Textul de mai jos a fost
publicat pe Internet în paginile blogului meu, Jurnalul unui
vulcanolog, la adresa
http://jurnalulunuivulcanolog.blogspot.com/2010/12/afacerea-culcer-dan-contra-puia-rodica.html
Il trimit spre luare la
cunoștință unei familii de potlogari, formată din Carol și
Rodica Puia. Ca să știe că necinstea lor nu va rămâne
nepedepsită moral, fiind făcută publică.
Am luat hotărârea să
procedez astfel pentru trei motive :
1. Fiindcă justiția
română a fost incapabilă să analizeze situația cu obiectivitate
și echilibru, să apere proprietatea mea, așa cum o cere
constituția în numele căreia acționează, preferînd să refuze
judecata în fond și ascultarea martorilor, cercetarea probelor
documentare, în numele unui formalism juridic inacceptabil. Poliția,
prin reprezentanții ei locali, a tergiversat ancheta ani de zile.
2. Arhivele Comisiei de
patrimoniu a județului Mureș în care se aflau documentele privind
istoricul acestei situații au fost pierdute, distruse intenționat
sau din neglijență. In orice caz, la cererea mea din 2009, mi s-a
răspuns că nu se găsesc documentele solicitate de mine, deși ele
existau în 1992, cînd am obținut unele fotocopii.
3. Familia Puia refuză
să-mi comunice cui au vîndut, fără acordul meu, tablorile depuse
de mine la plecarea în exil, adică în 1987. Pretextează că le-ar
fi frică, fiindcă ar fi fost amenințați de către interemediarul
care a facilitat cumpărarea ilegală, persoană care ar fi fost
funcționar al Comisiei de patrimoniu.
In aceste condițiii
singura cale de care dispun pentru a solicita mărturia unor persoane
eventual cunoscătoare ale împrejurărilor în care s-a desfășurat
vînzarea fără drept de proprietate a unor tablouri susceptibile a
aparține patrimoniului național este publicarea pe Internet a
acestor informații și așteptarea unor reacții eventuale.
Dan Culcer,
Elancourt, 15 martie
2011/Franța
Public aici în
completarea amintirilor și documentelor despre această afacere
urâtă, de mișelie cu ștaif, o plângere penală care a fost
depusă de avocatul meu. Încă o acțiune care nu a fost niciodată
judecată în fond sub pretextul depășirii termenelor, ca și cum
am fi trăit între 1987 și 1992, într-o veritabilă democrație,
când de fapt aveam o justiție fără memorie și practici dintre
cele mai bizare. Atunci, în 1992 am înțeles că familia Puia
refuză să-mi restituie bunurile pe care le încredințasem lor spre
păstrare, bunuri de care au dispus ca și cum ar fi fost ale lor. Si
de atunci mă tot plâng iar poliția ca și procuratura evită să
asculte martorii propuși.
Elancourt, 7 decembrie
2010
Dan Culcer
CĂTRE
JUDECĂTORIA TG.
MUREȘ
DOMNULE PREȘEDINTE
Subsemnatul CULCER DAN, cu
domiciliul ales pentru acest proces in Tg. Mures, str. Franz Liszt,
nr. 3, jud. Mures, prin avocat Viorel Gorea, formulez prezentare
P L Â N G E R E P E N A L Ă
împotriva
inculpaților PUIA CAROL si PUIA RODICA, ambii domiciliați în Tg.
Mures, Aleea Carpați, nr. 31, etaj 6, ap. 66, jud. Mureș,
rugându-va să binevoiți a dispune dupa cum urmează:
1. Condamnarea
inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de
încredere, faptă prevazută și pedepsită de art. 213 cod
penal.
2. Obligarea inculpaților
să îmi restituie, în natură, bunurile indicate în motivarea
prezentei plângeri (19 lucrari și obiecte de arta plastică). In
cazul în care restituirea în natură este imposibilă, mă
constitui parte civilă pentru suma de 10 000 euros.
3.Cu cheltuieli de
judecata.
