Treceți la conținutul principal

Un August pe un bloc de prostie: De cine și de ce depinde viața revistelor literare din Romania ?

Acum doi ani, consultând situl Primăriei din Târgu-Mureș în legătură cu situația restaurării Cetății și cu avansul reabilitării Pieții Teatrului Național, în speță cu reamplasarea unei sculpturi de Gavril Ședran (coleg de redacție la Vatra și vechi prieten) , Scoica, dislocată cu ani în urmă, la începutul șantierului, și lăsată de izbeliște de către edili iresponsabili, am dat peste o informație care m-a alertat. Era vorba de proiectul de comasare a redacțiilor celor două revista literare din oraș, Vatra și Lato, ce urmau să intre sub egida Bibliotecii județene, ca un fel de secții ale acesteia, pierzându-și cu această ocazie statutul juridic independent, bugetul propriu și, implicit, autonomia de proiect. ?
Am alertat un prieten maghiar, ziaristul și redactorul Galfalvi Gyorgy, al cărui număr de telefon îl cunoșteam și despre care știam că este un om activ, de inițiativă și cu multe contacte. Galfalvi mi-a confirmat imediat că va lua legătura telefonică cu unul din liderii UDMR-ului, tocmai în drum spre Budapesta, poetul Marko Bela, fost redactor la Igaz Szo. Restul este povestit în articolul preluat de pe situl Vasarhely.ro
Morala acestei istorioare, care nu are sfârșit, este că Internetul este o invenție utilă dacă nu ne lăsăm controlați de rețea. E bine să rătăcești pe rețea fiindcă nu știi unde dai și unde crapă. Chiar vara (în august, în cazul acesta) se pritocesc multe în birouri, oamenii politici și funcționarii speră că vigilența cetățenilor e scăzută sub influența caniculei și a băuturilor răcoritoare. Publicarea ordinei de zi a reuniunilor diferitelor organisme administrative este un lucru necesar, fiindcă astfel am putut afla de proiectul imbecil al unui funcționar de partid și de stat, deci l-am putut contracara. Dar, cum scriam mai sus, istoria nu are sfârșit. Încercarea de a relua o astfel de idee imbecilă nu este exclusă. Am onoarea de a fi participat la blocarea unui proiect anticultural. Dar urcarea pe scaune înalte a proștilor, imbecililor este un fenomen național și chiar internațional. Ai noștri sunt și fuduli.

Un proiect de reorganizare raţională sau o mini lovitură de Palat? Ce vrea Ciprian Dobre?


