Omar Khayam — Ulciorul

https://www.youtube.com/watch?v=nVU7gyi5NWY


Rămâi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri
Căci pentru-un vin și pentru tine
Mai am în sân trei pungi cu aur

Rămâi sa ne-alungam tristețea
Si setea fără de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare

 Știi tu, frumoaso, că ulciorul
 Din care bei înfrigurată
 E făurit din taina sfântă
 Din taina unui trup de fată

L-a făurit cândva olarul,
Cel inspirat de duhul rău,
Din taina unui trup de fată,
 Frumos și cald ca trupul tău

 Înmiresmează-te, frumoaso,
 Ca pe-un altar de mirodenii,
 Când zarea-i plină de albastru,
 Când lumea-i plina de vedenii.

 Și-atât cât darurile noastre
 Mai au pe margini bucurii,
 Căci mâine în zadar vei bate
 La porți de suflete pustii.

Ca mâine-om putrezi-n morminte
Uitați, nepomeniți de nimeni
Căci mâine vor veni olarii
Sa fure lut din țintirime

Si trupul tău, care mi-e astăzi
Cel mai iubit dintre limanuri,
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeții pe la hanuri.

Citesc emoționat acest vechi poem și mă înfier gândind la pieritele mele iubite.