Treceți la conținutul principal

Afacerea Culcer Dan contra Puia Rodica și Puia Carol. O plângere penală nejudecată

Textul de mai jos a fost publicat pe Internet în paginile blogului meu, Jurnalul unui vulcanolog, la adresa http://jurnalulunuivulcanolog.blogspot.com/2010/12/afacerea-culcer-dan-contra-puia-rodica.html
Il trimit spre luare la cunoștință unei familii de potlogari, formată din Carol și Rodica Puia. Ca să știe că necinstea lor nu va rămâne nepedepsită moral, fiind făcută publică.

Am luat hotărârea să procedez astfel pentru trei motive:
1. Fiindcă justiția română a fost incapabilă să analizeze situația cu obiectivitate și echilibru, să apere proprietatea mea, așa cum o cere constituția în numele căreia acționează, preferînd să refuze judecata în fond și ascultarea martorilor, cercetarea probelor documentare, în numele unui formalism juridic inacceptabil. Poliția, prin reprezentanții ei locali, a tergiversat ancheta ani de zile.
2. Arhivele Comisiei de patrimoniu a județului Mureș în care se aflau documentele privind istoricul acestei situații au fost pierdute, distruse intenționat sau din neglijență. In orice caz, la cererea mea din 2009, mi s-a răspuns că nu se găsesc documentele solicitate de mine, deși ele existau în 1992, cînd am obținut unele fotocopii.
3. Familia Puia refuză să-mi comunice cui au vîndut, fără acordul meu, tablorile depuse de mine la plecarea în exil, adică în 1987. Pretextează că le-ar fi frică, fiindcă ar fi fost amenințați de către interemediarul care a facilitat cumpărarea ilegală, persoană care ar fi fost funcționar al Comisiei de patrimoniu.
In aceste condițiii singura cale de care dispun pentru a solicita mărturia unor persoane eventual cunoscătoare ale împrejurărilor în care s-a desfășurat vînzarea fără drept de proprietate a unor tablouri susceptibile a aparține patrimoniului național este publicarea pe Internet a acestor informații și așteptarea unor reacții eventuale.

Dan Culcer,
Elancourt, 15 martie 2011/Franța
Public aici în completarea amintirilor și documentelor despre această afacere urâtă, de mișelie cu ștaif, o plângere penală care a fost depusă de avocatul meu. Încă o acțiune care nu a fost niciodată judecată în fond sub pretextul depășirii termenelor, ca și cum am fi trăit între 1987 și 1992, într-o veritabilă democrație, când de fapt aveam o justiție fără memorie și practici dintre cele mai bizare. Atunci, în 1992 am înțeles că familia Puia refuză să-mi restituie bunurile pe care le încredințasem lor spre păstrare, bunuri de care au dispus ca și cum ar fi fost ale lor. Si de atunci mă tot plâng iar poliția ca și procuratura evită să asculte martorii propuși.
Elancourt, 7 decembrie 2010
Dan Culcer
CĂTRE 
JUDECĂTORIA TG. MUREȘ
DOMNULE PREȘEDINTE

Subsemnatul CULCER DAN, cu domiciliul ales pentru acest proces in Tg. Mures, str. Franz Liszt, nr. 3, jud. Mures, prin avocat Viorel Gorea, formulez prezentare

 P L Â N G E R E   P E N A L Ă 

împotriva inculpaților PUIA CAROL si PUIA RODICA, ambii domiciliați în Tg. Mures, Aleea Carpați, nr. 31, etaj 6, ap. 66, jud. Mureș, rugându-va să binevoiți a dispune dupa cum urmează:
1. Condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, faptă prevazută  și pedepsită de art. 213 cod penal.

