Mai este oare nevoie să se demonstreze cantitativ, ceva ce este evident global? România, abia ieșită din găoace ca stat unitar și teoretic suveran, a fost invadată de o populație migrantă, străină de fenomenul românesc, parazitară economic, așa cum a demonstrat-o Mihai Eminescu cu asupra de măsură prin articolele sale politice.
Prezența sudiților, care nu au fost doar evrei, a fost sursa unui abuz de drept, sub oblăduirea căruia s-au așezat invadatorii. O frază simplă și clară este suficientă, ca să afirmi că cei mai virulenți critici ai invaziei și colonizării evreiești în România sau oriunde altundeva au fost șterși de pe liste, cenzurați, eliminați din biblioteci. Argumentul simplu este timpul de care cercetările de după 1989 au avut nevoie ca să fie recuperate textele «antisemiților», adică al naționaliștilor activi. Listele de cărți interzise, care sunt acum publice, autorii se pot cita, textele sunt accesibile pot fi adăugate fizic ca pdf sau texte ca și prin linkuri la orice bază de date, deci și la cea numită «frescă», din care se pot spicui destule exemple. Autorii dispăruți nu au existat nici măcar în bibliografii, nu au fost cercetați de autorii de teze, nu sunt citați nici măcar de cercetătorii sau ideologii evrei, nici de doctoranzii români sau străini, care s-au activat ca să primească una din miile de burse pentru realizarea unor teze, care nu fac decât să repete, ca evidențe inanalizabile și inatacabile, tezele pletorice ale «specialiștilor» evrei. Cum să cutezi a deranja sensibilitatea iudaică și holocaustică a conducătorilor de teză, care sunt mai ales evrei originari din România? Vezi cazurile Liviu Rotman, Carol Iancu etc. Autorii «controversați» nu există în bibliografiile curente.
Folosire termenului de antisemitism, nu mi se pare recomandabilă acum. E termenul ideologilor evrei, ei l-au inventat, nu e nevoie să fie preluat de cercetători lucizi sau de militanții întru apărarea națională. A lucra cu terminologia introdusă de subiectul/obiectul de studiu este o cale sigură pentru pierderea libertății de analiză detașată. Militanții apărării naționale însăși pot fi derutați și manipulați de adversari, atunci când joacă pe terenul acestora, cu regulile acestora, în loc să definească ei independent terenul și regulile, în funcție de interesele proprii și nu în funcție de teorii moralizante care servesc doar pentru paralizarea acțiunii de apărare națională, ca veninul care e administrat de un păianjen unei insecte oarecare, înainte de a o goli de substanța ei biologică hrănitoare pentru păianjen, care lasă goală carcasă de cheratină a ființei atacate.
Trebuie folosit termenul clar, cel de «analiză critică» sociologică, demografică sau politică a fenomenelor de invazie și colonizare, interzise prin Constituția României.
Căci nu e vorba doar de evrei, ci de puterile unor state imperialiste care au manipulat sau manipulează fluxurile demografice invazive. Cazul evreilor este excepțional fiindcă liderii lor, lipsiți de putere statală directă au acționat prin interpuși, au parazitat și folosit forța altor state și o fac și acum în interes propriu. Asta în biologie se numește parazitare, căpușare, simbioză, dacă ar fi benefică ambilor parteneri. Dar nu este!
Ca să știm despre ce vorbim, trebuie să aflăm cum sunt organizate, orientate, ghidate comunitățile, de către liderii evreilor, ce metode folosesc pentru a obține o solidariate dincolo de interesele individuale, cum intră în metabolismul unei puteri politice străineă ca să îl deturneze în scop propriu. Metoda pentru România e cunoscută, recentul Sistem Lauder e descris de evrei înșiși în publicațiile comunitare, desigur ca o excelentă metodă de pregătire a cadrelor diplomatice ale României, pentru a le transforma în instrumente de execuție docilă și entuziastă a unor acțiuni care servesc cu prioritate intersele israelite. Nu există nici o deosebire de principiu și de efect între Sistemul Lauder și sistemele de îndoctrinare organizate de Școala de cadre a celei de a III-a Internaționale comuniste, care avea sediul la Moscova, din care au ieșit toți bandiții evrei, ucrainieni, bulgari sau români care au instalat comunismul genocidar în România, sau a Universității Patrice Lumumba, care a format cadre comuniste pentru lumea a III-a sau Africa. Și de care se refolosește acum Vladimir Putin în penetrarea economică și politică a Africii. Cazul Lauder fost prezentat deja în revista Certitudinea.
