Treceți la conținutul principal

Coincidențe. Pe marginea mormântului lui Adrian Păunescu

 Marcela Saftiuc - Balada
   
  Vezi  mai multe  video    din   muzica

Marcela Saftiuc - Fiii lacrimilor tale
   
  Vezi  mai multe  video    din   muzica

Azi e duminică 7 noiembrie. Pe când eram elev, între 1949 și 1957, în ziua asta se ieșea obligatoriu la manifestația de stradă închinată zilei de 7 Noiemvrie, aniversarea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie 1917. Decalaj de calendare. Marea sărbătoare a comuniștilor de pe Terra. La Cluj era adesea frig, ploua, tremuram, autobiuzele nu circulau, veneam cinci kilometri pe jos din Donath până în centru, la liceul Racoviță, de unde plecam încolonați. Cu cât treceau anii cu atât eram mai sătul de acest ritual.
Azi are loc înmormântarea lui Adrian Păunescu, probabil singurul poet român care a avut curajul să se mai declare comunist și după executarea lui Nicolae Ceaușescu.

E un merit al său, o obrăznicie de «menestrel dinastic» (vorba lui Volodea, răspopitul), o provocare sau o lăudabilă consecvență?

Pe Internet se pot vedea zeci de înregistrări ale spectacolelor «Cenaclului Flacăra». Fenomenul merită să fie cercetat fără negativisme apriorice. O colecție de istorie orală cu opiniile actorilor și spectatorilor există poate deja, răspândită pe bloguri.
A fost un fenomen social și mediatic ieșit din comun. Evident manipulat, manipulatoriu dar și autentic și profund, prin trăirile pe care le-a generat, prin angajamentele morale și artistice pe care le-a indus. E deci de cercetat și nu de clasat cu suficiență și lipsă de curiozitate.

Dan Culcer





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

A trecut granita dintre România și Republica Moldova, gol pusca

A trecut granita dintre România și Republica Moldova, gol pusca   Politistii de frontiera botosaneni i-au intocmit dosar penal unui moldovean, care a trecut ilegal frontiera de stat in Romania, peste raul Prut. Pana aici nu este nimic neobisnuit, numai ca atunci cand a fost gasit de politistii de frontiera moldoveanul era complet dezbracat. Vineri, in jurul orelor 12.00, politistii de frontiera de la Sectorul Politiei de Frontiera Radauti Prut au fost informati ca pe raza localitatii Crasnaleuca se afla un barbat, de aproximativ 40 de ani, dezbracat complet, suspect ca ar fi trecut frontiera de stat dinspre Republica Moldova. Echipajul s-a deplasat la fata locului retinand persoana ducand-o la SPF Radauti Prut. Pe durata cercetarilor s-a constatat ca acesta se numeste Ghenadie S., are 39 de ani si este cetatean din Republica Moldova. Barbatul a declarat politistilor de frontiera ca a trecut ilegal frontiera de stat dintre Moldova si Roman...

Informații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA

Caut i nformații publice disponibile privitoare la numele de familie CULCER, COLCERIU, COLCER, LENGHEL, MARICA, PETROVAN, MIHALCA, GEORGIU ? Pentru o cercetare privind răspîndirea acestor patronime în spațiul României, cu precădere în cel al Ardealului, incluzând Maramureșul, Bihorul, Silvania. Inclusiv în presa veche sau în arhivele naționale. Dan Culcer   Am adunat ce am găsit în surse publice despre numele de familie Culcer , Colceriu / Colcer , Lenghel , Marica , cât și legăturile între ele. Dacă vrei, pot încerca să găsesc și în registre mai specializate (arhive, steme, heraldiscă), dar iată ce apare până acum: Numele „Culcer” Istoric, genealogie Există o monografie a familiei Culcer din Dobrița , scrisă de Gabriel Culcer, fiul lui Max Culcer. ( Familia Culcer Family ) Familia Culcer are rădăcini importante în Gorj, România. Un membru notabil: medicul Dimitrie Culcer . ( Vertical | Jurnalul ce străbate timpul ) Dumitru „Tache” Culcer, fiu al lui Dimitrie, a avut rol ...

Anatoli Basarab. Manual de supraviețuire fără baterie.

 Noi, cei de 40+: Ultimii oameni adevărați sau Specia 40+. Manual de supraviețuire fără baterie. Oamenii de peste 40 nu sunt bătrâni. Sunt versiunea de test a omenirii. Am fost generația Beta a vieții moderne — fără update-uri, fără garanție, dar indestructibili. Noi mergeam singuri la școală. Fără GPS, fără escortă, fără „te rog să mă iei de la poartă”. Dacă ne rătăceam, întrebam un adult. Adică un om viu, nu o aplicație. Și, culmea, ajungeam acasă întregi. Ne jucam în stradă, printre mașini, câini și gropi, și veneam doar când se striga din balcon: „Hai la masă!”. Dacă nu veneam, primeam o „ședință de reeducare” cu papucul zburător. Educație fizică, aplicată pe viu. Țineam frână cu piciorul pe cauciuc, mergeam pe biciclete de adulți, de-abia ajungeam la pedale. Fără cască, fără cotiere, fără genunchiere. Aveam doar reflexe și îngerul păzitor care lucra peste program. Cine cădea, se ridica. Cine plângea, auzea: „Nu s-a rupt, deci nu doare.” Beam apă din furtun, mâncam pâine cu zah...