Dan Culcer Jurnalul unui vulcanolog

Pregătesc cutii cu reviste și cărți vechi pentru o donație. Cu această ocazie răsfoiesc mai ales revistele de care mă voi despărți. Această lectură este pasionantă, prin detaliile răspândite în aceste periodice, pe care puțini le mai cercetează. Revistele nu sunt doar depozite cu texte ale unor scriitori, istorici sau publiciști clasicizați, cunoscuți sau uitați ci seismograme —tocmai prin rubricile secundare— ale opiniei redactorilor în raport de adecvare sau contrast cu vremurile. Aici, în casa de la țară, am păstrat o parte din publicațiile antebelice pe care le cumpărasem la Cluj, scotocind prin 1967 sau 1968 prin depozitul din pivnița casei lui Elie Dăianu, de pe strada Republicii, azi poate iarăși Regală. Transportul bibliotecii mele a fost excesiv de greu, o adevărată aventură, de la Târgu Mureș la Turnu Severin, de acolo la Arad, la Dijon și în fine la Charentenay. Din această pricină despărțirea este dificilă, dar nu vreau să las pe capul soției mele sau a copiilor o astfel d...

Sub titlul «Pour une approche sociologique des relations entre littérature et idéologie» , Gisèle Sapiro face câteva considerații pe tema indicată. Dar aici comentez doar nota 17. «Le régime de contrôle de l’imprimé conditionne les pratiques d’écriture (à travers l’autocensure, par exemple) ainsi que la déontologie du métier d’écrivain. C’est ainsi que, contre les diverses formes de censure ou de répression, dire la vérité a pu devenir une valeur littéraire au même titre que la défense de la beauté, le désintéressement et la sincérité, comme l’ont illustré Bertold Brecht en Allemagne et Paul Goma en Roumanie. En ce sens, le combat contre le contrôle politique de la production culturelle a contribué à fonder les principes et valeurs sur lesquels reposent l’autonomie relative du champ littéraire et l’idéologie professionnelle du métier d’écrivain, même si, comme on l’a vu, dans les régimes autoritaires, la défense de l’autonomie est associée à une lutte politique à laquelle e...

Nu reiau informațiile privind activitatea comercialo-monitorizantă a acestui evreu, originar din România, revenit să facă afaceri în România. Glasul pământului, desigur. S-au scris deja destule. Nu pot verifica aceste informații, le tratez sub beneficiu de inventar. Are dreptul să facă comerț, dacă respectă legea română. Probabil că afacerile merg mai puțin bine, devreme ce are timp să monitorizeze. Problema definițiilor și informațiilor din dicționare și enciclopedii este veche. Pe vremuri, intelectualii românii se plângeau și, întrucât nimic nu s-a schimbat, se pot plânge mereu, că nimeni nu-i ascultă, că prezențele românești în enciclopedii străine sunt firave și articolele conțin greșeli jenante. Dar nu am auzit ca românii să fi cerut schimbarea definițiilor într-un dicționar. Ar fi fost stupid. Cred că nici aici nu e vorba de modificarea unei definiții, ci de introducerea unui sens suplimentar. Ceea ce este logic. În unele contexte, în mod normal, doar în unele contexte, expr...

Am regăsit un text de pe vremea «războiului icoanelor», iconoclaștii fiind inconodulii ateismului militant. Reproduc ce am scris pe atunci, pro memoria : « Consider petitia conceputa si semnata de profesorul Emil Moise, […]ca o manifestare tipica a mecanismelor – cu aplicare Recurenta – de subminare a identitătii cetățenilor României. In conditiile presiunii de uniformizare la care suntem supuși cu totii, se lucrează cu sofisme care se vor pledoarii pentru combaterea discriminării, dar care capătă un caracter de incitare la razboi civil. Unei majoritatii i se opune o minoritate, asa-zisa “societate civilă”, care inventeaza teme de “comunicare” prin care îsi motiveaza existenta, consumind banul public si vrind sa dea impresia ca participa la construirea unei societati democratice. In realitate, prin actiunile de dizolvare a identitatii, acesti iresponsabili, care sunt doar interpreti de texte, -iar nu analisti ai realului, nu constructori de proiecte sociale rezistente-, c...

La  27 iulie 2011, Laszlo Alexandru emite un gândem (vezi mai jos). Puturos. Se bucură și se gudură că l-a prins cu rața-n gură pe Paul Goma. Când de fapt rața e-n gura lui Laszlo. Probabil că a început să se ia în serios ca specialist holocaustic și tocmai citește bibliografia pe care o ignora până nu a început să fie invitat le diverse acțiuni ale Comunității. Invitațiile la diverse sesiuni specializate sunt gesturile de prețuire ale acelora pentru care scrie. Normale gesturi. Totuși, doar relativa raritate a combatanților poate induce asemenea confuzie dintre un specialist și un amator, în acest domeniu. Cele câteva articole despre Mihail Sebastian sau câteva recenzii să fi fost suficiente pentru a înșela atâta lume? Așa, citind ce nu citise, L.A. a aflat de existența legilor privitoare la evrei, din vremea lui Antonescu. Și pac ! la blog cu descoperirea, aplicată la obsesiile sale. Și-i reproșează lui Paul Goma că scriitorul nu le citise pe vremea când s-a însurat cu o evreic...

Pe diverse situri sau bloguri se face publicistică și se fac jocuri de cuvinte, a propos de criminalitatea politică, ultimul exemplu fiind cel al norvegianului blond și cu frunte înaltă. Brava! Dar când ne decidem să punem o bombă în sfincterul șefilor, de genul celor invocați, în relație cu pupincurismul tradițional sau reciclat, practicat de personalitățile științifice și liderii morali ai nației, care să le explodeze curul tocma cînd trece pe acolo limba românilor pupincuriști? Doi dintr-o lovitură. Aceste rânduri sunt un mesaj nu doar pentru noii intelectualii ai puterii, ci și pentru democraturiștii fripturiști și liber-schimbiști de genul Petru Clej sau Laszlo Alexandru, plini de vervă slujnicară și limbuție bombastică. Primul profetizează că vor apărea și pe la noi ucigași de genul norvegianului. Să-i dăm prilejul să se dovedească profet adevărat, nu profet mincinos, cum pare sau este. În locul norvegianului, pentru rațiuni de evoluție organică, etnică, națională, visez că ...

Discuțiile în jurul provocărilor lansate sub semnături diverse pe ACUM.TV sunt inutile. Nici o logică a polemicii nu funcționează, nu se aduc argumente și atunci când se aduc ele se bazează pe anacronisme sau prejudecăți, adesea din ambele părți. Nu mă interesează dacă fostul disident Stefan N. Maier îl consideră, în consens cu Petru Clej, antisemit pe Eminescu. Nici că Moses Rosen și tagma au reușit să blocheze, sub un regim nazional-comunist de paradă, terminarea ediției eminesciene, cinci decenii. Nu asta e problema. Problema era , atunci când a fost scrisă poezia Doina (De la Nistru pân-la TIsa) ca și toate articolele eminesciene privitoare la chestiunea israelită sau a Orientului, că România fusese invadată de o populație alogenă și că această invazie făcea rău cetățenilor români ai acelei țări, prin exploatarea fără limite, prin cămătărie, prin incitarea la alcoolism, cu alcool fabricat clandestin, în cadrul unui conflict de interese care nu era liber negociabil între părț...