Treceți la conținutul principal

De la realismul socialist la realismul magic. Lenin în Polonia

Grație memoriei și efortului lui Dezideriu Dudas, neobosit drumeț pe cărările Internetului, dispunem acum de cea mai verosimilă versiune a acestui banc, un adevărat clasic al esteticii realiste. Am introdus mici modificări, necesare poate.

Bancu' cu Lenin în Polonia :

Leonid Brejnev vrea să comande un tablou cu tema «Lenin în Polonia». Din păcate, toți pictorii ruși contactați în acest scop, formați în dogmatismul strict al școlii realiste, nu reușesc să transpună în pictură un eveniment care nu a avut niciodată loc. — Tovarăse Brejnev, se plâng ei, am vrea să facem pictura, dar nu putem: e împotriva formației noastre. In cele din urmă, in disperare de cauză, Brejnev e obligat să apeleze la bătrânul pictor evreu, Levy. — Desigur, spune Levy, aș prefera sa pictez intâmplări reale, dar voi face tabloul dacă asta dorești, tovarășe Brejnev. Este o onoare pentru mine. In fine, vine și ziua vernisajului. Toată lumea rămâne cu ochii ațintiți pe tabloul care înfățișează un bărbat aflat în pat cu o femeie ce seamăna izbitor cu nevasta lui Lenin, Nadejda Krupskaia.
 — Cine e bărbatul? intreaba, stupefiat, Brejnev. — E Troțky, răspunde pictorul.— Și femeia, continuă Brejnev, cine e? — Păi, tovarășe Brejnev, e soția lui Lenin.— Și Lenin? Unde e Lenin?— Lenin? unde să fie? În Polonia.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor. Cvasi-dispariția evreilor din cultura României

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi , sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. George Voicu scria proză și lucra, înainte de 1989, în momentul în care m-a contactat printr-o scrisoare la reviste...

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publica...

Voi nu aparțineți culturii române și nici cultura română nu vă aparține.

  Voi nu aparțineți culturii române și nici cultura română nu vă aparține. Sunteți venituri și venituri veți rămâne. Nu fiindcă așa vreau eu, ci fiindcă în loc să iubiți cultura română, a cărei inimă nu bate pentru voi, o denigrați și o bârfiți pe toate meridianele, încercând să vă prezentați voi ca fiind sufletul și mintea culturii române, pe care vreți să o înlocuiți cu o făcătură fără inimă, fără minte și fără coaie, un ersatz, într-o limbă scâlciată, o improvizație stupidă pe care o numiți avangardă literară.