Treceți la conținutul principal

Aflu de pe situl Dv că Nominalizarile pentru Premiile Galei UNITER 2013 îl indică pe Nicu Mihoc pentru rolul titular din spectacolul Platonov la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu. Actorul poate avea o prestație corectă sau genială. Nu am văzut spectacolul. Deci nu fac nici un comentariu pe această temă. Observ doar că ar trebui menționată, în fișa de prezentarea a artistului, prestația foarte dinamică și de bună calitatea profesională de informator al Securității de pe vremea studenției a acestei persoane. Nefiind eu singura persoană care poate propune documente deja publice pentru a proba această afirmație, rămâne să-mi exprim nedumerirea că rolurile atît de diverse ale artistului nu sunt cunoscute de asociația dv. profesională, pentru a le integra în fișa de post și în paragraful enciclopediei mișcării artistice din România. Nu cred în reciclarea morală a informatorilor poliției politice. Dacă cetățeanul Nicu Mihoc ar fi exprimat, după ce a fost demascat oficial ca informator, un mărunt gest de mea culpa, acest mesaj nu ar fi fost scris. Am observat că după 1989 a dorit să facă nu doar actorie ci și carieră politică. Ambițioșii necurați nu-mi plac, cariera lor se construiește pe manevre și relații necurate. UNITER are și un statut al cărui articol 24 merită să fie recitit. Nicu Mihoc trebuie să se spele de păcate public. Abia atunci va putea aspira la recunoașterea liberă și publică, debarasată de balastul imoralității civice, a calităților sale profesionale.
Aștept, firește, o reacție publică și un răspuns personal din partea UNITER. O copie a acestui mesaj va fi făcută publică și trimisă presei.
Cu salutări cordiale, 
Dan Culcer


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Informații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA

Caut i nformații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA, PETROVAN, MIHALCA, GEORGIU ? Pentru o cercetare privind răspîndirea acestor patronime în spațiul României, cu precădere în cel al Ardealului, incluzând Maramureșul, Bihorul, Silvania. Inclusiv în presa veche sau în arhivele naționale. Dan Culcer   Am adunat ce am găsit în surse publice despre numele de familie Culcer , Colceriu / Colcer , Lenghel , Marica , cât și legăturile între ele. Dacă vrei, pot încerca să găsesc și în registre mai specializate (arhive, steme, heraldiscă), dar iată ce apare până acum: Numele „Culcer” Istoric, genealogie Există o monografie a familiei Culcer din Dobrița , scrisă de Gabriel Culcer, fiul lui Max Culcer. ( Familia Culcer Family ) Familia Culcer are rădăcini importante în Gorj, România. Un membru notabil: medicul Dimitrie Culcer . ( Vertical | Jurnalul ce străbate timpul ) Dumitru „Tache” Culcer, fiu al lui Dimitrie, a avut rol ...

Nu există Salvator

Nicușor, un diminutiv pentru un președinte, este semn rău.  Pe deasupra, Nicușor este un om rău. Oamenii cu buza subțiri ca o lamă sunt de temut. Asta e experiența mea de fiziognomist. Încă un cincinal de lingușeală, furturi și wokism, topire în haznaua comună.  Evident, nu sunt naivul care ar fi crezut că salvatorul se numește George Simion.  Nu există Salvator, doar dacă aplicăm regula :  Ajută-te singur și Dumnezeu te va ajuta!

Anatoli Basarab. Manual de supraviețuire fără baterie.

 Noi, cei de 40+: Ultimii oameni adevărați sau Specia 40+. Manual de supraviețuire fără baterie. Oamenii de peste 40 nu sunt bătrâni. Sunt versiunea de test a omenirii. Am fost generația Beta a vieții moderne — fără update-uri, fără garanție, dar indestructibili. Noi mergeam singuri la școală. Fără GPS, fără escortă, fără „te rog să mă iei de la poartă”. Dacă ne rătăceam, întrebam un adult. Adică un om viu, nu o aplicație. Și, culmea, ajungeam acasă întregi. Ne jucam în stradă, printre mașini, câini și gropi, și veneam doar când se striga din balcon: „Hai la masă!”. Dacă nu veneam, primeam o „ședință de reeducare” cu papucul zburător. Educație fizică, aplicată pe viu. Țineam frână cu piciorul pe cauciuc, mergeam pe biciclete de adulți, de-abia ajungeam la pedale. Fără cască, fără cotiere, fără genunchiere. Aveam doar reflexe și îngerul păzitor care lucra peste program. Cine cădea, se ridica. Cine plângea, auzea: „Nu s-a rupt, deci nu doare.” Beam apă din furtun, mâncam pâine cu zah...