Treceți la conținutul principal

Dan C. Mihailescu si Iluziile optzecismului

Citesc cu mare întîrziere un articol de Dan C. Mihăilescu, în care susține că aș fi declarat, nu scrie unde, că „optzecismul n-a fost decat o (alta) stratagema concoctata in laboratoarele “ideologice” ale Securitatii ”. O să cercetez. Nu cred că am scris așa ceva, dar de gândit oi fi gîndit, fiindcă, oricât de uituc voi fi fiind, știu că așa zisul optzecism este o invenție neliterară și neomogenă. Deci, printre cei care se citează de obicei pe listele respective, se află și băieți sau fete nu doar optezeciști poeți, critici și prozatori ci și optezeciști informatori. O să fac lista mea și voi căuta prin dosarele de presă.
Dan Culcer


„ Dar intre constiinta clara a faptului ca valoarea artei nu poate oculta viciile biografiei si perceptia la fel de clara a conservarii legilor estetice dincolo de tacticile de supravietuire nu este de optat, ci de facut conjunctia. Nici “Siberia spiritului”, nici “rezistenta prin cultura”, judecate drept cele doua extreme care au sapat falia vietii noastre literare in postceausism, nu sunt de ales, monomaniacal, ca grila obligatorie in istoria literara. Numai extragand ceva din radicalismul primei formule si altceva din laxismul (poate prea comprehensiv) al celeilalte si amestecandu-le bine se poate ajunge, cred, la o viziune echilibrata. Una in care fabulosul cartarescian sa nu fie decriptat numaidecat ca o evadare din chingile congresului 16, Elegiile lui Nichita sa nu-si extraga libertatile vizionare din programul congresului 9, Morometii sa nu fi fost neaparat ingaduit si sprijinit de cutare departament ideologic, Dioptrele lui Alice Botez, incifrarile biblice ale lui Mircea Ciobanu, balcanitatea dimoviana, ars combinatoria lui Foarta, picarescul fermecator din Manualul intamplarilor etc., etc. sa poata fi percepute nu ca “riposte, replici, replieri disperate sau inventive” la presiunea ideologica a momentului, ci ca entitati artistice, rotunjite – daca vrem neaparat – in sfidarea politicului, dar decoland fara drept de intoarcere de pe pistele acestuia.


Cum sa spun? In 1990, Dan Culcer m-a stupefiat sustinand ca optzecismul n-a fost decat o (alta) stratagema concoctata in laboratoarele “ideologice” ale Securitatii. Bun, sa acceptam ca aripa reformatoare a ghidusei institutii pregatea perestroika valaha inclusiv prin secreta stimulare a “vantului potrivit pana la tare”. Sa acceptam si ca tema obsedantului deceniu va fi fost gandita de la inaltimea biroului lui Dumitru Popescu, tot asa cum viata literara se poate la rigoare imparti intre oamenii lui Eugen Florescu si oamenii lui Gogu Radulescu, plus Rautu, Chisinevschi sau Burtica, plus – cum vede lucrurile Marian Popa – eterna concurenta dintre partida autohtonista si cea evreiasca. Ei si? In viata operelor, a textelor, pentru posteritatea lor estetica, in ce masura vor mai conta circumstantele, stimulii initiali, caracterul de “replica, repliere, riposta”? Realismul cotidian din Aer cu diamante are un caracter insurgent, de contestare ludica a reprimarii generale, numai in prima sau ultima instanta. Restul e pura poeticitate, oricum am intoarce lucrurile.

Comentarii

  1. Post-scriptum. De când am scris această notă cercetarea activității invizibile a unora din optzeciști (stupidă etichetă! bazată pe nulissimul «concept» de «generație») a avansat. Au ieșit la iveală destui informatori care bălteau din tinerețe pe culoarele caselor de întâlnire ale Securității. Așa că, presupun, mirarea sau indignarea lui Dan C. M. și-or fi redus din intensitate. Activitatea conformistă și mizerabilele turnătorii ale unora dintre membrii grupurilor ghidate de Croh sau Manolo devine transparentă. Să nu uităm că maeștrii au dat și ei semne de intens conformism combinatoriu post-comunist, de alzheimer politic -precum Croh în memorialistica sa bine periată de coresponsabilitățile îndrumătporului de partid, sau de carierism politic cras al fostului critic literar, Manolescu Nicolae.
    Dan Culcer

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …