Colectivism intelectual românesc

Colectivism intelectual românesc

octombrie 10, 2011 
Vladimir Tismăneanu : „Dintre toate pericolele care ameninţă libertatea în Europa Centrală şi de Est, cel mai mare e renaşterea spiritului colectivist. Acesta nu e un colectivism intelectual, internaţionalist, cum e comunismul. E un colectivism primitiv, parohial, care se bazează pe concepte precum «patrie», «naţiune» sau chiar comunitatea de sânge.”
Titus Filipas, care îl citează pe V.T. crede că : «Doctrina Partidei Naţionale incorpora, la începutul secolului XIX, ideologia primară a lui Destutt de Tracy ca pe o ideologie de nation-building. Ioan Eliade Rădulescu alcătuia Gramatica tipărită în anul 1828 la Sibiu pe baza Gramaticii filosofice a lui Condillac şi a Gramaticii generale a lui Destutt de Tracy. Istoricul Fernand Braudel spunea că o Civilizaţie are o Gramatică. Gramatica de la Sibiu a produs imediat creşterea exponenţială a tipăriturilor în Limba Română care au fost cu nesaţ citite. Aceasta demonstrează că există un colectivism intelectual românesc.»

Nici pe departe adevărată — declarația de mai sus a lui Tismăneanu. cum nu este adevărată nici pseudo-definiția lui G.B.Shaw.
“Patriotism is your conviction that this country is superior to all other countries because you were born in it.”
«Definiția» lui George Bernard Shaw, găsită pe o pagină de blog, dacă e autentică, nu e complet inadecvată dar se bazează pe prejudecăți și se referă la o formă primitivă de naționalism. Ea poate orienta negativ orice discuție pe aceasta temă, așa cum încearcă, fără nici un argument, să-și impună prejudecățile un Vladimir Tismăneanu, propagandist de stânga aparent răspopit dar solidar cu unii răspopiți ca el, de genul criminalului Ion Iliescu.

“Luni, 5 aprilie 2004, la Facultatea de Drept a avut loc lansarea cărţii “Marele şoc. Din finalul unui secol scurt”, un dialog între politologul Vladimir Tismăneanu şi preşedintele Ion Iliescu, volum apărut la Editura Enciclopedică.

În deschidere, Ioan Mihăilescu, rectorul Universităţii Bucureşti, a salutat apariţia acestei cărţi, care reprezintă nu numai o referinţă memorialistică foarte atractivă pentru cititori, dar şi o sursă de documentare pentru istorici; în opinia lui Ioan Scurtu, directorul Institutului de Istorie “Nicolae Iorga”, cartea reprezintă una dintre cele mai lucide analize asupra perioadei comuniste. Cristian Preda, decanul Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti, a subliniat importanţa volumului ca prima biografie politică a preşedintelui Iliescu. Cartea reprezintă, în opinia sa, o discuţie extrem de interesantă pentru înţelegerea Partidului Comunist ca forţă politică. O altă latură importantă a cărţii, analizată de Cristian Preda, a fost relaţia dintre Securitate şi Partidul Comunist, în care aparatul de opresiune este văzut ca un instrument, şi nu ca principalul vinovat.
Vladimir Tismăneanu a declarat că, în ciuda opiniilor politice diferite, domnia sa nu s-a considerat niciodată un adversar personal al lui Ion Iliescu, care este “un om al stângii democrate”. Profesorul Tismăneanu a urmărit tranziţia omului şi intelectualului Iliescu, în cadrul dialogului explorând etapele de învăţare politică ale preşedintelui. “Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de vârf a procesului democratic din România”, a declarat Vladimir Tismăneanu. Ca politolog, profesorul Tismăneanu a fost interesat de transformarea unui politician marxist într-un gânditor modern, dispus să recunoască falimentul utopiei. Domnia sa a încheiat spunând că dialogul cu Ion Iliescu a fost o “plăcere intelectuală”. (din Romania Literara, 2004)