Treceți la conținutul principal

Gestiunea pașnică și lucidă a divergențelor legitime

http://www.asymetria.org/admin.php?op=EditStory&sid=828
Gestiunea pașnică și lucidă a divergențelor legitime
Am ascultat ieri, pe France culture, post de radio câteodată foarte interesant, o dezbatere despre unificarea Germaniei. Unul din participanți, fost ministru de externe al Franței, excelent diplomat, om de o inteligență acută, apropiat de François Mitterand, fostul președinte al Franței, a utilizat o expresie de mare interes pentru analiza unor situații și evenimente actuale : gestiunea divergențelor legitime.


Sper că diplomația română va știi să realizeze această gestiune în
relațiile cu vecinii noștri din exterior și din interior. Cu Rusia, cu
Ucraina sau cu Ungaria, pentru a face publice pretențiile
acestor state față de România actuală, atunci când ele exprimă
divergențe legitime mascate de discursuri ilegitime dar legitimiste.Și
nu doar cu vecinii. Ci cu state unde trăiesc mulți foști cetățeni
români. De pildă cu statul Israel, pe tema gravă a găzduirii de către
acest stat al unor criminali din aparatul de represiune comunist, din
anii 45-55, emigranți care nu au fost niciodată cercetați pentru
faptele lor pe teritoriul românesc. Sau pe tema cercetării comparate a
datelor demografice de emigrare și imigrare din perioadă 1939-1965,
pentru a clarifica contribuția autorităților române la salvarea
populației de origine iudaică în timpul războiului ca și contribuția
demografică a României la stabilizarea și dezvoltarea economică a
statutului Israel, prin aflux de cadre de înaltă calificare produse de
învățământul din România. Teme de cercetare pentru oamenii de știință
din cele două țări care pot contribui la gestiunea pașnică și lucidă a
divergențelor legitime.



Dan Culcer

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor. Cvasi-dispariția evreilor din cultura României

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publica...

Voi nu aparțineți culturii române și nici cultura română nu vă aparține.

  Voi nu aparțineți culturii române și nici cultura română nu vă aparține. Sunteți venituri și venituri veți rămâne. Nu fiindcă așa vreau eu, ci fiindcă în loc să iubiți cultura română, a cărei inimă nu bate pentru voi, o denigrați și o bârfiți pe toate meridianele, încercând să vă prezentați voi ca fiind sufletul și mintea culturii române, pe care vreți să o înlocuiți cu o făcătură fără inimă, fără minte și fără coaie, un ersatz, într-o limbă scâlciată, o improvizație stupidă pe care o numiți avangardă literară.