Statul Israel a dezvoltat rețele de maximă eficiență în cadrul e.activtății de rutină a Ministerului său de Externe, care recenzează toate prezențele evreiești în toate insituțiile altor state, cu scopul de a le utiliza la nevoie ca instrumente de lobby, de spionaj sau de presiune.
Parazitarea nu se poate realiza decât dacă apare un interes simbiotic. Dacă parazitatul colaborează cu parazitul. Ceea ce s-a întâmplat în România din totdeauna, cu ajutorul unei clase de colaboraționiști, membrii «burgheziei compradore».
Duminică, 6 august 2023, 20:59:48 GMT+2, Dan Culcer
Articolele din Wikipedia pe această temă evită grijuliu să descrie efectele invaziei jidovilor ruși și galițieni pe teritoriul locuit de români. Ca atare deciziile politice șl demografice ale politicienilor români patrioți de după 1867. sunt prezentate fie ca abuzuri, fie ca politici retrograde, nemotivate de vreo reală situație națională de criză. Ca și cum ar fi anodin faptul că în decurs de patru decenii israeliții, imigranți invazivi și ilegali, au ajuns să reprezinte 38% din populația urbană a Moldovei.
Dacă nu comparăm acest fenomen demografic cu ceea ce se întâmplă în anul 2023 în Europa, riscăm să nu percepem dimensiunile problemei demografice atunci și acum. Nici o asimilare nu era și nu este posibilă, cantitatea debordantă și fluxul în continuă creștere a «venitúrilor» blochează orice încercare de adaptare a imigranților la civilizația locală, ceea ce implică tensiuni și conflicte etnice și economice din ce în ce mai grave, acum ca și atunci.
În insula Lampedusa din Marea Mediterană, teritoriu italian, zilele trecute au ajuns 10 000 de imigranți plecați din Africa, ca solicitatori de azil politic. Evident este un fenomen economic major, azilul politic este o mască pentru tinerii fără acte, purtători de rucksacuri și telefoane portabile, care vizează și vor să trăiască în paradisul capitalist european, fiindcă li se promite succesul și fericirea.
În construirea și difuzarea acestui proiect de imigrare un rol deosebit au canalele de televiziune franceze care sunt accesiibile în Africa și difuzează o imagine paradisiacă a vieții din Europa. Mai mult, difuzează jocuri de noroc sau jocuri vazate pe hazard la care participanții câștigă sute de mii de euro. Paradisul poate fi astfel la îndemână pentru africanii înfometați, prost plătiți și supra-exploatați local. Vor ajunge cu mari riscuri și eforturi în Europa, unde vor fi tratați ceva mai bine, dar exploatați la sânge.
«După 18 de ani de la revoluție pașoptiștii liberali (Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica) au adoptat prima Constituție a României, care a abrogat de facto dispozițiile articolelor 9 și 16 din Codul Civil (în sensul că formularea „numai streinii de rituri creștine pot dobândi împămentenirea” a fost înțeleasă și aplicată în epocă inclusiv în cazul ne-creștinilor pământeni, fiind și aceștia considerați „streini” - deși sensul în lege al cuvintelor român/străin nu era etnic, ci se referea la cetățenie). Agitând teoria pericolului demografic - în contextul temerilor legate de faptul că principele străin, Carol de Hohenzollern, abia instalat, ar putea aduce cu sine un aflux de imigranți - conducătorii partidului liberal au pornit la o serie de acțiuni anti-evreiești, precum interdicții de a locui în mediul rural, expulzări, restricții de ordin economic etc., care au fost agravate de abuzurile administrației locale însărcinate cu aplicarea acestor directive.
Recensământul din 1899 arată că israeliții constituiau 19% din populația urbană a României și 38% din populația urbană a Moldovei.»
