Mariana Șora afirma, în interviul acordat lui Leonid Dragomir, că fraza lui Nae Ionescu : "Intre națiuni există ziduri care merg de la pământ și până la Dumnezeu", pronunțată de acesta în cadrul unui curs din 1937 sau 1938, a fost resimțită de studenta care era dânsa pe atunci, ca "o fraza memorabilă și dărâmătoare", și a marcat îndepărtarea tinerei, inteligentei și studioasei evreice timișorene, de Nae Ionescu, care probabil i se arătase tot atât de fascinant ca și altor studenți până la acea vreme.
Vreau să notez reacția mea la această frază a lui Nae Ionescu, pe care nu o cunoșteam. Acum, în ianuarie 2008.
Nae Ionescu despre națiuni
Mariana Șora afirma, în interviul acordat lui Leonid Dragomir (Vatra, nr.11/2007), că fraza lui Nae Ionescu : "Intre națiuni există ziduri care merg de la pământ și până la Dumnezeu", pronunțată de acesta în cadrul unui curs din 1937 sau 1938, a fost resimțită de studenta care era dânsa pe atunci, ca "o fraza memorabilă si dărâmătoare", și a marcat îndepărtarea tinerei, inteligentei și studioasei evreice timișorene, de Nae Ionescu, care probabil i se arătase, până la acea vreme, tot atât de fascinant ca și altor studenți.
Vreau să notez reacția mea la această frază a lui Nae Ionescu, pe care nu o cunoșteam. Acum, în 2008. Anul în care voi împlini 67 de ani.
Nae Ionescu va fi fost genial? Nu știu. Dacă Goethe a fost un geniu, atunci Nae Ionescu nu a fost unul. Mai degrabă văd în Nae Ionescu un antrenor în filosofie, în genul, poate, în care Noica dorea să fie el însuși antrenor, pentru tineri, sub comuniști. Adică să îi facă pe cei care, sub presiunea dogmei și cenzurii, uitaseră să gândească, să devină oameni liberi, gânditori cu propriul lor cap, pe proprii lor umeri. Drepți, în picioare.
În privința frazei lui Nae Ionescu, tot ce știu despre națiuni mi se pare o confirmare a acestei memorabile fraze, a cărei formă probabilă mi se pare mai degrabă : "Intre națiuni există ziduri care se-nalță de la pământ și până la Dumnezeu".Dar zidurile sunt nu doar despărțitoare ci și protectoare.
Daca nu ar fi așa, nu ar exista ființe, corpuri geometrice, nu ar exista națiuni. Este o problemă de biologie, de matematică, de geometrie și nu de politică sau etică. Nu ar putea există “corpuri˚ diferențiate, fără delimitări, iar limitele, în aceste domenii, sunt o necesitate, nu doar o convenție sau un mit fondator.
Pentru a convinge o evreică, primul exemplu care ar putea să fie dat este chiar cel care permite definirea evreității. O limită pe care cei care se definesc drept evrei o înalță de la pământ și până la Dumnezeu. Fără persistența acestui zid, menținut cu imense sacrificii și cu extraordinară tenacitate, comunitatea ebree nu ar fi putut supraviețui. Și tocmai pentru supraviețuirea ei, se înalță și acum ziduri, de la pământ și până la Dumnezeu. Ziduri reale pentru a apăra zidurile simbolice, cele despre care vorbea Nae Ionescu.
Nu trag de aici concluzia că separația este etanșă, că ar putea fi etanșă vreodată, doar că ea este necesară, fiindcă devălmășia este entropică. Adică mortală. Asta trebuie să li se răspundă propagandiștilor dereglementării, globalizării și altor universalisme, cum sunt capitalismul și comunismul. Pentru a exista, trebuie să ne diferențiem, specializăm. Așa a apărut și viața pe pământ. Prin zidurile celulare. Prin ieșirea din devălmășie. Casele se construiesc cu ziduri. Ele ne adăpostesc de rele.
Că în contextul crizei antebelice, cu mișcările sale antisemite, Mariana Șora a înțeles greșit sau mai exact nu a înțeles această frază, e aproape normal. Că acum nu și-a amendat neînțelegerea, este neliniștitor. Fiindcă suntem în fața unei confuzii de planuri. Zidurile casei lui Israel au ferit de pieire neamul acesta, spre norocul său.
Ca traducător și vorbitor trilingv, sunt destul de bine plasat pentru a simți pe unde trec zidurile și cât de nete, fluide, transparente sau opace sunt limitele. Și mai ales cât de periculos și fascinant este să traversezi membrane, să treci de pe o orbită pe alta.
Acestea fiind scrise, nu sunt deloc atât de pesimist și spenglerian ca Mariana Șora. Venirea barbarilor care au destrămat Imperiul a fost ocazia noii diferențieri, din care s-a născut națiunea căreia îi aparțin și limba în care scriu. Deși îmi place latina, deși vorbesc franceza și maghiara, prefer să scriu în limba română. Nu din orgoliu sau paranoia națională ci pentru că nu vreau să fiu altceva decât sunt. Asemenea celor din care mă trag. Pruncii mei din Franța sunt barbari ajunși la Paris. Eu i-am ajutat să intre în Cetate. Ce neam se va naște din aceste noi amestecuri? Unul puternic care își va înalța zidurile noii sale case până la Dumnezeu. Unul.
