Treceți la conținutul principal

Asymetria. O revistă românească pe Internet

De ce "asymetria?" 
Am publicat pe Internet în mai 2000 primul număr al revistei Asymetria. Se vor împlini deci doisprezece ani de când mă străduiesc să mențin revista vie, ajutat de o mulțime de autori care au colaborat benevol, publicația nefiind comercializată sau comercială. Nu citez nici un nume acum. O voi face în mai 2011, cu ocazia unui bilanț. Reiau aici textul editorialului, ca să verific dacă am menținut linia pe care mi-o fixasem, una transideologică și neconformistă. Revista face parte din viața mea și eu fac parte din viața ei. Durata noastră depinde de altcineva. DC


«Titlul revistei noastre reia ”cu o mică dar importantă modificare” pe acela al revistei SIMETRIA, editată de arhitectul, eseistul si omul de cultura G. M. Cantacuzino, publicație trimestrială subintitulată Caiete de artă şi critică, al cărui prim număr apărea în toamna lui 1939 la București. Revista era redactată de G. M. Cantacuzino, Octav Doicescu, Matila Ghyka si P. E. Miclescu. Printre colaboratorii principali se afla Tudor Vianu, iar Ion Pillat a publicat aici cunoscutul său eseu, Poezie şi plastică. Asymetria se scrie în româneste fără litera Y, litera dealtfel foarte rară în limba noastră. Unul dintre rarele cuvinte care cuprind un Y e cel care dă nume singurului român care s-a ocupat de Numărul de aur. Iată deci explicaţia pe care o furnizez gratuit eventualilor internauţi care vor ajunge pînă aici. Y din Asymetria este un omagiu adus Numărului de aur şi lui Matila Ghyka. Il mai găsim în numele de familie al grecilor Alexandru sau Constantin Ypsilanti, nici aici nefiind mereu ortografiat cu Y, ci cu I, de pildă în Dicţionarul enciclopedic ilustrat Cartea Românească, realizat de Ion Aurel Candrea şi de Gheorghe Adamescu, tipărit între 1926 si 1931 în 7500 de exemplare.

