Treceți la conținutul principal
Ardealul nu se capătă, se ia (dacă se poate lua)

Recitesc opera publicistică a lui Nae Ionescu. Încep cu articolele antologate de Mircea Eliade în volumul.Roza vînturilor, reeditate de Dan Zamfirescu. Câteva citate merită să fie reproduse aici pentru o reflecție pe marginea actualității acestei gândiri politice curajoase, în răspăr cu moda vremii sale dar și cu dogmele actuale.

Oameni politici
 «Planul înclinat al politicii se dovedeşte a fi din ce în ce mai primejdios pentru oamenii vieţii noastre publice. Gândiţi-vă, numai, la câţi alunecară pe el în ultimele zile! E adevărat că şi împrejurările au fost tari.Dar, oricum, eu o mărturisesc, tot ar fi fost de aşteptat parcă mai mult echilibru; şi mai multă stăpânire de sine. E o veche convingere a mea că oamenii politici gândesc surprinzător de puţin. Convingerea asta s-a verificat încă o dată acum. Căci toată lăbărţătura demagogică expusă la tribuna Camerei nu e de fapt, decât lipsă de înţelegere a unor situaţii, relativ simple totuşi: oamenii noştri doresc cu orice preţ să facă "carieră", şi cred că drumul cel mai scurt e cel indicat de aplauzele "maselor". Iată unde ei se înşeală; şi încă fundamental.»

Nae Ionescu, "Cuvântul" (23 februarie 1933)

Ardeal
« ...cel puțin un lucru pot opune [...] considerațiilor patriotice de la Budapesta : că Ardealul nu ne-a fost »aruncat« de nimeni, — și ca atare »democrația apuseană« nu a avut nimic de spus în această afacere.
Ardealul nu ni l-a dat nimeni. Nici măcar nu l-am luat noi. Ci Ardealul și Țara au mers unul înaintea alteia, ca două părți ale aceluiaș tot, atunci câdn s-a ivit ămporejurarea prielenică pe care o așteptam de un mileniu cu dinții încleștați.»

« În ce mă privește, eu am știut întotdeauna că Ungurii sunt de origine turanică și că reprezintă un popor tânăr, mândru, viguros, și — în păturile lui adânci — o rasă nealterată. Pentru aceasta i-am și prețuit întodeauna; pentru ceea ce aduceau ei în centrul Europei : orizonturi largi de stepă, pasiuni puternice — cari impresionează chiar când se exercită împotriva noastră, — sălbatic romantism nostalgic al unui neam de plugari și păstori, viață autentică și un fel de cavalerism, unite toate într-un patriotism halucinant care a dat Europei cea mai înaltă și mai cuprinzătoare formulă metafizică a misticei statului. »
« Și iată-l acum pe confratele meu maghiar aruncând peste bord această magnifică moștenire, pentru a intra slugă proastă la Occident. De ce? Ca să »capete« înapoi Ardealul. Ca și cum Ardealul se capătă și nu se ia, și ca și cum o țară cu un suflet ca la frașilor noștri de peste munți se poate guverna cu mandat de la Europa apuseană, ca o colonie oarecare din Papuasi. Vai!
Nu scriu lucrurile acestea pentru Unguri. Nu-mi voie permite nici odată să dau lecții unui neam, mai ales când e străin. Le scriu însă pentru frații mei, Românii. Ca să înțeleagă ei ridiculul sinistru la care poate duce șovinismul și ca să se ferească de cel mai greu păcat al unei rase.» ("Cuvântul" , 21 martie 1930)

« Să mi se ierte expresia prea tare, dar eu am impresia că a se vorbi de revizuirea tratatelor e o prostie; tot așa de mare și de lipsită de viața, ca și hipocrizia celor care vorbesc de respectarea tratatelor. Ce e, oare, un tratat ? Un pact? Nu. Ci constatarea unor stări de fapt și a unui raport de forțe. Adică, cum? Își închipuie cineva că Ardealul face parte din Statutul Român în virtutea și grație tratatului de la Saint-Germain? Nu. Ci în virtutea faptului că în chip firesc el trebuie să facă parte din Statul Român, și că am avut putința să realizăm această intrare în normalitate. Nu putem, deci, vedea soluții la situația de azi în revizuirea tratatelor — orice ar însemna aceasta, — pentru simplul motiv că nu sunt obicinuit să caut soluții la problemele vieții în rafturile prăfuite ale arhivelor diplomatice unde mucezesc tratatele. »
(Revizuirea tratatelor, "Cuvântul" , 27 aprilie 1933)

