Treceți la conținutul principal

Societatea de mâine sau No Future (o ancheta de Dan Culcer)

Vă propun să realizăm pe tema Societatea de mâine un număr din Amfitrion, revistă de la Turnu Severin, și/sau din Timpul de la Iași.
Ultima sau penultima serie de interviuri pe această temă a fost realizată de scriitorul și medicul Ion Biberi. N
ăscut în Turnu-Severin la 21 iulie 1904, autorul cărților: Lumea de mâine, interviuri, 1945 (reeditat, în 2001, la Editura Curtea Veche); Orizonturi spirituale. Dialoguri, 1968; Lumea de azi, interviuri, 1980.
Vezi http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Biberi
Textul meu poate fi completat cu întrebări, daca tema vi se pare actuală și culegerea opiniilor realizabilă. Dacă grupurile celor doua reviste nu sunt interesate, rog să mi se comunice decizia lor ca să pot intra în contact cu alte redacții din România sau din diaspora.
Cu bine, Dan Culcer



Societatea de mâine sau No Future (o ancheta de Dan Culcer)

Argument

Scriitorii, artiștii de toate genurile, erau cândva oameni cu privirile îndreptate spre viitor, cei ce visau că societatea omenească poate fi reconstruită, că principiile morale pot fi respectate, că există justiție, că dreptatea și binele pot învinge, că răul nu este necesar, că frumosul ne dă speranță și ne purifică.
Aceste cuvinte par să nu mai aibă conținut de la o vreme, iar, mai ales de la așa zisa cădere a comunismului, ultimele viziuni raționale ale viitorului au fost abandonate, expulzate, pe temeiul convingerii că toate încercările de reformă sau de modificare revoluționară au eșuat, după ce aduseseră în lume teroare utopiei transformată în dictatură.
Dar acest eșec al utopiei sociale nu impune abadonarea unui țel, chiar în condițiile unor sisteme de o complexitate înfricoșătoare, ci, dimpotrivă, solicită definirea lui mai clară și impune necesitatea de a pune împreună, de a concatena energiile creatoare, și nu doar cele ale lumii artistice.
De nu va fi așa, vom avea parte, supraviețuitori inerți, de viitorul pe care ni-l pregătesc nouă, dar mai ales copiilor noștri, trepădușii cleptocrației instalate cu voia sau fără voia noastră, în România. Iar lumea va trece pragul catastrofei ce va fi provocată de comanditarii crimei energetice preventive, de războinicii paranoici porniți în căutarea și cucerirea petrolului.

Suntem oare noi ceilalți, chirciți, cu mâinile pe cap, ca să ne ferim de lovituri, cu toții între pereții capitonați ai unei camere de balamuc, de unde vocile celor care protestează și visează, vocile celor considerați nebuni, nu mai răzbat spre o lume în care violența s-a impus ca metodă politică și unde hoții, mincinoșii și paranoicii au câștigat încă o bătălie. Poate chiar și războiul.

Nu acesta este viitorul meu. Dacă nu pot face nimic ca să-l modific, măcar să îmi declar dezacordul total și anticipat.
Nu urlu de ciudă și dezamăgire deși asta aș dori să fac, doar fiindcă sunetul nu se transmite în acest mesaj.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …