cunosc istoria relațiilor dintre Patriarhia moscovită și bisericile zise autocefale, deloc egalitare. 
Dar România, Ungaria, Polonia, Lituania, Estonia, Letonia, Bulgaria, Sârbia, Croația, Muntenegru, Ucraina, Belarus, Grecia, Cipru, Armenia, Georgia, Turcia chiar, sunt toate europene prin permeabilitatea actuală a granițelor iar prin întinderea lor teritorială redusă pot construi relații de cooperare bazate exclusiv pe principii și realități în care similaritatea domină. În acest context, nici un stat nu poate aspira la hegemonie. O astfel de soluție trebuie pregătită. Prima mișcare ar fi construirea unor linii de comunicare, șantiere care vor absorbi local forța de muncă excedentară neutilizată și exportată acum spre vest. A doua concomitentă ar fi pregătirea unor translatori și interpreți pluricalificați, care vor asigura negocierea liberă a unor contracte de cooperare și schimburi comerciale, unde comerțul Bizanțului poate servi de model. Ar fi de la sine înțeles refuzul oricărei limbi hegemonice intemediare, inclusiv a englezei, francezei sau rusei. Băncile vor fi naționalizate, va fi reintrodusă acoperirea cu aur a monedelor, în locul fabricii americane de hârtie fără valoare reală. 

Două mări rămân deschise, Marea Neagră și Marea Baltică, căi navigabile libere spre două oceane planetare. Petrolul de la Marea Caspică poate asigura, dimpreună cu gazul celorlalte țări, o relativă autonomie energetică pe durată medie. Zonele montane au economii similare. Cele plate de asemenea. Se poate organiza o planificare negociată, fără impunerea unor specializări forțate, poate fi reînviat modelul CAER-ului, prostește abandonat, în loc să fie adaptat prin eliminarea factorului hegemonic. Astfel, poate, conflictele armate potențiale din zonă ar deveni inutile iar manevrele etnocentrice de insularizare devin ridicole. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Informații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA

Caut i nformații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA, PETROVAN, MIHALCA, GEORGIU ? Pentru o cercetare privind răspîndirea acestor patronime în spațiul României, cu precădere în cel al Ardealului, incluzând Maramureșul, Bihorul, Silvania. Inclusiv în presa veche sau în arhivele naționale. Dan Culcer   Am adunat ce am găsit în surse publice despre numele de familie Culcer , Colceriu / Colcer , Lenghel , Marica , cât și legăturile între ele. Dacă vrei, pot încerca să găsesc și în registre mai specializate (arhive, steme, heraldiscă), dar iată ce apare până acum: Numele „Culcer” Istoric, genealogie Există o monografie a familiei Culcer din Dobrița , scrisă de Gabriel Culcer, fiul lui Max Culcer. ( Familia Culcer Family ) Familia Culcer are rădăcini importante în Gorj, România. Un membru notabil: medicul Dimitrie Culcer . ( Vertical | Jurnalul ce străbate timpul ) Dumitru „Tache” Culcer, fiu al lui Dimitrie, a avut rol ...

Nu există Salvator

Nicușor, un diminutiv pentru un președinte, este semn rău.  Pe deasupra, Nicușor este un om rău. Oamenii cu buza subțiri ca o lamă sunt de temut. Asta e experiența mea de fiziognomist. Încă un cincinal de lingușeală, furturi și wokism, topire în haznaua comună.  Evident, nu sunt naivul care ar fi crezut că salvatorul se numește George Simion.  Nu există Salvator, doar dacă aplicăm regula :  Ajută-te singur și Dumnezeu te va ajuta!

Anatoli Basarab. Manual de supraviețuire fără baterie.

 Noi, cei de 40+: Ultimii oameni adevărați sau Specia 40+. Manual de supraviețuire fără baterie. Oamenii de peste 40 nu sunt bătrâni. Sunt versiunea de test a omenirii. Am fost generația Beta a vieții moderne — fără update-uri, fără garanție, dar indestructibili. Noi mergeam singuri la școală. Fără GPS, fără escortă, fără „te rog să mă iei de la poartă”. Dacă ne rătăceam, întrebam un adult. Adică un om viu, nu o aplicație. Și, culmea, ajungeam acasă întregi. Ne jucam în stradă, printre mașini, câini și gropi, și veneam doar când se striga din balcon: „Hai la masă!”. Dacă nu veneam, primeam o „ședință de reeducare” cu papucul zburător. Educație fizică, aplicată pe viu. Țineam frână cu piciorul pe cauciuc, mergeam pe biciclete de adulți, de-abia ajungeam la pedale. Fără cască, fără cotiere, fără genunchiere. Aveam doar reflexe și îngerul păzitor care lucra peste program. Cine cădea, se ridica. Cine plângea, auzea: „Nu s-a rupt, deci nu doare.” Beam apă din furtun, mâncam pâine cu zah...