Treceți la conținutul principal

Papițoii și cultura română peste hotare


Radu Humor, unul din comentatorii activi de pe multiple bloguri, a găsit o expresie potrivită pentru H.R. Patapievici « un asemenea purtător ilegal de papion !» (pe blogul poetului Liviu Ioan Stroiciu, zis LIS). Probabil că formula ar putea fi tradusă cu sinonimul «papițoi».

Lăudătorii sau aplaudacii acțiunii HRP, care semnează petiții indignate, care scriu despre programul ICR că ar fi o reală contribuție la cunoașterea culturii române peste hotare, nu au intrat probabil niciodată în vreunul din sediile ICR din capitalele occidentale, să vadă care sunt subiectele expozițiilor reprezentative, cine vine la vernisaje, care este frecventarea ulterioară a acestor săli de expoziție, ce conferințe se țin, ce se scrie în presa locală, adică pariziană sau budapestană, vieneză sau pragheză.

Expoziții la ICR Paris
Le Platz des Roms

Comunitatea Furry
Prostituția și traficul de persoane

Aceste teme sunt interesante pentru cercetările de sociologie din România. Nu cred că fac parte din subiectele pe care trebui să le pună în dezbatere publică la Paris un ICR. Nu pentru că ar fi de ascuns ci pentru că astfel de  dislocări din context nu au nici o valoare artistică sau științifică. Dacă, pe marginea expoziției despre romi, s-ar fi organizat la ICR Paris un colocviu internațional cu sociologi din Europa și cu invitați polițiști specializați în migrații clandestine, trafic de persoane, cerșătorie și criminalitatea organizată, cu oameni politici și demografi, acțiunea ar avea un sens. Așa nu sunt decît o exhibiții, nu o expoziții. O discuție serioasă despre eficiența propagandei culturale nu poate ignora asemenea aspecte.
Aș mai vrea să știu cât va fi costat apariția în franceză a cărții despre îngeri scrisă de Andrei Pleșu. Subiecte de înalt interes cultural, desigur. Al căror aspect elitar nu poate fi decît salutat cu pompa. Nu cu pompă. Apoi mai vorbim. (d.c.)

Actualité des anges de Andrei Plesu

  • Genre : Religion et Spiritualité
  • Editeur : Buchet Chastel
  • Parution : 21 Octobre 2005
  • Prix editeur : 21€19
  • Pages : 270p.
  • Isbn : 2283020883
  • Infos pratiques : Traduit du roumain par Laure Hinckel
« Cartea lui Horia-Roman Patapievici, Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante? are meritul incontestabil de a reaprinde interesul şi discuţia în jurul lui Dante Alighieri în România, după o perioadă istorică frămîntată, care a distras atenţia publică spre direcţii insipide. Figura socială importantă a autorului român ar fi oferit chiar premisele unei lecturi de zile mari. Din păcate eseistul a optat nu pentru luciditatea prudentă a analizei, îngenuncheat umil sub faldurile cuprinzătoare ale genialului text poetic, ci s-a avîntat în ipoteze hazardate, stimulate de febricitatea falselor intuiţii. A procedat asemeni pictorului înţesat de viziuni, care întoarce spatele naturii pentru ca aceasta să nu-l deranjeze de la zugrăvirea peisajului. Pornit în căutarea lui Dante, Patapievici n-a găsit mai mult decît pe sine însuşi.» (italienistul Laszlo Alexandru)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Alegeri la scriitori. Mica publicitate sau Mica duplicitate

Nu am pentru moment decât titlul. Sunt convins că voi găsi subiectul și sper, de-asemenea, că voi găsi tonul necesar. Probabil după alegerile care se arată la orizontul patriei noastre de hârtie.
Până atunci, iată textul unei scrisori trimise președintelui Uniunii Scriitorilor din România, în întâmpinarea apropiatelor alegeri pentru postul pe care îl ocupă, încă. Cred că nu e greu de pronosticat : Nicolae Manolescu va fi reales. Printre altele, pentru că o seamă de electori sunt eliminați, privați de dreptul de vot, printr-o prevedere «statutară».

Stimați colegi,
Prin expresiile prezente în textul de mai jos, extras din convocatorul emis de Uniunea Scriitorilor din România la data de 16 Feb 2018, constat că sunt împiedicat să votez, mi se interzice să votez la aceste alegeri.
Lipsa prevederii normale, a votului prin împuternicire, ne interzice realmente de a ne exercita dreptul la vot, tuturor celor care, din motive diverse, nu se pot deplasa sau nu vor a se deplasa în localitatea u…

Despre lege, prietenie, încredere și proprietate. In căutarea unei tablouri de familie

Textul de mai jos a fost publicat pe Internet în paginile acestui blog al meu, Jurnalul unui vulcanolog, difuzat și unor ziare din Târgu Mureș, după cîte știu, rămas nepublicat.


Il trimit [poștal, semnat, imprimat și recomandat] spre luare la cunoștință unei familii de potlogari, formată din Carol și Rodica Puia. Ca să știe dânșii că necinstea lor nu va rămâne nepedepsită moral, fiind făcută publică.
Am luat hotărârea să procedez astfel pentru trei motive :
Fiindcă justiția română a fost incapabilă să analizeze situația cu obiectivitate și echilibru, să apere proprietatea mea, așa cum o cere constituția în numele căreia acționează, preferînd să refuze judecata în fond și ascultarea martorilor, cercetarea probelor documentare, în numele unui formalism juridic inacceptabil. Poliția, prin reprezentanții ei locali, a tergiversat ancheta ani de zile.
Arhivele Comisiei de patrimoniu a județului Mureș în care se aflau documentele privind istoricul acestei situații au fost pierdut…

Un mujic obosit la Paris în 1985

În vizită la noi, Matei Cazacu, istoriograful, și Angelika, a sa soție. Prieteni buni. Pe coridor apartamentului care servește de galerie cu portrete familiale, Matei vede caricatura mea, realizată în vara lui 1985, de un meșter anonim, la Paris, în Piața din fața Muzeului de la Beaubourg. Deci pe vremea când eram încă turist în Franța.
Matei Cazacu își amintește, privind caricatura, că Ilie Constantin, poetul tansferat și el la Paris, cu câtiva buni mai înainte de mine, în căutarea unei himere, îi spusese în 1987, probabil, când ne reîntâlneam amândoi la Paris, că Dan Culcer «are o figură de mujic obosit» Caricatura din 1985, pe care o reproduc, este o perfectă ilustrare a acestei observații poetice.