Treceți la conținutul principal

N. Manolescu și comunicatele Uniunii. La 16 februarie 2013, mai mult ca probabil cu ocazia comemorării a opt decenii de la Greva de la Atelierele CFR din februarie 1933 (ateliere cunoscute în istoria modernă a României sub numele de Grivița Roșie și cântate în toate modurile, cu toate glasurile false de poeții realismului socialist), în cadrul Uniunii Scriitorilor din România, a avut loc un eveniment care riscă să treacă neobservat, dacă nu ne-am învrednici să-i subliniem semnificația morală și materială. 
Evenimentul este epocal dar conștiința participanților nu a a sesizat natura sa excepțională. De unde o consemnare neutră, lipsită de orice interpretare fizică sau metafizică. 
Aflăm din comunicatul suucint doar atât : Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor a luat act de decizia preşedintelui «pe viață» (devreme ce repetarea candidaturii nu e blocată de statut, iar statutul oricum poate fi modificat «ori de câte ori este nevoie» -cum cu nerușinare s-a votat-), Nicolae Manolescu, de a renunţa la indemnizaţia pentru funcţia de la USR şi la salariul de la România literară.Trebuie că se simțea o imensă nevoie de lichidități la bugetul Uniunii, pentru că, în același timp, s-au instituit, poate prin transfer de fonduri, două îndemnizații de merit pentru scriitorii Norman Manea și Andrei Pleșu, aflați desigur într-o grea situație materială. Desigur, nu din această cauză li se acordă îndemnizația de merit acestor iluștri colegi, ci fiindcă sunt merituoși. N. Manea este universitar la Bard College, un colegiu evreiesc din Statul Washington (U.S.A.), unde lucrează ca « Francis Flournoy Professor in European Studies and Culture; Writer in Residence» iar, de la o vreme, mai ales după ce a provocat un murmur susținut de aprobare scriind Felix Culpa, un pamflet pe marginea biografiei lui Mircea Eliade, a cărui primă variantă a apărut în cunoscută publicație ideologică evreiască, The New Republic (1991, 5/08,  pp.35-37), perpetuu candidat la Premiul Nobel pentru literatură. Firește este o simplă coincidență, Norman Manea predă un curs intitulat Holocaustul și literatura, unde desigur se ilustrează și cu propriile sale texte, contribuții la acest domeniu tematic unde talentele sunt rare dar abundă ideologii, escrocii și domină «tratamentul fabulatoriu». 
Al doilea meritant, Andrei Pleșu, a fost ministru al Afacerilor Externe (29 dec. 1997 - 22 dec. 1999 ), ministru al culturii (28 dec. 1989 - 16 oct. 1991) și membru în Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (2000 - 7 oct. 2004 ). În 1994 a fundat si devenit presedinte al Fundatiei Noua Europa precum si Rectorul Colegiului Noua Europa, Bucuresti. Funcții probabil mai toate remunerate. 
Obrazul subțire cu cheltuială se ține. Mai ales când revistele Uniunii sunt pe cale să fie desfințate din lipsă de fonduri. Manea, amerlocul, trebuia indemnizat, fiindcă acest gen de investiție are aceiași valoare cu pedepsirea simbolică de către liberalul Manolescu a lui Liviu Ioan Stoiciu pentru publicare unui text «antisemit» de Paul Goma în Viața românească. A fost plecăciunea necesară la Poartă pentru a i se pune acestuia ștampila pe halca «ambasador bun pentru export».
Printr-o simplă deducție, putem stabili că N. Manolescu, cumulardul recent spășit, mai are cel puțin două surse de venit, pensia de profesor universitar și salariul de amabasador al României la UNESCO, la care firește că nu a renunțat (e dreptul său să beneficieze de pensie, chiar dacă ea este suspendată câtă vreme e ambasador). 
Să facem adunarea. Până la 16 februarie 2013, Nicolae Manolescu beneficia de cel puțin cinci surse de venituri stabile, impozabile, cumulabile, devreme ce nimeni nu i-a făcut vreun proces : 1. o pensie de profesor universitar, 2. o leafă de ambasador, 3. o indemnizație de conducere ca președinte al Uniunii scriitorilor, 4. o leafă de director al revistei România literară, 5. o indemnizația de membru corespondent al Academiei. 
Faptul că acum câteva lunii N. Manolescu încercase să forțeze alegerea lui ca membru plin, așa cum reiese din disputa publică transparentă cu Eugen Simion, era o normală acțiune de prevedere, poate în pregătirea anchetei ANI sau pur și simplu ca reacție de protecție. 
Se va observa poate de fizionomiștii amatori, ca mine, că N. Manolescu nu are buze. O gură tăiată ca o crăpătură în vizieră.
Se va nota că pentru a face loc soției sale în cadrul misiunii României la UNESCO, Manolescu nu a ezitat să dea afară, înainte de termen, o personaă care își câștigase postul prin concurs, chit că Ministerul Afacerilor Externe ar fi avut de plătit despăgubiri, evident nu din buzunaruș ambasadorului. Până la urmă, arnajamentele de culise și complicitățile de tot felul au mușamalizat ilegalitatea.

