Treceți la conținutul principal

Daniil Harms, Ioța Peianov cu o dedicație din 1983

Reamintesc cititorilor revistei Observator cultural, unde citeam azi o cronichetă semnată de Liviu Ornea, la o nouă dar neglijentă traducere din Daniil Harms, semnată de Mihail Vakulovski, că primele traduceri din Harms au apărut înainte de 1989 în revista Vatra, traducătorul fiind prozatorul Ioan Radin Peianov. Sub formă de volum traducerile lui Ioan Radin Peianov din Harms au fost editate de Junimea din Iași, sub titlul Un spectacol ratat (1982), și reeditate de Paideea din București în 1997. 
Influența lui Harms asupra unor tineri autori români, după primele traduceri, merită să fie analizată
Traducătorul a murit în 2010.
Citez din dedicația ce mi-a acordat-o colegul și prietenul Ioța Peianov-Radin, la 27 ianuarie 1983, cu prilejul primei zi de difuzare, în Librăria Universală din Târgu-Mureș :
« Lui Daniil Culcer, care a promis că va scrie o prefață la Daniil Harms. Ba chiar a zis într-o zi că s-a apucat să o scrie. Și a tot scris la ea. Treaba asta dura însă deja de atâta timp încât am început să gândesc. Că adică, de ce n-o termin odată? Cred că până la urmă nici n-o s-o mai scrie ! Deși, s-ar putea ca totuși să s-o scrie. Dacă nu cumva s-o fi plicitisit pe parcurs. Precis, așa o să fie: n-o s-o mai termine niciodată. În afară de cazul că până la urmă o s-o dea gata, într-o bună zi. Da, dar parcă poți să știi?
De atunci a tot scris el la prefață și a tot scris, și poate că și acum încă mai tot scrie la ea. Dacă nu cumva cartea o fi apărut între timp! Ioan RADIN, ianuarie 1983»

Prefața s-a tot scris greu, din lipsă de temeiuri bibliografice suficiente. Dar până la urmă a fost inserată în cartea care nu apăruse între timp. Și care era cât pe-aici să nici nu apară din cauza vigilenței Direcției Presei, care fusese desființată dar care funcționa sub alt nume în cadrul Consiliului culturii, sub conducerea inefabilului cenzor-poet, Vasile Nicolescu
(text trimis sub formă de comentariu la Observatorul cultural)

Dan C.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.