«Redacţia Revistei "VATRA" şi Redacţia Revistei "LATO", funcţionează ca instituţii publice de interes judeţean, cu personalitate juridică, având ca scop editarea celor două publicaţii - Revista "Vatra" şi revista "LATO". Prin anexele la H.C.J.M. 34j24.03.2011 au fost aprobate statele de funcţii pentru cele două instituţii.»
Ambele publicaţii au o îndelungată şi rodnică istorie. Ele reprezintă simboluri culturale, nu simple fiţuici de folosit ca hârtie de împachetat pentru cornete cu floricele. Să admitem pentru moment că proiectul expus pe situl Consiliului judeţean Mureş este raţional. Dacă este raţional poate fi discutat în mod raţional. Ca să poată fi discutat în mod raţional redactorul şi susţinătorul proiectului ar fi putut expune argumente raţionale şi ar fi putut să le discute în contradictoriu şi în mod public cu persoanele interesate. Cine sunt persoanele interesate? În afară de redactorii revistelor, persoanele implicate în existenţa unor reviste sunt cititorii, electorii care participă direct la finanţarea lor, cu părţi din impozite, oamenii politici care îi reprezintă pe electori. Singurul argument dat de redactorul proiectului, nu ştiu dacă este dl Ciprian Dobre, este conţinut într-o frază fără nici o altă precizare :«O analiză de eficienţă a activităţii celor două instituţii evidenţiază costuri administrativ-funcţionale ridicate, precum şi unele deficienţe în marketing şi promovare.» Ce deficienţe, ce cheltuieli ? De ce nu vorbim în concret. Am vrea să ştim, înainte de merge mai departe, care a fost bugetul global pentru propaganda vizuală cheltuit cu ocazia ultimelor alegeri de diferiţii candidaţi, cuprinzând tipărirea de afişe electorale şi fluturaşi pe hârtie care a fost imediat adunată de măturători şi aruncată la coş. O cheltuială probabil complet inutilă bună pentru a gâdila orgoliul şi interesele unor lobyuri care vor să controleze economia judeţului, prin slogane găunoase pe care la nevoie le putem cita, dimpreună cu numele candidaţilor, ca să le amintim acestora că sloganele electorale există pentru a fi îndeplinite. Toate punctele de reformă evocate în proiect puteau fi rezolvate fără pierderea personalităţii juridice. Aceste două reviste nu sunt nişte întreprinderi care fuzionează fiindcă ambele pot fabrica scutece sau papuci de casă, fără să aibă nevoie de directori separaţi. Aici e vorba de programe, de o expertiză, de diferenţe culturale specifice. Adică de cultură, de încurajarea şi menţinerea unei producţii culturale locale, în concordanţă cu valori naţionale. Consiliul judeţean poate discuta contabilitate şi gestiune cu condiţia de a rămâne pe acest teren şi, mai ales, cu condiţia să se fi arătat mai înainte interesat de soarta publicaţiilor prin gesturi concrete de drenare a resurselor judeţene de care dispune sau pe care le poate orienta pozitiv, inclusiv de publicitate adecvată profilului. Chestiunea rentabilităţii unor publicaţii culturale se poate discuta în contextul crizei economice, cu condiţia de a se discuta care este responsabilitatea oamenilor politici şi gestionarilor administrativi în defectuoasa gestiune a crizei sau care este responsabilitatea lor în producerea crizei. Nu poeţii şi criticii literari sunt responsabili pentru criza în care se află România ci partidele cărora le aparţin firoscoşii noştri reformatori. Nu doar reorganizare este inaccpetabilă, pare să fie prost gândită şi schematic prezentată, fără o analiză aprofundată a consecinţelor şi posibilităţilor reale de punere în practică, ci chiar metoda ni se pare inacceptabilă, întrucât nimeni din cei direct implicaţi, adică conducerile revistelor, nu era la curent cu proiectul şi nu a participat la pregătirea lui.
După ce am aflat, destul de repede dar din întâmplare, deşi trăiesc în Franţa, de această fază pregătitoare, am făcut câteva interpelări în ţară pe lângă cei care ar fi trebuit să fie la curent. Astfel am putut preţui metoda tovarăşului Ciprian Dobre care este aceea a unui tartor ce se crede îndreptăţit să facă după cum îl taie capul şi muşchii inteligenţei sale. Vreau să comunic acestei persoane două lucuri : că activiştii de partid PCR practicau o formă de democraţie neparticipativă, adică de autocraţie de acelaşi gen cu pratica administrativă a tovului Ciprian Dobre. Am avut ocazia să cunosc această autocraţie administrativă a partidului-stat, să o înfrunt dar şi să colaborez cu ea când se putea sau eram obligat. Eram un tânăr intelectual târgumureşean şi am participa la fondare revistei Vatra, asaltând birourile peceriştilor pentru a-i convinge că este nevoie de o revistă românească la Târgu Mureş. Iar când, în fine, s-au lăsat convinşi, am discutat cu intelectuali unguri cărora le-am propus un pact de colaborare şi neagresiune intelectuală, acceptat de unul din fondatorii UDMR-ului, Domokos Geza, fiindcă ştiam amândoi că aceasta este singura soluţie care asigură perenitate celor două reviste în raport cu hachiţele şi incompetenţa activiştilor. Aceasta este soluţia viabilă şi acum, cele două publicaţii sunt gemene şi se vor ajuta reciproc. Ciprian Dobre, şi cei care susţin această reorganizare pripită, nedemocratică şi prost gândită, vor trebui să înveţe că nu se pot deschide două fronturi concomitent, vor trebui să priceapă că solidaritatea intelectuală poate fi o valoare transetnică de care se vor izbi mereu calibanii de viţă nouă. Aştept o reacţie lucidă şi calmă. Cultura merită mai multă atenţie decât se pare că ştie acorda autorul proiectului acestui, o bizarerie administrativă ca atâtea altele.
Dan Culcer, scriitor, redactor fondator al revistei Vatra (1971),
preşedintele Association des Journalistes Roumains-Ouest,
Elancourt, 23 august 2012

Categoria: Important | 28 august 2012

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.