Treceți la conținutul principal

Gestiunea unor interpretări istorice contradictorii. Detalii în curs de lămurire

Istoriografia românească, cea evreiască ba chiar și cea universală ar trebui să lămurească unele detalii esențiale : ce a fost evacuarea evreilor din Basarabia sovietică spre republicile sovietice asiatice? Evacuarea spre republicile din Asia centrală a cetățenilor sovietici, de religie sau apartenență etnică evreiască, foști cetățeni români din Basarabia, de către sovietskaia vlast' (=puterea sovietică) a fost oare un act antisemit anticipând antisemitismul regimului comunist de după 1948 (adică după crearea statului Israel, când unii evrei comuniști internaționaliști au devenit brusc naționaliști, sioniști), sau un act de protejare, prin anticiparea pericolului antisemitismului ocupantului german, a acelorași cetățeni sovietici, de religie sau apartenență etnică evreiască, foști cetățeni români din Basarabia ?

Un exemplu : « Zevin, Ada nume la naştere Ada Mironova Zevina (13.09.1918, Chişinău –
23.09.2005, Chişinău). Pictoriţă. Evreică după etnie. A absolvit Academia de Belle Arte la Bucureşti ca elevă a lui Francisc Şirato. A continuat la Chişinău cu Auguste Baillayre şi Max (Moisei) Gamburd. A fost evacuată în timpul războiului, pentru a nu suferi represaliile fasciste, în Republica Socialistă Autonomă Kalmîkia şi în Georgia, unde a fost profesoară de desen. După război s-a specializat la Institutul Academic de Stat de Arte din Moscova şi la Facultatea de Istoria şi Teoria Artelor de la Institutul I. E. Repin din Leningrad. A expus în Republica Moldova, Canada şi în URSS, după 1990 şi în Româ- nia. Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Republica Moldova. »
Tot evacuați cu istorii asemănătoare povestite cu discreție sunt și cei din familiile de evrei basarabeni, adesea de activiști comuniști, precum Oișteanu (Oigenstein), Tismăneanu etc. etc.

Un alt detaliu în curs de lămurire : neparticiparea evreilor, cetățeni români, la serviciul militar obligatoriu pe timp de război a fost o discriminarea rasială inacceptabilă, un gest de suspiciune nemotivat sau un cadou nesperat făcut comunității evreilor din România de către șeful statului, mareșalul Ion Antonescu? 
Consecința a fost salvarea unei părți a comunității iudaice de la moartea pe care o înfruntau cetățenii românii (de orice altă etnie, mobilizați și trimiși pe front). 
Înlocuirea acestui serviciu militar plin de riscuri (mortale) cu serviciul de muncă obligatoriu, de genul curățarea zăpezii sau măturarea bulevardelor. În România nu au existat, între 1940 și 1945, lagăre de muncă forțată cu caracter de exterminare, ca acelea ulterioare, comuniste, de la Canal, de pildă. Munca obligatorie pentru cetățenii de etnie ebree a fost un serviciu umilitor sau mai degrabă un privilegiu pentru care mareșalului i s-ar cuveni mulțumiri?
Trimiterea unor evrei necetățeni români în Transnistria a fost o deportare sau o colonizare prost organizată în condiții de război, cu consecințe catastrofale?  Aveau acești evrei dreptul să fie tratați ca refugiați sau ca imigranți clandestini?
A propos de asta, familia scriitorului Norman Manea, colonizată sau deportată, avea cetățenia română în momentul deportării ??
Cei care vor încerca să facă iarăși apel la anacronisme, pot evita critica unor astfel de analize. Este preferabil să știm în numele cărei mentalități birocratice, războinice, de suspiciune sau de autoprotecție, eventual după criterii rasiste sau etnocentrice, disprețuitoare a ființei umane generice în favoarea familiei și celor apropiați, s-au luat decizii și s-a acționat atunci, decât să aplicăm mentalitatea actuală unui trecut pe care astfel îl modificăm în loc să-l analizăm corect.
Acum națiunea evreiască pe teritoriul statului Israel este în stare de autoapărare legală sau în stare de expansionism colonial? Atunci, la finele secolului al XIX-lea, națiunea română proaspăt unificață teritorial era oare în situația unei autoapărări legale față de imigrația clandestină și masivă de origine evreiască așchenază, din Polonia sau Rusia. Diferența : România era un teritoriu locuit de secole se români. Nu aceeași este realitatea demografică a teritoriului numit Israel. Continuitatea evreiască acolo este de natură mitică și simbolică, nu reală. Totuși, o comparație este posibilă. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor. Cvasi-dispariția evreilor din cultura României

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...

Manea, Gabrea și empatia non-identitară cu o teroristă. Ana Pauker

Prozatorul Norman Manea, prezentat de câțiva ani, într-o anume presă din România, ca potențial candidat la premiul Nobel pentru literatură, a publicat un eseu acum câțiva ani în Observatorul cultural  (dar și  în volumul  Plicuri şi portrete) sub titlul  Tovarăşa Ana – Paradoxul Pauker: antisemitism şi comunism,  reconstituire și un comentariu lung pe marginea biografiei Anei Pauker. O bază documentară pentru un probabil proiect literar, devreme ce prozatorul scrie :  « Viaţa Anei Pauker mi s-a părut aproape un roman şi am revenit la ea cînd am putut. Nu din punctul de vedere al unui istoric sau al unui cercetător-comentator politic, ci din cel al unui scriitor interesat mai curînd de contradicţii decît de convenţionala coerenţă, chiar şi în cazul unei militante staliniste.»  « Este vorba despre un caz deloc idilic, al legendarei Pasionaria române, Ana Pauker, şi al atît de interesantei sale biografii – o neclintită comunistă care a opta...

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publica...