2. Obligarea inculpaților să îmi restituie, în natură, bunurile indicate în motivarea prezentei plângeri (19 lucrari și obiecte de arta plastică). In cazul în care restituirea în natură este imposibilă, mă constitui parte civilă pentru suma de 10 000 euros.
3.Cu cheltuieli de judecata.
MOTIVE:

In fapt, subsemnatul am emigrat, legal, in Franta in cursul anului 1987. Una din conditiile cerute, la acel moment, persoanei care isi stabilea domiciliul in alta tara era sa prezinte o adeverinta emisa de autoritatile competente potrivit careia a rezolvat, in conditiile prevazute de lege, situatia bunurilor sale cu valoare de patrimoniu. Urmare a cererii exprese a acestor autoritati, am fost obligat sa predau toate obiectele considerate ca fiind susceptibile de a avea valoare de patrimoniu unui custode cu domiciliul in Romania, care sa prezinte garantiile necesare cerute de legislatia care reglementa regimul operelor de arta de acest fel. De altfel, aceasta este procedura si la momentul de fata, cunoscut fiind faptul ca legislatia romana in vigoare interzice iesirea din tara a bunurilor cu valoare de patrimoniu. Intreaga procedura de predare primire se facea la sediul si in prezenta reprezentantilor Oficiului Judetean pentru Patrimoniul Cultural National. In consecinta, subsemnatul si inculpatii ne-am prezentat la sediul acestui oficiu, s-au intocmit procesele verbale de predare primire care au fost semnate de toti cei implicati, de reprezentantii autoritatilor si de  alti martori. Toate bunurile cu privire la care era necesara aceasta procedura (lista cuprindea si alte obiecte, nu doar cele 19 tablouri pe care le pretind prin plangerea de fata) au fost predate inculpatilor. Aceste fapte sunt consemnate in actul intitulat “Declaratie”, incheiat la 8 iulie 1986 la sediul  Oficiului Judetean pentru Patrimoniul Cultural National, semnat de subsemnatul, de reprezentantii Oficiului si in care se face mentiune (de catre functionarii competenti) ca o parte din bunurile mentionate au fost predate inculpatului Puia Carol.
Mentionam că, faptul predării-primirii bunurilor de către inculpatul Puia Carol este confirmat chiar de propria sa “Declarație” dată la același Oficiu la data de 6 iulie 1987, act in care sunt menționate bunurile pe care eu i le-am predat în detenție.

Important de reținut este faptul ca ceea ce s-a întamplat între mine –persoana care preda bunurile de patrimoniu– și custodele ales ERA DOAR UN TRANSFER AL DETENTIEI SI NU AL PROPRIETĂȚII ASUPRA ACESTOR BUNURI. Aceasta a fost întelegerea dintre mine și inculpați iar legea nu obligă la nimic în acest sens; cu alte cuvinte, eram obligat DOAR să nu scot acele bunuri din țară nu și la instrăinarea lor.

Intrucât aveam încredere în inculpați, le-am predat o serie de bunuri susceptibile de a avea valoare de patrimoniu întelegându-ne ca ei să mi le păstreze, să le conserve corespunzator și, atunci când va fi posibil, să mi le restituie.

Încrederea mi-a fost, din păcate, grav inșelată așa cum se va vedea în continuare.
O perioadă destul de lungă de timp, după decembrie 1989, nu am avut posibilitatea să revin legal în țară. In 1987 obținusem statut de refugiat politic în Franța. Intre 1990 si 1992 aveam încă statut de refugiat politic, împrejurare care mă impiedica să părăsesc Franța, deoarece aș fi ajuns in situatia de a pierde dreptul de a obține cetățenia acestei țări. Dupa 1992, cand aș fi avut dreptul să călătoresc în țară, nu am avut posibilitati materiale pentru a o face, sau nu am reusit sa fiu primit de inculpați, sub motiv că Puia Carol e bolnav. In plus, obținerea avizelor și autorizatiilor necesare pentru exportul unor bunuri din cele lăsate in țară, ar fi presupus cheltuieli foarte mari de timp și bani pe care, la momentul respectiv, nu mi le permiteam. Au intervenit și problemele mele de sănătate. Am trimis însă, repetat, la inculpați emisarii mei personali, printre care Moraru Cornel, pe care l-am încredințat să organizeze recuperarea  bunurilor, obtinerea acordului de export pentru cărtile depuse la inculpați.

