Un comentator al articolelor lui Petru Romoșan din Cotidianul, care semnează cu numele unui personaj din Principele lui Eugen Barbu, Ioan Românul, scrie:«Ce cultură are România? Cultura decepției, cultura hoției, cultura corupției, cultura cerșitului, cultura a ceea ce se ridică ziua se dărâmă noaptea și cultura cu să-i moară și capra vecinului!» Ce să zic. Așa e, în linii mari. Salvarea poate să vină de la liniile mici, de la margine și nu de la centru?
« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...
Comentarii
Trimiteți un comentariu