Treceți la conținutul principal

Pregătiri înainte de plecare

Așa cum am convenit cu mine însumi, voi încerca să las în urma mea cât mai puține lucruri de făcut, dintre cele pe care de obicei le lăsăm urmașilor. Am început cu donarea către Arhivele Naționale a unei părți din documentele privitoare la activitatea mea de redactor și scriitor, înainte de mica plecare, cea din Târgu Mureș spre Franța, desțărarea mea cea violentă. Documentele se află la adăpost, la Târgu Mureș, sper, ca și cele din arhiva tatălui meu, dr. med. Alexandru Culcer. Unele au fost folositoare câtorva cercetători curioși care le-au și valorificat publicistic. De pildă istoricul din Tg. Mureș, Nicolae Balint a extras date din scrierile lui Alexandru despre medicul Ilarie Mitrea din Rășinari. Pe această temă Tata a fost un precursor.
Acum, aici, în Franța, îmi supun biblioteca unei rarefieri dureroase. Am donat cărți de critică bibliotecii Institutului Cultural Român din Paris, și aș fi continuat dacă nu observam că unele ajunseseră repede în cutii pregătite pentru gunoi. Situație insuportabilă pentru mine, nu din cauza vreunui egocentrism excesiv, ci fiindcă am văzut prea multe cărți putrezite și distruse din neglijență, așa că, mărturisesc, nu pot accepta să văd cărți aruncate.
Voi pune ex-librisul meu pe cărțile bibliotecii mele, nu ca să-mi nemuresc numele, cum fac îndrăgostiții și tagherii pe copaci sau ziduri de beton, ci fiindcă istoria unei biblioteci nu se poate reconstitui altfel. Marile biblioteci se împrăștie adesea și sunt rare bibliotecile personale ale unor oameni obișnuiți, cum mă consider, care să fi fost catalogate. Am făcut-o înainte de plecare din România, ca în fața unui dezastru previzibil. Am fost ajutat de fiica mea cea mare, Ioana Larisa, care a făcut fișe pe baza cărora am dat la dactilografiat catalogul. Tot Ioana mi-a făcut cataloage separate pentru cărțile depuse la familia Puia, pentru cele transportate la București și depuse la amicul meu de atunci, sociologul Alin Teodorescu. Dintre acestea multe au ajuns în Franța prin poșta română, grație efortului lui Alin T., trimise pe adresa de la slujba Mariei Mailat, care mi-era pe-atunci soție, sau pe adresele unor colegi sau prieteni ai dânsei. Problema a apărut după ce ne-am despărțit, adică la o lună după ce sosisem la Paris, pe când eu rătăceam de la o gazdă la alta, fără a avea unde să stochez cărțile de care Maria Mailat dorea să scape cît mai repede.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alegeri la scriitori. Mica publicitate sau Mica duplicitate

Nu am pentru moment decât titlul. Sunt convins că voi găsi subiectul și sper, de-asemenea, că voi găsi tonul necesar. Probabil după alegerile care se arată la orizontul patriei noastre de hârtie.
Până atunci, iată textul unei scrisori trimise președintelui Uniunii Scriitorilor din România, în întâmpinarea apropiatelor alegeri pentru postul pe care îl ocupă, încă. Cred că nu e greu de pronosticat : Nicolae Manolescu va fi reales. Printre altele, pentru că o seamă de electori sunt eliminați, privați de dreptul de vot, printr-o prevedere «statutară».

Stimați colegi,
Prin expresiile prezente în textul de mai jos, extras din convocatorul emis de Uniunea Scriitorilor din România la data de 16 Feb 2018, constat că sunt împiedicat să votez, mi se interzice să votez la aceste alegeri.
Lipsa prevederii normale, a votului prin împuternicire, ne interzice realmente de a ne exercita dreptul la vot, tuturor celor care, din motive diverse, nu se pot deplasa sau nu vor a se deplasa în localitatea u…

Despre lege, prietenie, încredere și proprietate. In căutarea unei tablouri de familie

Textul de mai jos a fost publicat pe Internet în paginile acestui blog al meu, Jurnalul unui vulcanolog, difuzat și unor ziare din Târgu Mureș, după cîte știu, rămas nepublicat.


Il trimit [poștal, semnat, imprimat și recomandat] spre luare la cunoștință unei familii de potlogari, formată din Carol și Rodica Puia. Ca să știe dânșii că necinstea lor nu va rămâne nepedepsită moral, fiind făcută publică.
Am luat hotărârea să procedez astfel pentru trei motive :
Fiindcă justiția română a fost incapabilă să analizeze situația cu obiectivitate și echilibru, să apere proprietatea mea, așa cum o cere constituția în numele căreia acționează, preferînd să refuze judecata în fond și ascultarea martorilor, cercetarea probelor documentare, în numele unui formalism juridic inacceptabil. Poliția, prin reprezentanții ei locali, a tergiversat ancheta ani de zile.
Arhivele Comisiei de patrimoniu a județului Mureș în care se aflau documentele privind istoricul acestei situații au fost pierdut…

Un mujic obosit la Paris în 1985

În vizită la noi, Matei Cazacu, istoriograful, și Angelika, a sa soție. Prieteni buni. Pe coridor apartamentului care servește de galerie cu portrete familiale, Matei vede caricatura mea, realizată în vara lui 1985, de un meșter anonim, la Paris, în Piața din fața Muzeului de la Beaubourg. Deci pe vremea când eram încă turist în Franța.
Matei Cazacu își amintește, privind caricatura, că Ilie Constantin, poetul tansferat și el la Paris, cu câtiva buni mai înainte de mine, în căutarea unei himere, îi spusese în 1987, probabil, când ne reîntâlneam amândoi la Paris, că Dan Culcer «are o figură de mujic obosit» Caricatura din 1985, pe care o reproduc, este o perfectă ilustrare a acestei observații poetice.