Comentariu de Dan Culcer
Singura obiecție actualizantă pe care o pot adăuga derivă din incapacitatea mea de a măsura într-un fel efectul de erodare de dup 1944, produs de anii comunismelor kominterniste și naționale asupra conștiinței comunitare a românilor, precum nici de a măsura efectul de erodare al deșănțatei propagande neokominterniste care a fost poreclită ideologia globalizării și a liberei concurențe. În vreme ce statele mari practică pe ascuns o politică protecționistă, li se cere celor mici să deschidă piețele interne petru produsele statelor mari, de la cele tehnologice de ultimă oră la cele alimentare, desfințânu-se în felul acesta întregul țesut economic intern productiv, de dinainte de 1989, sub diverse pretexte, de la privatizare la restituire in integrum și la declarațiile de obsolescență a unor întreprinderi care fuseseră retehnologizate cu mari eforturi financiare chiar înainte de privatizare și apoi fuseseră declarate falimentare. O pildă recentă se poate găsi aici în ziarul Cotidianul de miercuri 27 martie 2013 : Radu Hanga, primarul din Câmpia Turzii: "Încă o lovitură dată imperialismului!"

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Petru Clej, combatantul fără milă, komisar la Propagandă și Agitație

« În ceea ce priveste ultra-naționalismul dumneavoastră, el este demonstrat de legătura pe care o fac toți aceia ca dumneavoastră între Serbia, Kosovo, Transilvania, unguri și presupusele conspirații împotriva poporului român. Acest tip de mentalitate îi iresponsabilizează pe români, deci trebuie combătută fără milă.»
Un individ care se consideră ziarist și care se numește Petru Clej scrie recent, într-o gazetă intitulată Acum, această frază șchioapă. Din care înțeleg că dânsul crede că nu există nici o legătură între Kosovo și Transilvania. E adevărat, Kosovo era un ținut din Iugoslavia, locuit majoritar de albanezi, a căror prolificitate, determinată paradoxal, printre altele, de starea lor economică precară, a modificat situația demografică într-o zonă aparținând istoric statului sârb. De unde conflictul violent, rezolvat printr-o autonomie locală precară și ea.
Transilvania are o situaţie diferită, majoritatea populației este românească de prea multe secole ca această predominanţă…

Această melodie simplă : Un milion de trandafiri roșii

Această melodie simplă, dar mai ales, mișcare din sala în care se rotesc, prinși în vârtejul vieții și iubirii, atâția oameni apropiindu-se de senectute, fericiți încă, mi se pare o romantică metaforă a vieții nostre, dacă nu a tuturora, măcar a majorității. Mereu în căutarea perechii pentru a se lansa pe ringul lunecos, lustruit, aparent luminos, fiecare adaptând un ritm comun în mișcări adesea stângace, înconjurați de culisele întunecate ale sălii de dans, de unde se pleacă, devreme sau târziu, dar se pleacă ineluctabil, atunci când pentru cei prezenți organizatorii ne anunță sec : Balul s-a teminat!!

Dominque Moisan

Lista lui Mădălin Hodor

Lista lui Mădălin Hodor
Un Mădălin Hodor a devenit «vestit» prin gazete (de perete) și pe Internet de când a publicat în aceeași Revistă 22 lista celor 147 de «colaboratori» ai Securității, lovitură de imagine care era menită să dezechilibreze, în principal, statura morală a academicianului Ion Aurel Pop, devenit atunci președinte al Academiei. Se va putea vedea destul de ușor că Mădălin Hodor nu a fost decât «coada de topor», cum se numesc în popor cei care joacă astfel de roluri, fiind prea mic ca să joace alt rol, în raport cu cei interesați să împiedice «renaționalizarea» și repunerea pe soclu de instituție-far a Academiei Române, acțiuni pe care Ioan Aurel Pop este în curs să le realizeze.
Se va vedea destul de repede probabil că lista numește persoane cu statute foarte diferite. Îi voi pomeni doar pe ion Cristoiu, Lucian Boia. Extrag, nu la întâmplare ci în funcție de informațiile mele, câteva nume pe care le-am suspectat mereu de o colaborare posibilă cu Securitatea. Un exemplu, …