Dan Culcer

Bibliografie 
BUCUREŞTI, (31 mar 2011)
Nicolae Manolescu: ANI nu are ce avere să îmi verifice. Declaraţia mea de avere este pe site-ul MAE

Nicolae Manolescu: ANI nu are ce avere să îmi verifice. Declaraţia mea de avere este pe site-ul MAE 
"Nu au ce avere să îmi verifice. Eu iau leafa de ambasador ONU şi leafa de la Academie şi sunt plătit pentru ce mai scriu", a spus Nicolae Manolescu.
El a precizat că de cinci ani "predă la universitate gratis", iar pensia i-a fost suspendată - ambele aspecte fiind consecinţe ale funcţiei sale de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României pe lângă Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO).
"Nu cred că ANI are treabă cu mine", a adăugat Nicolae Manolescu. În plus, Manolescu a spus că declaraţia lui de avere este postată pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe (MAE).

Potrivit declaraţiei de avere postată pe site-ul MAE şi completată în 25 octombrie 2010, Nicolae Manolescu a avut în ultimul an fiscal un venit de 37.547 de euro şi 19.064 de lei, ca ambasador al României la UNESCO, 36.144 de lei - ca membru corespondent al Academiei Române, 56.580 de lei - ca preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România şi 2.723 de lei - ca director general al Fundaţiei "România literară".
Totodată, Manolescu a mai avut venituri din drepturi de autor de circa 126.000 de lei, din colaborări cu publicaţiile Evenimentul zilei şi Adevărul, contracte cu editurile Paralela 45 şi Litera şi din colaborarea cu Societatea Română de Radiodifuziune.
Averea criticului literar Nicolae Manolescu este verificată de inspectorii Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), în urma unor posibile nereguli semnalate instituţiei de fostul lider al Asociaţiei Civic Media, Victor Roncea. Acesta a postat pe blogul său un răspuns primit de la ANI, în urma solicitărilor adresate instituţiei de a-i cerceta averea lui Manolescu.
Potrivit documentului transmis lui Roncea de ANI, ancheta inspectorilor de integritate a început în data de 2 martie, odată cu prima solicitare transmisă de acesta, în urma căreia a fost deschis dosarul.
Inspectorii de integritate vor evalua averea şi posibilele incompatibilităţi sau conflicte de interese în care s-ar afla Manolescu.
Roncea prezintă şi cererea sa de verificare a lui Manolescu. În aceasta, el susţine că Manolescu nu şi-a mai depus "nici declaraţia de avere şi nici pe cea de interese încă din 5 iunie 2009".
În acelaşi document Roncea reclamă posibile alte incompatibilităţi între calitatea lui Manolescu de ambasador al României la ONU şi celelalte funcţii pe care le ocupă, între care cea de preşedinte al Uniunii Scriitorilor. Ca răspuns, Manolescu a calificat aceste afirmaţii ca fiind "prostii".
Manolescu este membru fondator al Alianţei Civice şi membru în Comitetul Director (1990). A devenit preşedinte al Partidului Alianţei Civice, în iulie 1991. A fost senator de Sibiu, desemnat în urma alegerilor de la 27 septembrie 1992, şi a candidat, din partea Alianţei Naţionale Liberale, la Preşedinţia României, în noiembrie 1996.
A fost membru al Biroului Permanent al PNL şi preşedinte al Consiliului Naţional al PNL, după fuziunea PAC cu PNL, în martie 1998. În iulie 2000 a demisionat din PNL.
El a fost numit, în vara lui 2006, în postul de ambasador al României la UNESCO. La 5 septembrie 2006, Comisiile de politică externă ale Parlamentului l-au validat pentru acest post, iar decretul prin care a fost numit a fost semnat, în 4 octombrie 2006, de preşedintele Traian Băsescu.