MOTIVE:
In fapt, subsemnatul am
emigrat, legal, in Franta in cursul anului 1987. Una din conditiile
cerute, la acel moment, persoanei care isi stabilea domiciliul in
alta tara era sa prezinte o adeverinta emisa de autoritatile
competente potrivit careia a rezolvat, in conditiile prevazute de
lege, situatia bunurilor sale cu valoare de patrimoniu. Urmare a
cererii exprese a acestor autoritati, am fost obligat sa predau toate
obiectele considerate ca fiind susceptibile de a avea valoare de
patrimoniu unui custode cu domiciliul in Romania, care sa prezinte
garantiile necesare cerute de legislatia care reglementa regimul
operelor de arta de acest fel. De altfel, aceasta este procedura si
la momentul de fata, cunoscut fiind faptul ca legislatia romana in
vigoare interzice iesirea din tara a bunurilor cu valoare de
patrimoniu. Intreaga procedura de predare primire se facea la sediul
si in prezenta reprezentantilor Oficiului Judetean pentru Patrimoniul
Cultural National. In consecinta, subsemnatul si inculpatii ne-am
prezentat la sediul acestui oficiu, s-au intocmit procesele verbale
de predare primire care au fost semnate de toti cei implicati, de
reprezentantii autoritatilor si de alti martori. Toate bunurile
cu privire la care era necesara aceasta procedura (lista cuprindea si
alte obiecte, nu doar cele 19 tablouri pe care le pretind prin
plangerea de fata) au fost predate inculpatilor. Aceste fapte sunt
consemnate in actul intitulat “Declaratie”, incheiat la 8 iulie
1986 la sediul Oficiului Judetean pentru Patrimoniul Cultural
National, semnat de subsemnatul, de reprezentantii Oficiului si in
care se face mentiune (de catre functionarii competenti) ca o parte
din bunurile mentionate au fost predate inculpatului Puia Carol.
Mentionam că, faptul
predării-primirii bunurilor de către inculpatul Puia Carol este
confirmat chiar de propria sa “Declarație” dată la același
Oficiu la data de 6 iulie 1987, act in care sunt menționate bunurile
pe care eu i le-am predat în detenție.
Important de reținut este
faptul ca ceea ce s-a întamplat între mine –persoana care preda
bunurile de patrimoniu– și custodele ales ERA DOAR UN TRANSFER AL
DETENTIEI SI NU AL PROPRIETĂȚII ASUPRA ACESTOR BUNURI. Aceasta a
fost întelegerea dintre mine și inculpați iar legea nu obligă la
nimic în acest sens; cu alte cuvinte, eram obligat DOAR să nu scot
acele bunuri din țară nu și la instrăinarea lor.
Intrucât aveam încredere
în inculpați, le-am predat o serie de bunuri susceptibile de a avea
valoare de patrimoniu întelegându-ne ca ei să mi le păstreze, să
le conserve corespunzator și, atunci când va fi posibil, să mi le
restituie.
Încrederea mi-a fost, din
păcate, grav inșelată așa cum se va vedea în continuare.
O perioadă destul de
lungă de timp, după decembrie 1989, nu am avut posibilitatea să
revin legal în țară. In 1987 obținusem statut de refugiat politic
în Franța. Intre 1990 si 1992 aveam încă statut de refugiat
politic, împrejurare care mă impiedica să părăsesc Franța,
deoarece aș fi ajuns in situatia de a pierde dreptul de a obține
cetățenia acestei țări. Dupa 1992, cand aș fi avut dreptul să
călătoresc în țară, nu am avut posibilitati materiale pentru a o
face, sau nu am reusit sa fiu primit de inculpați, sub motiv că
Puia Carol e bolnav. In plus, obținerea avizelor și autorizatiilor
necesare pentru exportul unor bunuri din cele lăsate in țară, ar
fi presupus cheltuieli foarte mari de timp și bani pe care, la
momentul respectiv, nu mi le permiteam. Au intervenit și problemele
mele de sănătate. Am trimis însă, repetat, la inculpați emisarii
mei personali, printre care Moraru Cornel, pe care l-am încredințat
să organizeze recuperarea bunurilor, obtinerea acordului de
export pentru cărtile depuse la inculpați.
Abia in cursul anului 1999
am avut posibilitatea de a începe demersuri directe si insistente
pentru a îmi recupera bunurile. Câteva dintre acestea mi-au fost
restituite anterior de către inculpați (dosare cu acte personale,
câteva sute de cărti pe care inculpații le transferaseră, din
motive de spațiu, fiicei Rodicăi Puia, unele obiecte de pe listele
întocmite de oficiul de patrimoniu), astfel încât am continuat să
purtăm discutii doar cu privire la cele 19 picturi si obiecte. Sub
diferite pretexte, inculpații amânau predarea bunurilor. La
succesivele mele scrisori nu am primit nici un raspuns scris.
