Treceți la conținutul principal

Gestiunea unor interpretări istorice contradictorii. Detalii în curs de lămurire

Istoriografia românească, cea evreiască ba chiar și cea universală ar trebui să lămurească unele detalii esențiale : ce a fost evacuarea evreilor din Basarabia sovietică spre republicile sovietice asiatice? Evacuarea spre republicile din Asia centrală a cetățenilor sovietici, de religie sau apartenență etnică evreiască, foști cetățeni români din Basarabia, de către sovietskaia vlast' (=puterea sovietică) a fost oare un act antisemit anticipând antisemitismul regimului comunist de după 1948 (adică după crearea statului Israel, când unii evrei comuniști internaționaliști au devenit brusc naționaliști, sioniști), sau un act de protejare, prin anticiparea pericolului antisemitismului ocupantului german, a acelorași cetățeni sovietici, de religie sau apartenență etnică evreiască, foști cetățeni români din Basarabia ?

Un exemplu : « Zevin, Ada nume la naştere Ada Mironova Zevina (13.09.1918, Chişinău –
23.09.2005, Chişinău). Pictoriţă. Evreică după etnie. A absolvit Academia de Belle Arte la Bucureşti ca elevă a lui Francisc Şirato. A continuat la Chişinău cu Auguste Baillayre şi Max (Moisei) Gamburd. A fost evacuată în timpul războiului, pentru a nu suferi represaliile fasciste, în Republica Socialistă Autonomă Kalmîkia şi în Georgia, unde a fost profesoară de desen. După război s-a specializat la Institutul Academic de Stat de Arte din Moscova şi la Facultatea de Istoria şi Teoria Artelor de la Institutul I. E. Repin din Leningrad. A expus în Republica Moldova, Canada şi în URSS, după 1990 şi în Româ- nia. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova. »
Tot evacuați cu istorii asemănătoare povestite cu discreție sunt și cei din familiile de evrei basarabeni, adesea de activiști comuniști, precum Oișteanu (Oigenstein), Tismăneanu etc. etc.

Un alt detaliu în curs de lămurire : neparticiparea evreilor, cetățeni români, la serviciul militar obligatoriu pe timp de război a fost o discriminarea rasială inacceptabilă, un gest de suspiciune nemotivat sau un cadou nesperat făcut comunității evreilor din România de către șeful statului, mareșalul Ion Antonescu? 
Consecința a fost salvarea unei părți a comunității iudaice de la moartea pe care o înfruntau cetățenii românii (de orice altă etnie, mobilizați și trimiși pe front). 
Înlocuirea acestui serviciu militar plin de riscuri (mortale) cu serviciul de muncă obligatoriu, de genul curățarea zăpezii sau măturarea bulevardelor. În România nu au existat, între 1940 și 1945, lagăre de muncă forțată cu caracter de exterminare, ca acelea ulterioare, comuniste, de la Canal, de pildă. Munca obligatorie pentru cetățenii de etnie ebree a fost un serviciu umilitor sau mai degrabă un privilegiu pentru care mareșalului i s-ar cuveni mulțumiri?
Trimiterea unor evrei necetățeni români în Transnistria a fost o deportare sau o colonizare prost organizată în condiții de război, cu consecințe catastrofale?  Aveau acești evrei dreptul să fie tratați ca refugiați sau ca imigranți clandestini?
A propos de asta, familia scriitorului Norman Manea, colonizată sau deportată, avea cetățenia română în momentul deportării ??
Cei care vor încerca să facă iarăși apel la anacronisme, pot evita critica unor astfel de analize. Este preferabil să știm în numele cărei mentalități birocratice, războinice, de suspiciune sau de autoprotecție, eventual după criterii rasiste sau etnocentrice, disprețuitoare a ființei umane generice în favoarea familiei și celor apropiați, s-au luat decizii și s-a acționat atunci, decât să aplicăm mentalitatea actuală unui trecut pe care astfel îl modificăm în loc să-l analizăm corect.
Acum națiunea evreiască pe teritoriul statului Israel este în stare de autoapărare legală sau în stare de expansionism colonial? Atunci, la finele secolului al XIX-lea, națiunea română proaspăt unificață teritorial era oare în situația unei autoapărări legale față de imigrația clandestină și masivă de origine evreiască așchenază, din Polonia sau Rusia. Diferența : România era un teritoriu locuit de secole se români. Nu aceeași este realitatea demografică a teritoriului numit Israel. Continuitatea evreiască acolo este de natură mitică și simbolică, nu reală. Totuși, o comparație este posibilă. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …