Treceți la conținutul principal

Monarhia sau monarhul?

Ioan Roșca, un om pe care îl stimez pentru luciditate sa înflăcărată, îmi trimite aceste rînduri :

« Zece păcate ale lui Mihai [regele], care-l descalifică pentru cauza anticomunistă :
1. Conducator al ostirii, comploteaza in 1944 cu agenți ai dușmanului, pe care mai târziu unii sefi din KGB și i-au asumat.
2. Dă lovitura de stat la 23 August, intr-un mod care produce uriase pagube armatei române, pusa sa se predea unui inamic cu care nu se semnase armistitiu.
3. Trimite la moarte ostasii pe frontul de vest si nu face demersurile necesare recuperarii prizonierilor din URSS.
4. Colaborează la instalarea regimului represiv comunist, validând actiuni si documente de ireparabilă nocivitate
5. Abdica laș, dupa ce multi români patrioti îsi riscasera si dadusera viata pentru ca sa ramina la cirma tarii.
6. Este pasiv un timp indelungat in exil, respingind multe incitari la actiune impotriva regimului comunist
7. Evita implicarea in revolutia din 1990 si se lasa evacuat din Romania de catre puterea contrarevolutionara, intr-un moment crucial
8. Revine prea tirziu in Romania, printr-un pact cu puterea multifesenista, pentru a-si recapata el averile, desi multi romani nu si le-au recuperat.
9. Isi educa (indruma ) fetele astfel incit Margareta intra in "curtea" FSN, din care il aduce pe Radu Duda in "curtea regala".
10 Participa la festivitatile de la Moscova, la 9 mai 2005, unde cere scuze pentru ca Romania a atacat URSS in 1941.»


Sunt de acord cu evocarea acestor argumente. Și cu valoarea lor critică. Dar pentru mine nu doar persoana lui Mihai (care nu mai este Hohenzolern, se pare) este de respins ci chiar instituția monarhiei. 
Un rege este un conducător, chiar simbolic, care nu poate fi tras la răspundere în mod legal pentru faptele sale. Soluția nu corespunde, după mine, necesităților politice actuale și viitoare. 
Parlamentarii și miniștrii se află în aceiași situație privilegiată a iresponsabilității daurite. Și nu numai la noi. Deși expresia favorită a policienilor este : «ne asumăm responsabilitatea». Când politica va consta nu doar în fabricarea de legi în interesul politicienilor și a cleptocrației ci în asumarea reală, deci juridică, a responsabilității, atunci ne vom putea adresa conducătorilor de tot soiul trăgîndu-i la răspundere pentru făgăduieli ușurnice și neîmpliniri vinovate.

În preajma puterii apar mereu paraziți, consilierii de tot felul, anonimi și invizibili sau nominalizați și vizibili. Aceștia au, în toate cazurile o funcționare necontrolabilă, opacă. Chiar și în sistemele parlamentare și prezidențiale, funcționarea este similară. 
Cu atât mai mult într-un sistem care este, prin definiție informal, unde camarilla și-a dovedit rolul nefast vreme de un secol. Monarhia la care visează unii, cei pentru care lozinca «Monarhia salvează România!» este expresia unei soluții ocrotitoare, pentru cetățenii care aprobă paternalismul și au nevoie de el. Tăcerile lui Mihai de România sunt proba incapacității sale de a-și asuma responsabilități. Unui astfel de om, ca și sosiei sale, actorul Duda, nu li se poate încredința o țară. Situația României, deci viața cetățenilor ei nu poate fi dată pe mână unor blegi care nu și-au dovedit până acum public nici inteligența, nici caracterul, nici forța.
(24 ianuarie 2012-24 ianuarie 1859)

dan c.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.