În
aceste condiții, la 20 mai 2004 le-am expediat inculpaților o
notificare, prin executorul judecătoresc, prin care le solicitam o
întalnire, la 3 iunie 2004, în vederea rezolvării potentialului
litigiu. Intrucât nu au raspuns, in nici un fel, acestei solicitari
am formulat o plângere penala, acuzându-i de săvărșirea
infractiunii de abuz de încredere.
Plângerea mea a facut
obiectul dosarului 5853/2004 al Judecatoriei Tg. Mureș și a fost
soluționată prin sentința penală nr. 1657/2004, în sensul
incetării procesului penal in baza art. 11 pct. 2 lit. b cod
procedura penala raportat la art. 10 lit. f cod procedura penala,
retinându-se că nu mi-am justificat lipsa la două termene
consecutive. Așa cum am arătat, locuiesc în Franța și imi este
foarte greu sa mă deplasez la fiecare termen de judecată.
Sentinta a fost comunicata
la 25 octombrie 2004, data la care a început sa curga un nou termen
de doua luni pentru introducerea plângerii prealabile în
conformitate (in conditiile in care primul termen a fost intrerupt).
Vă rugăm să binevoiti a observa faptul ca nu opereaza autoritatea
de lucru judecat in conditiile in care plângerea nu a fost
soluționata în fond. In plus, este necesara exprimarea voinței
neechivoce a părții vătămate de a renunța la tragerea la
răspundere a faptuitorului, ceea ce în speța mentionată nu s-a
întâmplat: din motive obiective nu am reușit, pur și simplu, să
ma prezint în fata instantei de judecata, dar nu mi-am exprimat
voința de a îmi retrage plângerea. Aceasta voință nici nu a
existat în conditiile in care există încă un dosar, cu o plîngere
depusă de mine la poliție, referitor la aceleași bunuri și la
aceiași inculpați.
Conduita frauduloasă a
inculpaților este pusă în evidență și de împrejurarea că la
momentul plecării mele din țară am lăsat, CU ACELAȘI TITLU, alte
bunuri personale de valoare în detenția altor persoane. TOATE
aceste persoane mi-au restituit lucrurile, fără nici un fel de
discuții, inculpații fiind singurii care au optat pentru
intervertirea frauduloasă a titlului lor. Situația prezentată este
foarte relevantă in privința drepturilor pe care persoanele cărora
le-am încredințat bunurile spre păstrare le aveau asupra acestora:
toți cei implicați –cu exceptia inculpaților– au ințeles, de
la bun început, că primesc bunurile in custodie, ca detentori
precari, și că urmează să mi le restituie îndată ce le voi
cere.
Faptele săvărșite de
inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de
abuz de încredere astfel cum aceasta este descrisă de textul art.
213 cod penal.
a) situatia premisa:
inculpatii detineau bunurile in cauza in baza unei relatii juridice
de ordin patrimonial care le conferea pozitia juridica a detentorului
precar. Așa cum am aratat si cum vom dovedi în fața instanței,
între noi s-a incheiat un contract de depozit, adică un act
netranslativ de proprietate iar remiterea materială a lucrurilor a
fost efectivă.
b) latura obiectiva:
inculpatii au savarsit fapta in cel putin doua din cele doua
modalitati normative prevazute de lege -elementul material-.
Stim, cu certitudine, că refuză să le restituie. Din informațiile
pe care le deținem, au dispus de ele pe nedrept (au transferat
detenția unor alte persoane, fără acordul nostru). Oricum,
elementul comun tuturor modalităților normative există: inculpații
se comportă fata de lucrurile mele ca niște proprietari, urmare a
intervertirii frauduloase a titlului in baza căruia le detineau. Așa
cum am aratat, la data plecarii mele din tara am predat mai multe
lucrari de arta inculpatilor. O parte din acestea mi-au fost
restituite de buna voie, ceea ce arata clar ca inculpatii au
recunoscut faptul ca singurul lor drept asupra acestor bunuri a fost
unul de detentie si nu de proprietate.
