Treceți la conținutul principal
Aflu din ziarele românești pe octombrie 2012 că : « Scriitorul si disidentul Paul Goma a primit, din partea Uniunii Scriitorilor din Romania (USR), o indemnizatie de merit, a anunțat vicepresedintele uniunii, Varujan Vosganian.
In ședința de pe 5 octombrie, Comitetul Director al USR a hotărât acordarea unor indemnizații de merit unor oameni de cultura care, prin valoarea operei lor, recunoscută in plan intern și international, aduc o contributie meritorie la imbogătirea culturii române, a spus Varujan Vosganian, pe blogul său, potrivit ziare.com.

Indemnizatia este echivalenta cu salariul mediu pe economie, respectiv 1.608 lei pe luna și este acordata pe viață.

Propunerea privind acordarea indemnizatiei lui Paul Goma a fost făcută de Vosganian și susținută de Nicolae Manolescu, președintele USR. De asemenea, s-au acordat astfel de indemnizații și scriitorilor Mihai Zamfir, Al. Călinescu și Nichita Danilov.»

Foarte bine. Două decenii de rușine postdecembristă se încheie printr-un gest care poate fi catalogat ca un compromis între nerușinarea lui Nicolae Manolescu ca și a antemergătorilor săi prezidenți, și bunul simț. 
Paul Goma avea dreptul la o indemnizație de merit mai mult ca oricare din scriitorii români de după 1944. Pentru simplu motiv că a avut un curaj pe care nimeni nu l-a avut, dintre scriitori. Eram cârcotași, recurgeam la subterfugii dar contestarea sistemului ne îngheța de frică și ne paraliza acțiunile, chiar și pe acelea pe care ar fi fost tolerate dacă erau corect și lucid organizate. Mârâiam între noi dar nu cunosc un singur scriitor care să fi provocat solidarizări între muncitori și intelectuali, sa fi avut un contact și un schimb de opinii sociale cu un muncitor, în afară de Paul Goma, înainte de revolta de la Brașov. Nici o acțiune socială doar bâjbâieli lărmuitoare localizate și localizabile. (d.c.)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.