«Spre deosebire de acțiunile anti-evreiești ale liberalilor, conservatorii au abordat o politică mai moderată. Guvernul lui Lascăr Catargiu (între 1872 - 1896, cu întreruperi), sprijinit de personalități cu vederi conservatoare (P.P. Carp, Titu Maiorescu, Take Ionescu etc.) a căutat o soluție mai echitabilă a „problemei evreiești”.»
Precizare terminologică necesară. Nu era vorba de acțiuni antievreiești ci de acțiuni de blocare ale efectelor negative ale imigrației clandestine și ilegale. Dacă ar fi fost mongolă, chineză, turcă sau rusă, aceste măsuri ar fi fost tot atât de îndreptățite. Fiindcă reprezintă interesele românilor localnici și nu cele ale străinilor invazivi.
Dan Culcer
SUDIŢI – bibliografie
*
C. Turcu, Observǎri asupra catagrafiei sudiţilor din Moldova pe anii
1824 şi 1825, în: Direcţia Arhivelor Statului, “Îndrumǎtor în Arhivele
Statului din Iaşi”, II, Bucureşti, 1956, p. 129–150.
* Stela Mǎrieş,
Supuşii strǎini în Moldova în perioada 1781–1862, Universitatea «Al. I.
Cuza», Iaşi, 1985 (cu bogatǎ bibliografie).
* Stela Mǎrieş,
Importanţa catagrafiei din anii 1824–1825 pentru problema sudiţilor
evrei din Moldova, în (ed.) S. Sanie şi D. Vitcu, “Studia et acta
historiae Judaeorum Romaniae”, I, Bucureşti, 1996, p. 51–138.
* (ed.)
Ioan Caproşu şi Mihai-Rǎzvan Ungureanu, Documente statistice privitoare
la oraşul Iaşi, II (1824–1828), Iaşi, Editura Universitǎţii „Alexandru
Ioan Cuza”, 1997, p. 5–510 (fragmente din Catagrafia sudiţilor din
Moldova 1824–1825).
* Ion Cioroiu, The Foreign Subjects from the
Romanian Extracarpathic Provinces in the 19th Century – with a Special
Regard on Moldavia, extras din: “Analele Ştiinţifice ale Universităţii
<<Al.I. Cuza>> Iaşi”, tom LV, s. II – c, Geografie, Iaşi,
2009, p. 211-219.
Emil von Richthofen şi românii la 1848. Stela Mărieş, Octavian Nicolae (editori)
Data apariției: 28.03.2012
Domeniu: Istorie / Istorie modernă
Colecție: Documenta
ISBN: 978-973-640-657-7
Nr. pagini: 194
Format: 17 x 24 cm.
Volumul de faţă vine să completeze un gol adînc resimţit pentru cercetătorii istoriei relaţiilor internaţionale ale României în epoca modernă. El introduce pentru prima dată în circuitul ştiinţific materiale documentare noi, preponderent inedite, culese din Arhivele Centrale germane de la Merseburg (Germania), conţinînd rapoarte consulare şi corespondenţa diplomatică prusiană din Iaşi din perioada anilor 1847-1848, care sînt supuse atenţiei istoricilor şi celor interesaţi în forma lor originală, integral, fără abrevieri sau pasaje inserate în trecut din motive politice în bine-cunoscutele croşete. Interesul pe care îl prezintă documentele reunite aici sporeşte nu numai datorită caracterului lor inedit, ci şi prin faptul că provin de la un diplomat de elită, un foarte bun cunoscător al timpului şi al împrejurărilor istorice în care a trăit şi activat la Iaşi la mijlocul veacului trecut – baronul Emil von Richthofen, agent şi consul general al Prusiei în Principate, în anii 1846-1848. Prin valoarea intrinsecă a informaţiilor politice, comerciale, economico-sociale, culturale şi spirituale, corespondenţa consulară şi diplomatică a baronului Emil von Richthofen se constituie într-o preţioasă sursă de informaţie pentru istoria modernă a României într-un moment istoric decisiv: revoluţia de la 1848.
Comentarii
Trimiteți un comentariu