Numărul dintîi al trimestrialului, din care au apărut, cred, doar trei numere pînă în 1941, conţinea în motto această definiţie a simetriei. "Simetria în sensul ei orginar înseamnă proporţie fericită sau comensurabilitate." Am sperat mereu că îmi va fi dat să continui această revistă, fără îndoială o aplicaţie tipografică a Divinei Proporţii, atît de mult mă impresionase formatul şi punerea în pagina, pe care le descoperisem în 1956, elev de liceu fiind, în biblioteca profesorului de matematici şi teologului clujean Atanasie Popa, unul din mentorii mei spirituali. Omagiindu-i pe antemergători nu pot să nu-mi exprim bucuria că mi-au fost daţi cei 44 de ani de care aveam nevoie ca să-mi împlinesc visul, chiar dacă revista noastră nu va fi poate niciodată tipărită pe hîrtie frumoasă şi bună, ci va bombarda o vreme cu electronii ei liberi ecranele unor ordinatoare de preste lume. Deschisă unor colaboratori pe care îi avem în vedere de ani de zile si pe care sper să-i putem convinge să ne urmeze în aceasta aventură, "Asymetria" nu va putea să ignore subteranele şi fundaţiile invizibile a unei culturi care nu se constituie doar din ceea ce îndeobşte numim cultură umanistă, universalistă şi consensuală. Consacrăm o pagină numelor celor pe care îi invităm să colaboreze, înşiruirea neavînd nimic restrictiv. E doar un mod printre altele de a ne exprima admiraţia, prietenia sau solidaritatea. Proclamăm deschiderea ca o condiție a dialogului şi nu ne înspăimîntă nici eroarea nici duşmănia, nici violenţa, nici dogma. Dimpotrivă, confruntarea va fi căutată şi provocată. Vom replica doar atunci cînd vom crede de cuviinţă, în funcţie de importanţa pe care o acordăm temei sau intervenţiei. Nu vrem să facem o revistă de literatură pentru literaţi. Vrem să unim într-o lucrare liber-consimţită oameni care, fără Internet, nu s-ar fi întîlnit niciodată şi să împărtăşim astfel o reflecţie transversală, aşa cum am fi dorit să o putem face şi la revista "Vatra" între 1971 şi 1987, publicaţie la temelia căreia, împreună cu alţi cîţiva literaţi, ne-am depus tinereţea, ca un jet de spermă la picioarele furcilor spiritului, o sămînţă care ar fi putut genera mandragore cu siluete umane, cu efecte benefice şi vrăji puternice, dar din care s-au născut prea mulţi monştri, uneori incurabile laşităţi şi slinoase adaptări. Nu căutăm deci să punem împreună doar obiectele literare acceptate de gustul comun sau de cel al elitei ci şi obiecte, asemeni celor cu destinaţie necunoscută, despre care scriam acum treizeci de ani, care nu au fost generate pentru a se încadra în standarde de acceptabilitate, care nu vor să fie Ceva anume şi totuşi Sunt. În acest context, pentru noi, documentul brut are valoare tocmai fiindcă poate fi scos din context, şi astfel poate deveni Altceva. "Romanul vieţii" cuiva nu poate fi judecat doar din unghiul literaturii proustiene sau faulkneriene, ci şi ca o parte a fundaţiei mocirloase a societăţii în care băltim cu toţii şi pe care nu avem voie să o ignorăm căci mlaştina, tinoava neştiută ne poate înghiţi pe nesimţite. Broşurile imbecile de îndoctrinare de toate culorile, care ne-au ars conştiinţele şi bătucit minţile, în acest secol ca şi în altele, nu vor fi fiind ele literatură, dar tirajul şi impactul lor era şi este mai puternic decît scrisul demascator, al lui Soljeniţin sau a acelor intelectuali care au avut forţa refuzului. A le ignora natura şi rolul, a le ocoli ca murdării sau lături ale spiritului înseamnă a (ne)meţine în ignoranţă : victime vinovate inocente, manipulate fără răgaz, incapabile de a se feri şi de a se răscumpăra. De nu, vom trăi şi privi mereu de la o prea mare distanţă lumea, îi vom neglija putorile şi nu-i vom pricepe exploziile, catastrofele şi imensele, "nesfîrşitele primejdii"* şi minunăţii, ignoranţi, surprinşi sau insensibili. In octeţii informaţiei transferate pe Internet îşi au locul şi cuvintele pe care nu le iubim, cuvintele celor pe care nu-i iubim, celor care nu sunt din aceiaşi gaşcă cu noi, nici din acelaşi grup, generaţie, specie sau regn, ca şi cei care nu se supun aceleiaşi legi morale. Nevoia de cunoaştere, nevoia de comprehensiune şi nevoia de eliberare sunt atît de nemărginite încît însăşi duşmanilor declaraţi se cuvine să le asigurăm dreptul de a ocupa o parte a spaţiului exprimării, fiindcă, suntem convinşi, aceasta e singura cale de acces spre aceia care reprezintă, pentru noi, alteritatea absolută, cea pe care mulţimea o abhoră înspăimîntată şi fascinată, alteritatea numită, considerată "diabolică", fără de care nici Binele, nici Dreptul, nici Divinul nu ar putea exista. Simetria e proporţie fericită şi comensurabilitate. Asymetria e proporţia nefericită, disproporţia, incomensurabilitatea. Si totusi, nu asymetria aduce răul. Nevoia de symetrie conduce la spaţiile celulare ale utopiilor, la hrubele infernale ale cetăţilor celeste coborîte pe pămînt şi devenite închisori. Asymetria e condiția realizării "negentropiei", refuzul uniformizării, diferențierea, condiția vieții. Universul din care facem parte este, din fericire, asymetric. Dar suntem uneori incapabili să contăm pe forța acestui dezechilibru, neputincioși, în nevoia noastră de înlocuitori de ordine, de erzatzuri de ordine, să ne imaginăm această asymetrie vitală şi ne transferăm speranţele în universuri symetrice, concentraţionare, concentrice. Îmi pare că lumea în care trăim e totuşi mai aproape de model asymetric, de acest gabarit, de această macheta de univers pe care nu o mai privesc de sus un Arhitect, Dumnezeu atotputernic, Iertător sau Pedepsitor, sau un Fiu rătăcit în Labyrint, Icar, profet, Isus iertător şi întelegător, ci Ei ca şi noi, coborîţi sau născuţi Yci şi colo, vieţuim în interiorul acestei machete de lumi pe care altădată doar arhitecții şi Dumnezeu (sau Marele Arhitect) aveau privilegiul de a o crea, a o stăpîni și a o distruge. Zeii păreau că ne asigură armura, hrana trupului şi a sufletului, şi ne cereau în schimb doar ascultare. Nici una din regulile acestui troc nu mai pare să fie valabilă. Acum privilegiile lor, ca şi privilegiile noastre, au devenit bunuri de consum cu gust de erzatz la un pick-nick pe ţărmul Oceanului care se cheamă Haos. Haideţi să ne mîncăm conservele sau să inventăm împreună Altceva

Dan Culcer

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.