Săptămâna muncii intelectuale și reforma Uniunii scriitorilor

Particip la discuții în jurul proiectului colectiv de reformă a Uniunii Scriitorilor. 

«Fondul Literar era mai mult decât gestionar de drepturi de autor. Formula folosită de mine care include practica unei case de ajutor reciproc, adică o cooperativă de drept colectiv, cred că acoperă acea parte a activității Fondului care permitea să ofere și recupereze împrumuturi de subzistență sau de lux (Jebeleanu pentru trabucuri). Insist pe tema Fondului pentru că recuperarea acestei activități ar permite Uniunii să gestioneze Timbrul literar și deci ar înceta sau reduce poate opoziția editurilor, care nu ar mai fi obligate să colecteze și să reverse contravaloarea. Fondul poate vinde timbrul obligatoriu unei edituri pentru totalitatea tirajului plănuit de aceasta, Editurile, prin lege, trebuie obligate să declare tirajele nu doar în contractele cu autorii ci și în fața Fiscului. Orice reeditare sau prelungire de tiraj, deasemenea. Deci acțiunea de reformă trebuie organizată pe două planuri -unul legislativ, altul de reorganizare a Uniunii. Legislativ: Constituirea unui lobby format din scriitori, formarea unor rețele -prietenii prietenilor- prin care să se facă propuneri legislative. S-a văzut cine sunt semnatarii propunerii legislative pentru indemnizația de merit (Vosganian, alături de trei alții). Ceea ce explică rolul asumat sși acceptat al acestuia în Uniune. Fondul aduce deci bani direct la Uniune. Nu avem nevoie de Copyro. Toți membrii Uniunii pot fi declarați membrii de drept ai Fondului (și de fapt, dacă într-un termen anunțat, nu se retrag). Firește trebuie organizată instituția cu specialiști în drept de autor deasemenea. Fără a fi o revendicare actuală, încurajarea ideii apariție altor Agenții de carte, care să fucționeze ca agenți pentru difuzarea culturii, literaturii ar fi utilă. Această încurajarea poate fi realizată prin articole ale scriitorilor care să declare că sunt în căutare de astfel de agenții care să reprezinte interesle lor în străinătate. Vă reamintesc că succesul real al difuzării operei de dramaturg a lui Matei Vișniec, dincolo de valoarea operei, stă în faptul că a fost după știința mea, singurul scriitor din Franța care a avut un agent literar (în Germania și Anglia, în Franța nu există agenții de acelașți tip).Profit pentru a repeta ideea că operele literare românești se pot bucura de interes real în Europa de Est și nu în Brazilia sau Franța. Și că deci formarea și încurajarea unor traducători din literaturile vecine este interesul nostru. Doar așa putem obține un interes reciproc. Ar fi activitate ce poate fi organizată și de Uniune. Cursuri de vară de traducători. Nu e un domeniu monoplizat de ICR, cu care se poate desigur colabora. Scriitorii pot fi profesori în acest domeniu. După aproape 30 de ani trăiți în Franța pot susține că nici un scriitor român nu a reușit aici, ca scriitor român. Istrati a reușit fiindcă era comunist și fusese susținut de comuniști. Ceilalți, Ionescu, Cioran au părăsit limba română. Ceilalți traduși nu sunt citați decât ocazional, relațional și protocolar. Vedem revistele franceze disponibile pe Internet. Adameșteanu, Nedelcovici, Manea, fiecare a fost tradus pe temeiuri diferite. Doar unii au susținere publicistică. Și aceea aleatorie. De ziua Muncii, salutări muncitorești de muncitor intelectual, vorba celui mai vajnic sindicalist scriitor român, Camil Petrescu, 

A se vedea legătura (nu linkul!) care trimite la un extras dintr-un text : Camil Petrescu despre munca intelectuală. 
http://www.socialeast.ro/camil-petrescu-ce-ne-preocupa-pro…/
DC