Urmarea imediata si
raportul de cauzalitate sunt cat se poate de clare, astfel incat nu
vom insista.
c) latura subiectiva:
intentia directa de a imi diminua in mod fraudulos patrimoniul este
evidenta. Intre noi nu exista nici un fel de intelegeri de ordin
civil si nici alte cauze care ar putea, eventual, explica atitudinea
inculpatilor. Unicul motiv este intentia inculpatilor de a trece
bunul in stăpânirea lor, cu incălcarea drepturilor mele.
Lista
obiectelor de artă, depuse la dimiciliul familiei Puia Carol si
Rodica, a căror restituire în natura o solicit:
• 1. Anonim, «Bătălia
de la Sibiu », ulei pe placă de cupru, 1849, loc de păstrare:
domiciliu, stare de conservare: bună
• 2. Jandi David,
«Stradă din Baia Sprie », tempera, [prima jumătate] secolul XX,
loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună
• 3. Anonim german,
«Femeie tăind pâine, ulei pe lemn, secolul XVII, loc de
păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună
4. Icoană pe
sticlă, «Sf. Gheorghe ». pictură pe sticlă, secolul XIX, loc de
păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună
• 5. Anonim rus,
«Bărbat cu pince-nez », ulei pe pînză, secolul XIX, loc de
păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună
• 6. Nagy Oszkar,
«Craniu şi ziar », Baia Mare, ulei pe carton, [prima jumatate]
secolul XX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună
• 7. Anonim, « Maria
îndurerată ». pictură pe sticlă, secolul XIX, loc de păstrare:
domiciliu, stare de conservare: bună
• 8. Jandi David,
«Peisaj din Baia Sprie », schiţă tuş, [prima jumatate] secolul
XX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună
• 9. Vas pentru bere cu
incizii, alamă, 1719, loc de păstrare: domiciliu, stare de
conservare: bună
• 10. Engleheart,
«Portretul unui bărbat cu perucă », miniatură în acuarelă,
secolul XIX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună
• 11. E. Isabey,
«Portretul unei femei în albastru », miniatură în acuarelă,
secolul XIX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună
• 12. Anonim, «Isus
crucificat », ulei pe pînză, secolul XVIII, loc de păstrare:
domiciliu, stare de conservare: bună
• 13. Ingres,
«Portretul unui bărbat din profil », creion, Roma 1818, loc de
păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună
• 14. Bortcsok Samu,
«Craniu pe carte veche », ulei pe pînză, [prima jumatate] secolul
XX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună
• 15. Gheorghe
Petraşcu, «Casă din Tîrgovişte », tiraj după o gravură metal,
[prima jumatate] secolul XX, Loc de păstrare: domiciliu, stare de
conservare: bună
• 16. Pericle Capidan,
«Portret de ţărancă », ulei pe carton, [prima jumatate] secolul
XX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună
• 17. Nagy Oskar,
«Peisaj din Baia Mare », ulei pe carton, [prima jumatate] secolul
XX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună
• 18. Anonim italian «
Învierea lui Lazăr », ulei pe pînză, secolul XVIII?, Italia,
[format aproximativ 110x90 cm], loc de păstrare: domiciliu, stare de
conservare: bună
• 19. Anonim italian «
Sfinţii catolici Rochus, Sebastian şi Rozalia », ulei pe pinză,
secolul XVIII?, Italia [format aproximativ 110x90 cm], loc de
păstrare: domiciliu, stare de conservare: deteriorat.
Fata de cele mai sus
aratate, va rugam sa dispuneti in conformitate cu solicitarile
noastre.
In probatiune, solicitam
audierea in calitate de martori a numitilor: Muresan Vasile, Hâncu
Maria, Chira Adrian, Pop Valer, (functionari, istorici, experti
muzeografi ai Oficiului Judetean pentru Patrimoniul Cultural
National, persoane care au fost prezente la discutiile purtate
cu prilejul predarii primirii bunurilor si care cunosc foarte bine
aspectele relatate in plangerea de fata), precum si Ceuca Lucia,
Ceuca Cornel (care cunoscusera situatia mea), Moraru Cornel
(care a participat la preluarea cartilor de la fiica Rodicăi Puia,
încredințat de mine să recupereze și alte obiecte de la
inculpați).
Tg. Mures,
.....................
partea vatamata – parte
civila
prin avocat Viorel Gorea
Comentarii
Trimiteți un comentariu