COMUNICAT SURSĂ.
În ziua de 16 februarie a.c., la Casa Monteoru, a avut loc întrunirea Comitetului Director al USR.
         Ordinea de zi a cuprins următoarele puncte:
          Informare privind situaţia generală a USR, prezentată de preşedintele USR, Nicolae Manolescu, completată cu date recente de vicepreşedintele USR, Gabriel Chifu, privind contractul de închiriere a Casei Vernescu, modificările legii timbrului şi cererea de subvenţii pentru revistele Uniunii, prezentate ministrului culturii, domnul Daniel Barbu, şi alte probleme de actualitate imediată.
          Fixarea calendarului evenimentelor USR şi etapele de aprobare a noului statut al USR, programată pentru acest an.
          Hotărârea privind activitatea de anul acesta a Comisiei de validare. S-a stabilit  că, din cauza modificării statutului USR, în 2013 nu se vor face noi primiri, ci doar eventuale titularizări ale stagiarilor.
          Au fost votaţi scriitorii Norman Manea şi Andrei Pleşu, care urmează să primească indemnizaţii de merit.
          S-a hotărât calendarul Comisiei de statut, care va lucra între 18 februarie şi 5 martie, preluând modificările propuse de scriitori din filialele USR – Bucureşti, Cluj şi Iaşi – şi armonizându-le.
          În final, au fost abordate problemele administrative la zi ale USR: regulamentul, condiţiile de funcţionare şi tarifele la Casa Scriitorilor „Zaharia Stancu“ de la Neptun; contractele de închiriere a spaţiilor de la Casa Vernescu; prelungirea contractului de închiriere a hotelului Unique, programul de funcţionare a celor două sedii, precum şi condiţiile în care se organizează manifestări culturale în Sala Oglinzilor.
          Comitetul Director a luat act de decizia preşedintelui de a renunţa la indemnizaţia pentru funcţia de la USR şi la salariul de la România literară.
Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România

Note. 
«LIT 276 Bard College (extras din situl insitutției)
Cursul lui Norman manea :The Holocuast and Literature
T 1:30-3:50 pm
Norman Manea
Cross-listed: Human Rights, Jewish Studies Reading and discussion of selected short fiction and novels by such major writers as Franz Kafka, Primo Levi, Tadeusz Borowski, W.G Sebald, Aleksandar Tisma, Danilo Kis, and by two Nobel Laureates for literature, I. B. Singer and Imre Kertesz. The Holocaust will be considered in comparison with such other genocides of the twentieth century as the Gulag, communist China and Cambodia and Rwanda etc. We will debate questions about the boundaries of art incorporating unprecedented cruelty and despair, about literature of extreme situations (the traditional and the more experimental modes of narrative representation). We will also pay attention to post-Holocaust reality, to the trivialization of tragedy in fashionable, simplistic melodramas of the current mass-media culture or in political-ideological manipulation (especially in former East European socialist countries). » 
N. Manea folosește terminologia lui Michael Saphir, care a susținut că orice comparație este o trivializare a tragediei. O idee cât se poate de stupidă, fiindcă orice cercetare științifică operează cu comparații.

Nota 2
Michael Shafir s-a născut la 4 ianuarie1944 în București, România ca fiu al lui Rudolf Frisch (1911-1967) și al Ellei Weissmann (1918-1995) Schimbările acestea de nume, frecvente la evrei, migranți frecvent, mai ales din motive de oportunism economic, mai rar politic, mi se par o expresie dacă nu o cauză a unei nevroze profunde și a unei crize identitare care cere o compensație. Ca să nu mai vorbim despre faptul că, în aceste condiții, nici un fel de recenzăminte sau alte feluri de catagrafii nu pot fi plauzibile. Cercetările lui Tobie Nathan, în continuarea celor ale lui Georges Devereaux, alias Deutsch, alias Dobo, evreu bănățean, fondatorul etnopsihiatriei, dau seama de consecințele acestor fenomene.
Etnopsihiatria este :(cf. http://www.ethnopsychiatrie.net/)
  1. 1. Une discipline clinique qui se donne pourtant pour objet l'analyse de tous les systèmes thérapeutiques, envisagés comme systèmes d'objets ; tous les systèmes, sans exclusive ni hiérarchie, qu'ils se revendiquent "savants" ou qu'ils se présentent comme spécifiques à un collectif, à une communauté - ethnique, religieuse ou sociale. L'ethnopsychiatrie se propose de les décrire, d'en extraire la rationalité propre et surtout de mettre en valeur leur caractère nécessaire. Cette discipline revendique une scientificité spécifique du fait que, envisageant les systèmes thérapeutiques comme la propriété de groupes - selon la formule énoncée plus haut : les groupes fabriquent les objets qui fabriquent à leur tour les personnes -, elle cherche à démontrer ses hypothèses en inventant des méthodes permettant aux représentants de ces groupes de se prononcer sur leur validité.
  2. Une discipline qui se propose d'éprouver les concepts de la psychiatrie, de la psychanalyse et de la psychologie aux risques des théories des groupes dont elle étudie les dispositifs thérapeutiques. Elle crée des situations, imagine des dipositifs, invente des méthodes destinées à mettre ces théories à l'épreuve des réalités culturelles et cliniques qu'elle observe.
  3. Une pratique clinique qui considère que la démarche et les résultats des points (1) et (2) concernent avant tout les patients ; une pratique qui s'intéresse à un débat contradictoire avec eux ; une pratique, enfin, qui construit consciemment des espaces interdisant aux thérapeutes la pratique de l'injure adressée aux patients, à leur famille ou à leurs groupes - je veux dire qui ne se contente pas de confier le respect de cette régle à la valeur morale du thérapeute, mais s'engage activement à construire un dispositif qui l'interdit concrètement.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.