Abia in cursul anului 1999 am avut posibilitatea de a începe demersuri directe si insistente pentru a îmi recupera bunurile. Câteva dintre acestea mi-au fost restituite anterior de către inculpați (dosare cu acte personale, câteva sute de cărti pe care inculpații le transferaseră, din motive de spațiu, fiicei Rodicăi Puia, unele obiecte de pe listele întocmite de oficiul de patrimoniu), astfel încât am continuat să purtăm discutii doar cu privire la cele 19 picturi si obiecte. Sub diferite pretexte, inculpații amânau predarea bunurilor. La succesivele mele scrisori nu am primit nici un raspuns scris. 
În aceste condiții, la 20 mai 2004 le-am expediat inculpaților o notificare, prin executorul judecătoresc, prin care le solicitam o întalnire, la 3 iunie 2004, în vederea rezolvării potentialului litigiu. Intrucât nu au raspuns, in nici un fel, acestei solicitari am formulat o plângere penala, acuzându-i de săvărșirea infractiunii de abuz de încredere.
Plângerea mea a facut obiectul dosarului 5853/2004 al Judecatoriei Tg. Mureș și a fost soluționată prin sentința penală nr. 1657/2004, în sensul incetării procesului penal in baza art. 11 pct. 2 lit. b cod procedura penala raportat la art. 10 lit. f cod procedura penala, retinându-se că nu mi-am justificat lipsa la două termene consecutive. Așa cum am arătat, locuiesc în Franța și imi este foarte greu sa mă deplasez la fiecare termen de judecată.
Sentinta a fost comunicata la 25 octombrie 2004, data la care a început sa curga un nou termen de doua luni pentru introducerea plângerii prealabile în conformitate (in conditiile in care primul termen a fost intrerupt). Vă rugăm să binevoiti a observa faptul ca nu opereaza autoritatea de lucru judecat in conditiile in care plângerea nu a fost soluționata în fond. In plus, este necesara exprimarea voinței neechivoce a părții vătămate de a renunța la tragerea la răspundere a faptuitorului, ceea ce în speța mentionată nu s-a întâmplat: din motive obiective nu am reușit, pur și simplu, să ma prezint în fata instantei de judecata, dar nu mi-am exprimat voința de a îmi retrage plângerea. Aceasta voință nici nu a existat în conditiile in care există încă un dosar, cu o plîngere depusă de mine la poliție, referitor la aceleași bunuri și la aceiași inculpați.

Conduita frauduloasă a inculpaților este pusă în evidență și de împrejurarea că la momentul plecării mele din țară am lăsat, CU ACELAȘI TITLU, alte bunuri personale de valoare în detenția altor persoane. TOATE aceste persoane mi-au restituit lucrurile, fără nici un fel de discuții, inculpații fiind singurii care au optat pentru intervertirea frauduloasă a titlului lor. Situația prezentată este foarte relevantă in privința drepturilor pe care persoanele cărora le-am încredințat bunurile spre păstrare le aveau asupra acestora: toți cei implicați –cu exceptia inculpaților– au ințeles, de la bun început, că primesc bunurile in custodie, ca detentori precari, și că urmează să mi le restituie îndată ce le voi cere.

Faptele săvărșite de inculpați întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere astfel cum aceasta este descrisă de textul art. 213 cod penal.


a) situatia premisa: inculpatii detineau bunurile in cauza in baza unei relatii juridice de ordin patrimonial care le conferea pozitia juridica a detentorului precar. Așa cum am aratat si cum vom dovedi în fața instanței, între noi s-a incheiat un contract de depozit, adică un act netranslativ de proprietate iar remiterea materială a lucrurilor a fost efectivă.

b) latura obiectiva:  inculpatii au savarsit fapta in cel putin doua din cele doua modalitati normative prevazute de lege -elementul material-.  Stim, cu certitudine, că refuză să le restituie. Din informațiile pe care le deținem,  au dispus de ele pe nedrept (au transferat detenția unor alte persoane, fără acordul nostru). Oricum, elementul comun tuturor modalităților normative există: inculpații se comportă fata de lucrurile mele ca niște proprietari, urmare a intervertirii frauduloase a titlului in baza căruia le detineau. Așa cum am aratat, la data plecarii mele din tara am predat mai multe lucrari de arta inculpatilor. O parte din acestea mi-au fost restituite de buna voie, ceea ce arata clar ca inculpatii au recunoscut faptul ca singurul lor drept asupra acestor bunuri a fost unul de detentie si nu de proprietate.

