Treceți la conținutul principal

Interviu pentru Europa Libera. Note.

La sosirea mea în Franța, în octombrie 1987, Monica Lovinescu, pe care o cunoșteam din anterioare călătorii occidentalicești, mi-a solicitat pentru Europa Liberă, interviul ritual pe teme De ce ați ales libertatea ?, reluare titlului cărții lui Victor Kravcenco, din 1946, I Chose Freedom, tradusă în franceză de Editura Self în 1947, sub titlul J'ai choisi la liberté.
O astfel de abordare a discuției, cu un exilat la început de drum, mi se păruse atunci și de atunci indecentă. De aceea i-am spus distinsei ziariste că nu pot răspunde la această întrebare, fiindcă nu am ales libertatea, nu am avut nici o alegere, am fugit din fața fricii, terorii și nu cred că în Franța voi găsi libertatea, diferența fiind în natura și proximitatea presiunii resimțite din partea controlului.
Dealtfel, nu aveam obraznicia de a da lecții de curaj celor din țară, fiind eu la adăpost, relativ desigur.
Așa că am propus să reluăm discuția după un timp, când voi fi avut ceva de povestit despre peripețiile inserției, integrării.
Lucrul s-a întâmplat la aproape doi ani de la sosire.
Cum detest improvizațiile, am scris practic răspunsurile la întrebările nepuse ale ziaristei, dar textul dactilografiat nu s-a păstrat integral și nu știu dacă inregistrările se mai află în arhiva sosnoră a postului de radio, cîtă s-a păstrat la Praga.

Pentru orice eventualitate, date fiind natura și mesajul textului redactat, îl transcriu după dactilograma care se va depune în Fondul Dan Culcer, păstrat de INMER ( Institutul pentru Memoria Exilului Românesc), la București.

Iată notele pentru interviu. Deși m-am străduit să le urmez, să ascund faptul că le citesc, am improvizat probabil la microfonul de pe avenue Rapp, unde se afla studioul parizian al Free Europe, așă că eventuala înregistrare sonoră poate fi diferită.


Am sosit în Franța acum un an și șapte luni. Primele luni au fost destul de grele pentru că expatrierea implică un șoc existențial care nu e ușoir de suportat chiar dacă, în anumityă măsură, noul mediu își este cunoscut. O cunoaștere pînă la urmă dovedită ca superficială, întrucât regulile de comportament în cotidian diferă în funcție de starea de turist sau de căutător de lucru. Iar ca intelectual, ca scriitor sau ziarist, găsirea unei munci adecvate calificării tale, fără să fie imposibilă, nu e totuși la îndemână.
Am urmărit deci mai multe piste : cercetarea științifică, ziaristica în zona ei tehnic-redacțională, (realuarea) carierei universitare.
(Va urma.)

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.