Treceți la conținutul principal

Societatea de mâine sau No Future (o ancheta de Dan Culcer)

Vă propun să realizăm pe tema Societatea de mâine un număr din Amfitrion, revistă de la Turnu Severin, și/sau din Timpul de la Iași.
Ultima sau penultima serie de interviuri pe această temă a fost realizată de scriitorul și medicul Ion Biberi. N
ăscut în Turnu-Severin la 21 iulie 1904, autorul cărților: Lumea de mâine, interviuri, 1945 (reeditat, în 2001, la Editura Curtea Veche); Orizonturi spirituale. Dialoguri, 1968; Lumea de azi, interviuri, 1980.
Vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Biberi
Textul meu poate fi completat cu întrebări, daca tema vi se pare actuală și culegerea opiniilor realizabilă. Dacă grupurile celor doua reviste nu sunt interesate, rog să mi se comunice decizia lor ca să pot intra în contact cu alte redacții din România sau din diaspora.
Cu bine, Dan Culcer



Societatea de mâine sau No Future (o ancheta de Dan Culcer)

Argument

Scriitorii, artiștii de toate genurile, erau cândva oameni cu privirile îndreptate spre viitor, cei ce visau că societatea omenească poate fi reconstruită, că principiile morale pot fi respectate, că există justiție, că dreptatea și binele pot învinge, că răul nu este necesar, că frumosul ne dă speranță și ne purifică.
Aceste cuvinte par să nu mai aibă conținut de la o vreme, iar, mai ales de la așa zisa cădere a comunismului, ultimele viziuni raționale ale viitorului au fost abandonate, expulzate, pe temeiul convingerii că toate încercările de reformă sau de modificare revoluționară au eșuat, după ce aduseseră în lume teroare utopiei transformată în dictatură.
Dar acest eșec al utopiei sociale nu impune abadonarea unui țel, chiar în condițiile unor sisteme de o complexitate înfricoșătoare, ci, dimpotrivă, solicită definirea lui mai clară și impune necesitatea de a pune împreună, de a concatena energiile creatoare, și nu doar cele ale lumii artistice.
De nu va fi așa, vom avea parte, supraviețuitori inerți, de viitorul pe care ni-l pregătesc nouă, dar mai ales copiilor noștri, trepădușii cleptocrației instalate cu voia sau fără voia noastră, în România. Iar lumea va trece pragul catastrofei ce va fi provocată de comanditarii crimei energetice preventive, de războinicii paranoici porniți în căutarea și cucerirea petrolului.

Suntem oare noi ceilalți, chirciți, cu mâinile pe cap, ca să ne ferim de lovituri, cu toții între pereții capitonați ai unei camere de balamuc, de unde vocile celor care protestează și visează, vocile celor considerați nebuni, nu mai răzbat spre o lume în care violența s-a impus ca metodă politică și unde hoții, mincinoșii și paranoicii au câștigat încă o bătălie. Poate chiar și războiul.

Nu acesta este viitorul meu. Dacă nu pot face nimic ca să-l modific, măcar să îmi declar dezacordul total și anticipat.
Nu urlu de ciudă și dezamăgire deși asta aș dori să fac, doar fiindcă sunetul nu se transmite în acest mesaj.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor. Cvasi-dispariția evreilor din cultura României

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...

Manea, Gabrea și empatia non-identitară cu o teroristă. Ana Pauker

Prozatorul Norman Manea, prezentat de câțiva ani, într-o anume presă din România, ca potențial candidat la premiul Nobel pentru literatură, a publicat un eseu acum câțiva ani în Observatorul cultural  (dar și  în volumul  Plicuri şi portrete) sub titlul  Tovarăşa Ana – Paradoxul Pauker: antisemitism şi comunism,  reconstituire și un comentariu lung pe marginea biografiei Anei Pauker. O bază documentară pentru un probabil proiect literar, devreme ce prozatorul scrie :  « Viaţa Anei Pauker mi s-a părut aproape un roman şi am revenit la ea cînd am putut. Nu din punctul de vedere al unui istoric sau al unui cercetător-comentator politic, ci din cel al unui scriitor interesat mai curînd de contradicţii decît de convenţionala coerenţă, chiar şi în cazul unei militante staliniste.»  « Este vorba despre un caz deloc idilic, al legendarei Pasionaria române, Ana Pauker, şi al atît de interesantei sale biografii – o neclintită comunistă care a opta...

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publica...