Urmarea imediata si raportul de cauzalitate sunt cat se poate de clare, astfel incat nu vom insista.
c) latura subiectiva: intentia directa de a imi diminua in mod fraudulos patrimoniul este evidenta. Intre noi nu exista nici un fel de intelegeri de ordin civil si nici alte cauze care ar putea, eventual, explica atitudinea inculpatilor. Unicul motiv este intentia inculpatilor de a trece bunul in stăpânirea lor, cu incălcarea drepturilor mele.

Lista obiectelor de artă, depuse la dimiciliul familiei Puia Carol si Rodica, a căror restituire în natura o solicit:


• 1. Anonim, «Bătălia de la Sibiu », ulei pe placă de cupru, 1849, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 2. Jandi David, «Stradă din Baia Sprie », tempera, [prima jumătate] secolul XX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 3. Anonim german, «Femeie tăind pâine, ulei pe lemn, secolul XVII,  loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună
4. Icoană pe sticlă, «Sf. Gheorghe ». pictură pe sticlă, secolul XIX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 5. Anonim rus, «Bărbat cu pince-nez », ulei pe pînză, secolul XIX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 6. Nagy Oszkar, «Craniu şi ziar », Baia Mare, ulei pe carton, [prima jumatate] secolul XX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 7. Anonim, « Maria îndurerată ». pictură pe sticlă, secolul XIX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 8. Jandi David, «Peisaj din Baia Sprie », schiţă tuş, [prima jumatate] secolul XX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 9. Vas pentru bere cu incizii, alamă, 1719, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 10. Engleheart,  «Portretul unui bărbat cu perucă », miniatură în acuarelă, secolul XIX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 11. E. Isabey, «Portretul unei femei în albastru », miniatură în acuarelă, secolul XIX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 12. Anonim, «Isus crucificat », ulei pe pînză, secolul XVIII, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 13. Ingres, «Portretul unui bărbat din profil », creion, Roma 1818, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 14. Bortcsok Samu, «Craniu pe carte veche », ulei pe pînză, [prima jumatate] secolul XX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 15. Gheorghe Petraşcu, «Casă din Tîrgovişte », tiraj după o gravură metal, [prima jumatate] secolul XX, Loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 16. Pericle Capidan, «Portret de ţărancă », ulei pe carton, [prima jumatate] secolul XX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 17. Nagy Oskar, «Peisaj din Baia Mare », ulei pe carton, [prima jumatate] secolul XX, loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 18. Anonim italian « Învierea lui Lazăr », ulei pe pînză, secolul XVIII?, Italia, [format aproximativ 110x90 cm], loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: bună

• 19. Anonim italian « Sfinţii catolici Rochus, Sebastian şi Rozalia », ulei pe pinză, secolul XVIII?,  Italia [format aproximativ 110x90 cm], loc de păstrare: domiciliu, stare de conservare: deteriorat.
Fata de cele mai sus aratate, va rugam sa dispuneti in conformitate cu solicitarile noastre.

In probatiune, solicitam audierea in calitate de martori a numitilor: Muresan Vasile, Hâncu Maria, Chira Adrian, Pop Valer, (functionari, istorici, experti muzeografi ai Oficiului Judetean pentru Patrimoniul Cultural National, persoane care au fost prezente  la discutiile purtate cu prilejul predarii primirii bunurilor si care cunosc foarte bine aspectele relatate in plangerea de fata), precum si Ceuca Lucia, Ceuca Cornel (care cunoscusera situatia mea), Moraru Cornel  (care a participat la preluarea cartilor de la fiica Rodicăi Puia, încredințat de mine să recupereze și alte obiecte de la inculpați).


Tg. Mures, .....................

partea vatamata – parte civila 
prin avocat Viorel Gorea

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.