Dan Culcer
Bibliografie
Entropie
Auto-organisation
Néguentropie
Vreau să notez reacția mea la această frază a lui Nae Ionescu, pe care nu o cunoșteam. Acum, în ianuarie 2008.
Nae Ionescu despre națiuni
Mariana Șora afirma, în interviul acordat lui Leonid Dragomir (Vatra, nr.11/2007), că fraza lui Nae Ionescu : "Intre națiuni există ziduri care merg de la pământ și până la Dumnezeu", pronunțată de acesta în cadrul unui curs din 1937 sau 1938, a fost resimțită de studenta care era dânsa pe atunci, ca "o fraza memorabilă si dărâmătoare", și a marcat îndepărtarea tinerei, inteligentei și studioasei evreice timișorene, de Nae Ionescu, care probabil i se arătase, până la acea vreme, tot atât de fascinant ca și altor studenți.
Vreau să notez reacția mea la această frază a lui Nae Ionescu, pe care nu o cunoșteam. Acum, în 2008. Anul în care voi împlini 67 de ani.
Nae Ionescu va fi fost genial? Nu știu. Dacă Goethe a fost un geniu, atunci Nae Ionescu nu a fost unul. Mai degrabă văd în Nae Ionescu un antrenor în filosofie, în genul, poate, în care Noica dorea să fie el însuși antrenor, pentru tineri, sub comuniști. Adică să îi facă pe cei care, sub presiunea dogmei și cenzurii, uitaseră să gândească, să devină oameni liberi, gânditori cu propriul lor cap, pe proprii lor umeri. Drepți, în picioare.
În privința frazei lui Nae Ionescu, tot ce știu despre națiuni mi se pare o confirmare a acestei memorabile fraze, a cărei formă probabilă mi se pare mai degrabă : "Intre națiuni există ziduri care se-nalță de la pământ și până la Dumnezeu".Dar zidurile sunt nu doar despărțitoare ci și protectoare.
Daca nu ar fi așa, nu ar exista ființe, corpuri geometrice, nu ar exista națiuni. Este o problemă de biologie, de matematică, de geometrie și nu de politică sau etică. Nu ar putea există “corpuri˚ diferențiate, fără delimitări, iar limitele, în aceste domenii, sunt o necesitate, nu doar o convenție sau un mit fondator.
Pentru a convinge o evreică, primul exemplu care ar putea să fie dat este chiar cel care permite definirea evreității. O limită pe care cei care se definesc drept evrei o înalță de la pământ și până la Dumnezeu. Fără persistența acestui zid, menținut cu imense sacrificii și cu extraordinară tenacitate, comunitatea ebree nu ar fi putut supraviețui. Și tocmai pentru supraviețuirea ei, se înalță și acum ziduri, de la pământ și până la Dumnezeu. Ziduri reale pentru a apăra zidurile simbolice, cele despre care vorbea Nae Ionescu.
Nu trag de aici concluzia că separația este etanșă, că ar putea fi etanșă vreodată, doar că ea este necesară, fiindcă devălmășia este entropică. Adică mortală. Asta trebuie să li se răspundă propagandiștilor dereglementării, globalizării și altor universalisme, cum sunt capitalismul și comunismul. Pentru a exista, trebuie să ne diferențiem, specializăm. Așa a apărut și viața pe pământ. Prin zidurile celulare. Prin ieșirea din devălmășie. Casele se construiesc cu ziduri. Ele ne adăpostesc de rele.
Că în contextul crizei antebelice, cu mișcările sale antisemite, Mariana Șora a înțeles greșit sau mai exact nu a înțeles această frază, e aproape normal. Că acum nu și-a amendat neînțelegerea, este neliniștitor. Fiindcă suntem în fața unei confuzii de planuri. Zidurile casei lui Israel au ferit de pieire neamul acesta, spre norocul său.
Ca traducător și vorbitor trilingv, sunt destul de bine plasat pentru a simți pe unde trec zidurile și cât de nete, fluide, transparente sau opace sunt limitele. Și mai ales cât de periculos și fascinant este să traversezi membrane, să treci de pe o orbită pe alta.
Acestea fiind scrise, nu sunt deloc atât de pesimist și spenglerian ca Mariana Șora. Venirea barbarilor care au destrămat Imperiul a fost ocazia noii diferențieri, din care s-a născut națiunea căreia îi aparțin și limba în care scriu. Deși îmi place latina, deși vorbesc franceza și maghiara, prefer să scriu în limba română. Nu din orgoliu sau paranoia națională ci pentru că nu vreau să fiu altceva decât sunt. Asemenea celor din care mă trag. Pruncii mei din Franța sunt barbari ajunși la Paris. Eu i-am ajutat să intre în Cetate. Ce neam se va naște din aceste noi amestecuri? Unul puternic care își va înalța zidurile noii sale case până la Dumnezeu. Unul.
Dan Culcer
Bibliografie
Entropie
Auto-organisation
Néguentropie
Comentarii
Trimiteți un comentariu